Otros libros que te pueden interesar

• 

  Icoane

  Nikodim Kondakov

  • 0
  • 0
  • 0

  „Iconografia creştină, mai cu seamă atunci când valorifică reprezentarea lui Iisus Hristos, îşi are rădăcinile în doctrina Învierii. Mai mult ca oricare altă figură biblică, icoana lui Hristos neîntinată de mâna omului întruchipează principiul dogmatic al creştinismului.” - Părintele Daniel Rousseau.
  Lucrarea de faţă urmăreşte evoluţia temelor sacre, tratate de pictorii şcolii bizantine, începând cu cnezatul Kievului şi până la prăbuşirea Imperiului Rus. Fără a se referi la modelele străvechi ale iconografiei, la tehnicile şi la materialele folosite - lemnul, aurul sau tempera –, autorul demonstrează că reprezentarea divinităţii relevă întotdeauna, în orice eră a istoriei, o nouă expresie a umanităţii.

  Ver libro

• 

  Portrete ale Fecioarei 120...

  Klaus Carl

  • 0
  • 0
  • 0

  În timpul Renașterii, pictorii italieni le înfățișau în mod tradițional pe soțiile patronilor lor drept Madone, adesea mai frumoase decât erau în realitate. De-a lungul secolelor, în picturile religioase, Madona a fost prezentată ca fiind mama lui Dumnezeu, blândă și protectoare. Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, Maria și-a pierdut treptat unele dintre caracteristicile sale spirituale și a devenit mai muritoare și mai accesibilă sentimentelor umane. Portrete de Fecioare luminează această evoluție și conține lucrări impresionante de Michelangelo, Caravaggio, Rubens, Fouquet, Dalí și Kahlo.

  Ver libro

• 

  Johannes Vermeer

  Jp. A. Calosse

  • 0
  • 0
  • 0

  Johannes Vermeer (Delft, 1632 - 1675). Vermeer este singurul pictor care corespunde ideii obișnuite de placiditate olandeză. Poate că el întruchipează un fel de platitudine eroică, pentru că niciunul dintre tablourile sale nu prezintă cea mai mică urmă de anxietate. Pretutindeni avem impresia că tușa sa este o atingere lentă și sigură și că o reflexie într-o sticlă, o perdea pe un perete sau textura unui covor sau a unei rochii îl interesează la fel de mult ca și chipurile bărbaților și femeilor. Aici, nu există virtuozitate aparentă, nu există aici, nici o virtuozitate aparentă, nici o măiestrie a penelului, nimic superfluu, dar totul este acolo pentru a atinge perfecțiunea și maximul de efecte exprimabile prin simpla rigoare: rigoare a compoziției, a desenului, a coloritului, care, cu gama sa de tonuri deschise și mai degrabă reci, sub o lumină argintie, era o creație rară și originală. Spre deosebire de predecesorii săi, el a folosit o cameră scura pentru a reda perspectiva cât mai atent posibil. El a revoluționat modul în care se realiza și se folosea pictura. Tehnica sa de aplicare a culorilor a prefigurat unele dintre metodele folosite de impresioniști aproape două secole mai târziu.

  Ver libro

• 

  Pablo Picasso (1881-1914)

