Altri libri che potrebbero interessarti

• 

  Istoria artei volumul 1 - Arta...

  Elie Faure

  • 0
  • 0
  • 0

  Primul volum al seriei Istoria artei de Élie Faure îi poartă pe ascultători într-o călătorie extraordinară către izvoarele imaginației umane. Această carte urmărește nașterea privirii omenești — de la peșterile paleolitice până la colosii Egiptului, de la tauri înaripați ai Asiriei până la templele grecești scăldate în lumină, și în cele din urmă până la Roma, geniul pietrei și al drumurilor.   
  Ca poet-narator și istoric vizionar, Faure arată că operele de artă nu au fost niciodată simple decorațiuni, ci sisteme vii de forțe, unde forma se împletește cu funcția, iar ideea devine trup — arta ca limbaj comun, respirația popoarelor și memoria lumii.   
  Cititorul traversează peșteri pline de bizoni, coloane arse de soare, frize cu procesiuni panateneice și circuri romane în care arhitectura devine voință pură — fiecare pagină este o scenă, fiecare civilizație o suflare. Această carte/audiobook oferă o cheie sensibilă și intelectuală pentru a „vedea” mai bine: a înțelege, a iubi, a compara; a simți corespondențele tainice dintre știință, morală și frumusețe – până la momentul grec în care omul pare să unească natura și spiritul. O epopee clară și lirică, care te amețește și stârnește dorința irezistibilă de a asculta continuarea.

  Mostra libro

• 

  Paul Cézanne și opere de artă

  Natalia Brodskaya

  • 0
  • 0
  • 0

  De la moartea sa, în urmă cu 100 de ani, Cézanne a devenit cel mai faimos pictor al secolului al XIX-lea. S-a născut la Aix-en-Provence în 1839, iar cea mai fericită perioadă a vieții sale a fost prima tinerețe petrecută în Provence, în compania unui alt italian, Emile Zolá. Urmând exemplul lui Zolá, Cézanne a plecat la Paris în al douăzeci și unulea an. 
      În timpul războiului franco-prusac a dezertat din armată, împărțindu-și timpul între pictura în aer liber și atelier. I-a spus lui Vollard, un negustor de artă: "Sunt doar un pictor. Spiritul parizian îmi dă dureri. Să pictez nuduri pe malul Arcului [un râu de lângă Aix] este tot ceea ce îmi pot dori". Încurajat de Renoir, unul dintre primii care l-a apreciat, a expus alături de impresioniști în 1874 și în 1877. A fost primit cu batjocură, ceea ce l-a rănit profund.
       Ambiția lui Cézanne, după propriile sale cuvinte, era "să facă din impresionism ceva la fel de solid și durabil ca picturile din muzee". Scopul său era să realizeze monumentalul într-un limbaj modern, cu tonuri strălucitoare și vibrante. Cézanne dorea să păstreze culoarea naturală a unui obiect și să o armonizeze cu diferitele influențe de lumină și umbră care încearcă să o distrugă; să elaboreze o scară de tonuri care să exprime masa și caracterul formei.
       Lui Cézanne îi plăcea să picteze fructe, deoarece îi permiteau să aibă modele ascultătoare, iar el era un muncitor lent. El nu intenționa să copieze pur și simplu un măr. A păstrat culoarea dominantă și caracterul fructului, dar a accentuat atracția emoțională a formei printr-o schemă de tonuri bogate și concordante. În picturile sale de natură moartă, este un maestru. Compozițiile sale de fructe și legume sunt cu adevărat dramatice; au greutatea, noblețea și stilul unor forme nemuritoare. Niciun alt pictor nu a adus vreodată unui măr roșu o convingere atât de aprinsă, o simpatie atât de autentic spirituală sau o observație atât de îndelungată. Niciun alt pictor de aceeași abilitate nu a rezervat vreodată naturii statice cele mai puternice impulsuri ale sale. Cézanne a redat picturii preeminența cunoașterii, calitatea cea mai esențială pentru orice efort creator.
      Moartea tatălui său, în 1886, a făcut din el un om bogat, dar nu și-a schimbat cu nimic modul de viață abstinent. La scurt timp după aceea, Cézanne s-a retras definitiv pe domeniul său din Provence. A fost, probabil, cel mai singuratic dintre pictorii vremii sale. Uneori îl ataca o melancolie ciudată, o neagră disperare. A devenit din ce în ce mai sălbatic și mai exigent, distrugând pânze, aruncându-le din atelierul său în copaci, abandonându-le pe câmp și dându-le fiului său pentru a le tăia în puzzle-uri sau oamenilor din Aix.
       La începutul secolului, când Vollard a sosit în Provence cu intenția de a cumpăra pe bază de speculă toate Cézannes-urile pe care le putea lua, țăranii, auzind că un nebun din Paris dădea de fapt bani pe pânze vechi, au produs din hambare un număr considerabil de naturi moarte și peisaje. Bătrânul maestru din Aix a fost copleșit de bucurie, dar recunoașterea a venit prea târziu. În 1906 a murit din cauza unei febre contractate în timp ce picta pe o ploaie torențială.

