Michelangelo

Eugène Müntz

Summary

Michelangelo a devenit pictor pentru a putea exprima într-un material mai maleabil ceea ce simțea sufletul său titanesc, ceea ce imaginația sa de sculptor vedea, dar ceea ce sculptura îi refuza. Astfel, acest admirabil sculptor a devenit creatorul, la Vatican, al celui mai liric și epic decor văzut vreodată: Capela Sixtină. Profuzia invenției sale este răspândită pe această vastă suprafață de peste 900 de metri pătrați. Există 343 de figuri principale de o varietate prodigioasă de expresie, multe de dimensiuni colosale, la care se adaugă un număr mare de figuri secundare introduse pentru efect decorativ. Creatorul acestui vast proiect avea doar treizeci și patru de ani când și-a început lucrarea. Michelangelo ne obligă să ne extindem concepția despre frumos. Pentru greci, era vorba de perfecțiunea fizică; dar lui Michelangelo nu-i păsa prea mult de frumusețea fizică, cu excepția câtorva cazuri, cum ar fi pictura lui Adam de pe tavanul Sixtinei și sculpturile sale din Pietà. Deși stăpân pe anatomie și pe legile compoziției, a îndrăznit să le ignore pe amândouă, dacă era necesar pentru a-și exprima concepția: să exagereze mușchii figurilor sale și chiar să le pună în poziții pe care corpul uman nu și le putea asuma în mod natural. În ultima sa pictură, Judecata de Apoi de pe peretele din capătul Sistinei, și-a revărsat sufletul ca un torent. Michelangelo a fost primul care a făcut ca forma umană să exprime o varietate de emoții. În mâinile sale, emoția a devenit un instrument pe care a cântat, extrăgând teme și armonii de o varietate infinită. Figurile sale ne poartă imaginația mult dincolo de semnificația personală a numelor care le sunt atașate.

Available since: 02/05/2023.

Print length: 56 pages.

The Arts

Other books that might interest you

Icoane

Nikodim Kondakov

„Iconografia creştină, mai cu seamă atunci când valorifică reprezentarea lui Iisus Hristos, îşi are rădăcinile în doctrina Învierii. Mai mult ca oricare altă figură biblică, icoana lui Hristos neîntinată de mâna omului întruchipează principiul dogmatic al creştinismului.” - Părintele Daniel Rousseau.
Lucrarea de faţă urmăreşte evoluţia temelor sacre, tratate de pictorii şcolii bizantine, începând cu cnezatul Kievului şi până la prăbuşirea Imperiului Rus. Fără a se referi la modelele străvechi ale iconografiei, la tehnicile şi la materialele folosite - lemnul, aurul sau tempera –, autorul demonstrează că reprezentarea divinităţii relevă întotdeauna, în orice eră a istoriei, o nouă expresie a umanităţii.

Show book

Flip Thinking - Arta inovatoare...

Berthold Gunster

Romanian language edition. Schimbă-ți perspectiva dintr-una centrată pe probleme („da, dar”) într-una centrată pe oportunități („da, iar”), folosind omdenken, arta olandeză a regândirii. 
Berthold Gunster prezintă cincisprezece strategii pentru a-ți transforma gândurile din limitări & negativisme în posibilități & oportunități. De la perturbare (întoarcerea tuturor regulilor cu susul în jos) la etalare (sublinierea lucrurilor pe care vrei să le ascunzi), de la importare (atragerea inamicului de partea ta) la amplificare (îmbunătățirea lucrurilor care merg bine), strategiile și poveștile lui Gunster te vor ajuta să abordezi chiar și cele mai provocatoare probleme într-un cu totul alt mod.

Show book

Expresionismul

Ashley Bassie

Max Beckmann, Otto Dix, George Grosz, Emil Nolde, E.L. Kirchner, Paul Klee, Franz Marc dar şi austriecii Oskar Kokoschka şi Egon Schiele se numără printre artiştii individualişti întrun înalt grad ai generaţiei care a contribuit la mişcarea vivace şi deseori controversată a Expresionismului din Germania şi Austria începutului de secol XX. Această carte vi-i prezintă pe aceşti artişti şi lucrările lor. Autorul, istoricul de artă Ashley Bassie, explică modul în care arta expresionistă a deschis drumul spre considerarea temelor psihologice, emoţionale şi sociale ale începutului de secol XX într-un alt fel, nou, intens şi evocativ. Volumul tratează dezvoltarea Expresionismului şi cuvintele sale cheie, subliniind factorul imagine, deseori intens subiectiv şi aspiraţiile şi conflictele din care a rezultat acesta, concentrându-se în acelaşi timp cu exactitate asupra artiştilor curentului.

