Other books that might interest you

• 

  Simbolismul

  Nathalia Brodskaïa

  • 0
  • 0
  • 0

  Simbolismul a apărut în Franţa şi Europa între anii 1880 şi începutul secolului XX. Simboliştii, fascinaţi de mitologia antică, au încercat să evite dominaţia pe care gândirea raţională o exercita asupra ştiinţei. Îşi doreau să transceandă lumea vizibilă şi raţională pentru a atinge tărâmul gândirii pure, experimentând constant cu limitele inconştientului. Francezii Gustave Moreau, Odilon Redon, belgienii Fernand Khnopff şi Félicien Rops, englezii Edward Burne-Jones şi Dante Gabriel-Rossetti, cât şi olandezul Jan Toorop sunt cei mai reprezentativi artişti ai acestui curent.

  Show book

• 

  Paul Gauguin și opere de artă

  Jp. A. Calosse

  • 0
  • 0
  • 0

  Paul Gauguin a fost mai întâi marinar, apoi agent de bursă de succes la Paris. În 1874 a început să picteze la sfârșit de săptămână ca pictor de duminică. Nouă ani mai târziu, după o prăbușire a pieței bursiere, s-a simțit încrezător în capacitatea sa de a-și asigura traiul pentru familia sa prin pictură și și-a dat demisia și a luat pensula de pictor cu normă întreagă. Urmând exemplul lui Cézanne, Gauguin a pictat naturi statice încă de la începutul carierei sale artistice. El a deținut chiar și o natură moartă de Cézanne, care este prezentată în tabloul lui Gauguin Portretul lui Marie Lagadu. Anul 1891 a fost crucial pentru Gauguin. În acel an a părăsit Franța pentru Tahiti, unde a rămas până în 1893. Acest sejur în Tahiti i-a determinat viața și cariera viitoare, căci în 1895, după un sejur în Franța, s-a întors definitiv acolo. În Tahiti, Gauguin a descoperit arta primitivă, cu formele sale plate și culorile sale violente, aparținând unei naturi neîmblânzite. Cu o sinceritate absolută, el le-a transferat pe pânzele sale. Tablourile sale de atunci încolo reflectă acest stil: o simplificare radicală a desenului; culori strălucitoare, pure, luminoase; o compoziție de tip ornamental și o planeitate deliberată a planurilor. Gauguin a numit acest stil "simbolism sintetic".

  Show book

• 

  Art Nouveau

  Jean Lahor

  • 0
  • 0
  • 0

  Art Nouveau e un stil decorativ şi arhitectural care s-a dezvoltat între anii 1880 şi 1890 în vestul Europei. Apărut ca o reacţie la revoluţia industrială şi la vidul de creaţie, stilul Art Nouveau s-a aflat în centrul renaşterii din artele decorative. Obiectivul principal al mişcării a fost crearea unei noi estetici, prin întoarcerea la studiul subiectelor naturale. Pentru realizarea acestui scop, artişti ca Gustav Klimt, Koloman Moser, Antoni Gaudi, Jan Toorop şi William Morris au susţinut inovaţiile în tehnica artistică şi înnoirea formelor. După triumful de la Expoziţia Universală de la Paris din 1900, stilul a continuat să inspire mulţi artişti. Stilul Art Deco, succesorul stilului Art Nouveau, a apărut după cel de-al Doilea Război Mondial.

  Show book

• 

  Romantismul

  Léon Rosenthal

  • 0
  • 0
  • 0

  Romantismul a fost o reacţie împotriva neoclasicismului, care a invadat secolul al XIX-lea şi a constituit o ruptură intelectuală veritabilă. Ideile romanticilor, de găsit printre alte surse în operele lui Victor Hugo şi ale Lordului Byron sunt exprimate şi în pictură de către Eugène Delacroix, Caspar David Friedrich şi William Blake. În sculptură, François Rude a indicat direcţia pe care avea s-o ia această nouă libertate artistică, însufleţindu-şi operele cu o aşa mişcare şi expresie până atunci niciodată întâlnite. Volumul oferă un studiu al diferitelor aspecte ale mişcării Romantismului, reconstruind descrescător diferitele sale etape. Mulţumită unei analize minuţioase şi profunde, cititorul poate înţelege în totalitatea ei mişcarea care a revoluţionat epoca.