  Mostra libro

• 

  Leonardo da Vinci și opere de artă

  Gabriel Séailles

  • 0
  • 0
  • 0

  Leonardo și-a petrecut primii ani de viață la Florența, maturitatea la Milano, iar ultimii trei ani de viață în Franța. Profesorul lui Leonardo a fost Verrocchio. Mai întâi a fost orfevru, apoi pictor și sculptor: ca pictor, reprezentant al școlii foarte științifice de desen; mai celebru ca sculptor, fiind creatorul statuii Colleoni de la Veneția, Leonardo a fost un om cu o atracție fizică izbitoare, cu un mare farmec al manierelor și al conversației și cu realizări mentale. Avea o bună pregătire în științele și matematica vremii, precum și un muzician talentat. Abilitățile sale de desenator erau extraordinare, lucru demonstrat de numeroasele sale desene, precum și de cele relativ puține picturi. Îndemânarea sa manuală este pusă în slujba celei mai minuțioase observații și cercetări analitice asupra caracterului și structurii formei. Leonardo este primul în date dintre marii oameni care au avut dorința de a crea într-un tablou un fel de unitate mistică realizată prin fuziunea dintre materie și spirit. Acum, după ce primitivii își încheiaseră experimentele, neîncetat urmărite timp de două secole, prin cucerirea metodelor de pictură, el a putut pronunța cuvintele care au servit drept parolă pentru toți artiștii de mai târziu demni de acest nume: pictura este un lucru spiritual, cosa mentale. El a desăvârșit arta desenului florentin, aplicând la modelarea prin lumină și umbră, o subtilitate tăioasă pe care predecesorii săi nu o folosiseră decât pentru a da o mai mare precizie contururilor lor. Această minunată măiestrie a desenului, această modelare și acest clar-obscur nu a folosit-o doar pentru a picta aspectul exterior al corpului, ci, așa cum nimeni înainte de el nu o făcuse, pentru a reflecta asupra lui misterul vieții interioare. În Mona Lisa și în celelalte capodopere ale sale, el a folosit chiar și peisajul nu doar ca un decor mai mult sau mai puțin pitoresc, ci ca un fel de ecou al vieții interioare și ca element al unei armonii perfecte. Bazându-se pe legile încă destul de noi ale perspectivei, acest doctor al înțelepciunii scolastice, care a fost în același timp un inițiator al gândirii moderne, a înlocuit maniera discursivă a primitivilor cu principiul concentrării, care stă la baza artei clasice. Tabloul nu ne mai este prezentat ca un agregat aproape întâmplător de detalii și episoade. Este un organism în care toate elementele, liniile și culorile, umbrele și luminile, compun un traiect subtil care converge spre un centru spiritual, senzorial. Leonardo nu s-a ocupat de semnificația exterioară a obiectelor, ci de semnificația lor interioară și spirituală.

  Mostra libro

• 

  Romantismul

  Léon Rosenthal

  • 0
  • 0
  • 0

  Romantismul a fost o reacţie împotriva neoclasicismului, care a invadat secolul al XIX-lea şi a constituit o ruptură intelectuală veritabilă. Ideile romanticilor, de găsit printre alte surse în operele lui Victor Hugo şi ale Lordului Byron sunt exprimate şi în pictură de către Eugène Delacroix, Caspar David Friedrich şi William Blake. În sculptură, François Rude a indicat direcţia pe care avea s-o ia această nouă libertate artistică, însufleţindu-şi operele cu o aşa mişcare şi expresie până atunci niciodată întâlnite. Volumul oferă un studiu al diferitelor aspecte ale mişcării Romantismului, reconstruind descrescător diferitele sale etape. Mulţumită unei analize minuţioase şi profunde, cititorul poate înţelege în totalitatea ei mişcarea care a revoluţionat epoca.

  Mostra libro

• 

  1000 de capodopere ale artei...

  Victoria Charles, Hans-Jürgen...

  • 0
  • 0
  • 0

  Istoria ne-a demonstrat că imaginile erotice, fie ele acceptate sau respinse, au scos în evidenţă idei noi ale erotismului, aşa cum se poate observa şi în reproducerile din această carte. De la statuetele antice reprezentând fertilitatea la gravurile Renaşterii menite să încurajeze procreerea în cadrul căsătoriei, arta erotică a avut mereu un loc important în societate. Aici, pentru prima dată, 1000 de imagini autentice ale artei erotice au fost adunate de peste secole şi civilizaţii pentru a demonstra evoluţia acestui gen. Într-o eră ca cea în care trăim acum, când erotismul abundă atât în publicitate cât şi în întreaga media, această carte oferă o abordare nouă în istoria reprezentărilor erotice, subliniind valoarea artistică a lucrărilor erotice executate cu mare stil şi talent.

  Mostra libro

• 

  Dalí și opere de artă (1904-1989)

  Victoria Charles

  • 0
  • 0
  • 0

  Pictor, designer, creator de obiecte bizare, autor și regizor, Dalí a devenit cel mai faimos dintre suprarealiști. Buñuel, Lorca, Picasso și Breton au avut cu toții o mare influență asupra carierei sale. Filmul lui Dalí, Un câine andaluz, realizat împreună cu Buñuel, a marcat intrarea oficială a lui Dalí în grupul strâns al suprarealiștilor parizieni, unde a întâlnit-o pe Gala, femeia care i-a devenit tovarășa de viață și sursa sa de inspirație. Dar relația sa s-a deteriorat curând, până la ruptura definitivă cu André Breton, în 1939. Cu toate acestea, arta lui Dalí a rămas suprarealistă în filozofia și expresia sa și reprezintă un exemplu de prospețime, umor și explorare a subconștientului. De-a lungul vieții sale, Dalí a fost un geniu al autopromoției, creându-și și menținându-și reputația de figură mitică.

  Mostra libro