  Jp. A. Calosse

  • 0
  • 0
  • 0

  Picasso s-a născut spaniol și, după cum se spune, a început să deseneze înainte de a putea vorbi. De mic copil a fost atras instinctiv de instrumentele artistului. În copilăria timpurie putea petrece ore întregi într-o concentrare fericită desenând spirale cu un sens și o semnificație cunoscute doar de el însuși. Alteori, evitând jocurile copiilor, își trasa primele desene în nisip. Această exprimare timpurie a sinelui promitea un dar rar. Malaga trebuie menționată, deoarece acolo, la 25 octombrie 1881, s-a născut Pablo Ruiz Picasso și acolo și-a petrecut primii zece ani din viață. Tatăl lui Picasso a fost pictor și profesor la Școala de Arte Frumoase și Meserii. Picasso a învățat de la acesta elementele de bază ale formării artistice academice formale. Apoi a studiat la Academia de Arte din Madrid, dar nu și-a terminat niciodată studiile. Picasso, care nu împlinise încă optsprezece ani, ajunsese în punctul său de maximă rebeliune; a respins estetica anemică a academiei împreună cu proza pedestră a realismului și, în mod firesc, s-a alăturat celor care se numeau moderniști, artiștilor și scriitorilor nonconformiști, cei pe care Sabartés îi numea "elita gândirii catalane" și care erau grupați în jurul cafenelei artiștilor Els Quatre Gats. În anii 1899 și 1900, singurele subiecte pe care Picasso le considera demne de a fi pictate erau cele care reflectau "adevărul final"; caracterul trecător al vieții umane și inevitabilitatea morții. Primele sale lucrări, încadrate sub numele de "Perioada albastră" (1901-1904), constau în picturi cu nuanțe albastre, influențate de o călătorie prin Spania și de moartea prietenului său, Casagemas. Chiar dacă Picasso însuși a insistat în repetate rânduri asupra naturii interioare, subiective a Perioadei Albastre, geneza acesteia și, mai ales, albastrul monocromatic au fost explicate timp de mulți ani ca fiind doar rezultatele diferitelor influențe estetice...

  Ver libro

• 

  Frida Kahlo și opere de artă

  Gerry Souter

  • 0
  • 0
  • 0

  În spatele portretelor Fridei Kahlo se află povestea vieții și a operei sale. Tocmai această combinație este cea care îl atrage pe cititor. Opera Fridei este o înregistrare a vieții sale și rareori putem afla atât de multe despre un artist din ceea ce înregistrează în interiorul ramei. Frida Kahlo este cu adevărat cadoul Mexicului pentru istoria artei. Avea doar optsprezece ani când un teribil accident de autobuz i-a schimbat viața pentru totdeauna, lăsând-o handicapată și împovărată de dureri fizice constante. Dar caracterul ei exploziv, determinarea brută și munca asiduă au contribuit la formarea talentului ei artistic. Și, deși era un afemeiat obsesiv, marele pictor Diego Rivera i-a fost alături. L-a cucerit cu farmecul, talentul și inteligența ei, iar Kahlo a învățat să se sprijine pe succesul tovarășului ei pentru a explora lumea, creându-și astfel propria moștenire, în timp ce se vedea înconjurată de un grup de prieteni foarte apropiați. Viața ei personală a fost tumultoasă, deoarece și-a lăsat frecvent relația cu Diego deoparte, în timp ce își cultiva propriile relații bisexuale. În ciuda acestui fapt, Frida și Diego au reușit să își salveze relația lor distrusă. Povestea și picturile pe care Frida ni le-a lăsat ne arată o relatare curajoasă a unei femei aflate în mod constant în căutarea descoperirii de sine.

  Ver libro

• 

  1000 de sculpturi ale unor...

  Patrick Baude, Joseph Manca,...

  • 0
  • 0
  • 0

  Această colecţie de sculpturi, ce cuprinde perioada dintre Antichitate şi secolul XX, oferă o viziune originală asupra artei occidentale. Se găsesc aici atât cele mai armonioase şi senzuale capodopere, cât şi cele mai provocatoare şi minimaliste sculpturi. Sculptura dă formă lumii şi conceptului nostru de frumuseţe, lăsând în urma ei siluete eterne şi creând altele noi şi suprinzătoare. Aceste capodopere sunt oglinzile epocii lor, ale artiştilor şi publicului de atunci, iar prin această colecţie de sculpturi nu avem contact doar cu istoria artei, ci cu Istoria însăşi. De la cele mai apreciate idealuri ale frumuseţii, până la cele mai controversate creaţii, 1000 de sculpturi ale unor artişti de geniu oferă o viziune cuprinzătoare asupra sculpturii occidentale. Cu referinţe numeroase, biografii ale marilor artişti şi comentarii ale capodoperelor, această carte îi dă ocazia cititorului să redescopere moştenirea artistică a lumii occidentale, fiind în acelaşi timp un ghid perfect pentru studenţii la arte plastice şi iubitorii sculpturii.

  Ver libro