Show book

Leonardo da Vinci și opere de artă

Gabriel Séailles

Leonardo și-a petrecut primii ani de viață la Florența, maturitatea la Milano, iar ultimii trei ani de viață în Franța. Profesorul lui Leonardo a fost Verrocchio. Mai întâi a fost orfevru, apoi pictor și sculptor: ca pictor, reprezentant al școlii foarte științifice de desen; mai celebru ca sculptor, fiind creatorul statuii Colleoni de la Veneția, Leonardo a fost un om cu o atracție fizică izbitoare, cu un mare farmec al manierelor și al conversației și cu realizări mentale. Avea o bună pregătire în științele și matematica vremii, precum și un muzician talentat. Abilitățile sale de desenator erau extraordinare, lucru demonstrat de numeroasele sale desene, precum și de cele relativ puține picturi. Îndemânarea sa manuală este pusă în slujba celei mai minuțioase observații și cercetări analitice asupra caracterului și structurii formei. Leonardo este primul în date dintre marii oameni care au avut dorința de a crea într-un tablou un fel de unitate mistică realizată prin fuziunea dintre materie și spirit. Acum, după ce primitivii își încheiaseră experimentele, neîncetat urmărite timp de două secole, prin cucerirea metodelor de pictură, el a putut pronunța cuvintele care au servit drept parolă pentru toți artiștii de mai târziu demni de acest nume: pictura este un lucru spiritual, cosa mentale. El a desăvârșit arta desenului florentin, aplicând la modelarea prin lumină și umbră, o subtilitate tăioasă pe care predecesorii săi nu o folosiseră decât pentru a da o mai mare precizie contururilor lor. Această minunată măiestrie a desenului, această modelare și acest clar-obscur nu a folosit-o doar pentru a picta aspectul exterior al corpului, ci, așa cum nimeni înainte de el nu o făcuse, pentru a reflecta asupra lui misterul vieții interioare. În Mona Lisa și în celelalte capodopere ale sale, el a folosit chiar și peisajul nu doar ca un decor mai mult sau mai puțin pitoresc, ci ca un fel de ecou al vieții interioare și ca element al unei armonii perfecte. Bazându-se pe legile încă destul de noi ale perspectivei, acest doctor al înțelepciunii scolastice, care a fost în același timp un inițiator al gândirii moderne, a înlocuit maniera discursivă a primitivilor cu principiul concentrării, care stă la baza artei clasice. Tabloul nu ne mai este prezentat ca un agregat aproape întâmplător de detalii și episoade. Este un organism în care toate elementele, liniile și culorile, umbrele și luminile, compun un traiect subtil care converge spre un centru spiritual, senzorial. Leonardo nu s-a ocupat de semnificația exterioară a obiectelor, ci de semnificația lor interioară și spirituală.

Show book

Simbolismul

Nathalia Brodskaïa

Simbolismul a apărut în Franţa şi Europa între anii 1880 şi începutul secolului XX. Simboliştii, fascinaţi de mitologia antică, au încercat să evite dominaţia pe care gândirea raţională o exercita asupra ştiinţei. Îşi doreau să transceandă lumea vizibilă şi raţională pentru a atinge tărâmul gândirii pure, experimentând constant cu limitele inconştientului. Francezii Gustave Moreau, Odilon Redon, belgienii Fernand Khnopff şi Félicien Rops, englezii Edward Burne-Jones şi Dante Gabriel-Rossetti, cât şi olandezul Jan Toorop sunt cei mai reprezentativi artişti ai acestui curent.

Show book

Frida Kahlo și opere de artă

Gerry Souter

În spatele portretelor Fridei Kahlo se află povestea vieții și a operei sale. Tocmai această combinație este cea care îl atrage pe cititor. Opera Fridei este o înregistrare a vieții sale și rareori putem afla atât de multe despre un artist din ceea ce înregistrează în interiorul ramei. Frida Kahlo este cu adevărat cadoul Mexicului pentru istoria artei. Avea doar optsprezece ani când un teribil accident de autobuz i-a schimbat viața pentru totdeauna, lăsând-o handicapată și împovărată de dureri fizice constante. Dar caracterul ei exploziv, determinarea brută și munca asiduă au contribuit la formarea talentului ei artistic. Și, deși era un afemeiat obsesiv, marele pictor Diego Rivera i-a fost alături. L-a cucerit cu farmecul, talentul și inteligența ei, iar Kahlo a învățat să se sprijine pe succesul tovarășului ei pentru a explora lumea, creându-și astfel propria moștenire, în timp ce se vedea înconjurată de un grup de prieteni foarte apropiați. Viața ei personală a fost tumultoasă, deoarece și-a lăsat frecvent relația cu Diego deoparte, în timp ce își cultiva propriile relații bisexuale. În ciuda acestui fapt, Frida și Diego au reușit să își salveze relația lor distrusă. Povestea și picturile pe care Frida ni le-a lăsat ne arată o relatare curajoasă a unei femei aflate în mod constant în căutarea descoperirii de sine.

Show book