  Show book

• 

  Pablo Picasso și opere de artă

  Victoria Charles

  • 0
  • 0
  • 0

  Picasso s-a născut spaniol și, după cum se spune, a început să deseneze înainte de a putea vorbi. De mic copil a fost atras instinctiv de instrumentele artistului. În copilăria timpurie putea petrece ore întregi într-o concentrare fericită desenând spirale cu un sens și o semnificație cunoscute doar de el însuși. Alteori, evitând jocurile copiilor, își trasa primele desene în nisip. Această exprimare timpurie a sinelui promitea un dar rar. Malaga trebuie menționată, deoarece acolo, la 25 octombrie 1881, s-a născut Pablo Ruiz Picasso și acolo și-a petrecut primii zece ani din viață. Tatăl lui Picasso a fost pictor și profesor la Școala de Arte Frumoase și Meserii. Picasso a învățat de la acesta elementele de bază ale formării artistice academice formale. Apoi a studiat la Academia de Arte din Madrid, dar nu și-a terminat niciodată studiile. Picasso, care nu împlinise încă optsprezece ani, ajunsese în punctul său de maximă rebeliune; a respins estetica anemică a academiei împreună cu proza pedestră a realismului și, în mod firesc, s-a alăturat celor care se numeau moderniști, artiștilor și scriitorilor nonconformiști, cei pe care Sabartés îi numea "elita gândirii catalane" și care erau grupați în jurul cafenelei artiștilor Els Quatre Gats. În anii 1899 și 1900, singurele subiecte pe care Picasso le considera demne de a fi pictate erau cele care reflectau "adevărul final"; caracterul trecător al vieții umane și inevitabilitatea morții. Primele sale lucrări, încadrate sub numele de "Perioada albastră" (1901-1904), constau în picturi cu nuanțe albastre, influențate de o călătorie prin Spania și de moartea prietenului său, Casagemas. Chiar dacă Picasso însuși a insistat în repetate rânduri asupra naturii interioare, subiective a Perioadei Albastre, geneza acesteia și, mai ales, albastrul monocromatic au fost explicate timp de mulți ani ca fiind doar rezultatele diferitelor influențe estetice. Între 1905 și 1907, Picasso a intrat într-o nouă fază, numită "Perioada Trandafirilor", caracterizată de un stil mai vesel, cu culori portocalii și roz. În Gosol, în vara anului 1906, forma feminină nud a căpătat o importanță extraordinară pentru Picasso; el a echivalat o goliciune depersonalizată, aborigenă, simplă, cu conceptul de "femeie"...

  Show book

• 

  1000 de sculpturi ale unor...

  Patrick Baude, Joseph Manca,...

  • 0
  • 0
  • 0

  Această colecţie de sculpturi, ce cuprinde perioada dintre Antichitate şi secolul XX, oferă o viziune originală asupra artei occidentale. Se găsesc aici atât cele mai armonioase şi senzuale capodopere, cât şi cele mai provocatoare şi minimaliste sculpturi. Sculptura dă formă lumii şi conceptului nostru de frumuseţe, lăsând în urma ei siluete eterne şi creând altele noi şi suprinzătoare. Aceste capodopere sunt oglinzile epocii lor, ale artiştilor şi publicului de atunci, iar prin această colecţie de sculpturi nu avem contact doar cu istoria artei, ci cu Istoria însăşi. De la cele mai apreciate idealuri ale frumuseţii, până la cele mai controversate creaţii, 1000 de sculpturi ale unor artişti de geniu oferă o viziune cuprinzătoare asupra sculpturii occidentale. Cu referinţe numeroase, biografii ale marilor artişti şi comentarii ale capodoperelor, această carte îi dă ocazia cititorului să redescopere moştenirea artistică a lumii occidentale, fiind în acelaşi timp un ghid perfect pentru studenţii la arte plastice şi iubitorii sculpturii.

  Show book