Weitere Bücher, die Sie mögen werden

• 

  Mascarada

  Oana Stoica-Mujea

  • 0
  • 0
  • 0

  Al cincilea volum din seria Iolanda Știreanu
  
  Gina Gros este o femeie frumoasă și inteligentă. Și absolut normală, dacă nu s-ar fi dus de bună voie într-un ospiciu privat din apropierea Bucureștiului. Mai mult, declară că a comis o crimă și nu mai vrea să trăiască în libertate. Nu poate să spună pe cine a ucis. Nici când sau unde a făcut-o. Ancheta poliției nu descoperă nicio victimă și aproape nimeni nu mai crede în vorbele femeii. Doar Mihai Iordache, încăpățânatul comisar din precedentele volume ale seriei, consideră că are un caz.
  
  Atunci intră în scenă Iolanda Știreanu – Lala, pentru apropiați. Și nu oricum, ci infiltrată în sanatoriu de către Iordache, în rol de schizofrenică.  Doar că Lala are deja o reputație în rândul psihiatrilor. Face terapie, încercând să se pună pe picioare după ce a fost în comă șase luni, în urma unei tentative de omor. Se duce la psihiatru pentru a-și înfrânge fricile și pentru a înțelege ce i s-a întâmplat de fapt. Cu toate astea, când i se propune să intre sub acoperire în ospiciu, acceptă fără să stea pe gânduri.
  
  Este oare Lala capabilă, în starea ei, să dezlege ițele unei afaceri vechi de ani de zile, în care granițele dintre realitate și delir, între prefăcătorie și adevăr sunt ca nisipurile mișcătoare?

  Zum Buch

• 

  Onoare printre hoţi

  Jeffrey Archer

  • 0
  • 0
  • 0

  Ca în toate romanele marca Archer, întâlnim şi în Onoare printre hoţi eroi excepţionali şi adversari pe măsură. Aventuri tensionate, răsturnări de situaţii neprevăzute, soluţii narative ingenioase, toate amplificate incredibil, într-un ritm ameţitor. Avem prilejul să pătrundem în teribila şi fascinanta lume a mafiei new-yorkeze şi să trăim, alături de eroi, teroarea atmosferei din Irakul lui Saddam Hussein.
  Nici amatorii cei mai antrenaţi ai genului nu pot ghici dinainte finalul şi trebuie să întoarcă pagină după pagină, seduşi de harul lui Archer.
  "De la începutul avântat până la cacialmaua din final, este o lectură imens de plăcută."
  Today
  "O povestire ingenioasă, plină de suspans, cu întorsături şi răsturnări de situaţii bine realizate."
  Daily Express
  "O cursă contra cronometru, rapidă, ingenioasă şi absolut imprevizibilă, pe care puţini cititori o vor lăsa din mână de bunăvoie înainte de a ajunge la ultima pagină...lectura perfectă pentru vacanţa din acest an."
  Sunday Telegraph

  Zum Buch

• 

  Acest soare care ma orbeste

  Sorin Draghici

  • 0
  • 0
  • 0

  Cu o scriitura alerta, rasfatata uneori, cu efecte premeditate a caror combinatorie nu se dezvaluie pana la final, Sorin Draghici ofera in acest roman una dintre ocaziile de neratat de a te bucura de literatura, vara. Provocator, autorul alege sa intre in pielea unei domnisoare, apoi doamne si demonstreaza in felul acesta ca literatura ramane cel mai sustenabil exercitiu de zamislire de forme de viata dintre toate. Aceasta nu este insa decat prima dintre provocarile la care scriitorul isi supune cititorul.Pe relatia Targu-Mures – Atena – Bucuresti – Buenos Aires nu circula niciun avion direct. Ramane sa va imbarcati intr-un roman care promite, de la bun inceput, o croaziera improbabila, geografica dar si istorica. Nu in ultimul rand, romanul lui Draghici ar putea fi premiat nu doar literar, ci si gastronomic.Desi nu exista stele Michelin pentru literatura, initiativa ar trebui formulata. Pentru ca nu doar ca o societate de femei si barbati fascinante si fascinanti se iubesc, admira, calatoresc si dribleaza vitregiile unei istorii nu prea indepartate, dar ele si ei stiu sa se bucure de viata. O viata care se scrie in greaca veche si noua, una in care cultura si natura reprezinta un cuplu atat de sudat, incat nici nu ti-ai putea imagina ca ele ar fi fost, multa vreme, separate de prejudecati si mituri culturale.Cititorul trebuie avertizat ca se poate indragosti de multe dintre personajele care locuiesc in aceasta poveste petrecuta in prima jumatate a secolului trecut; de asemenea, el trebuie sa stie ca povestea in care patrunde nu-l va dezamagi decat din cauza inevitabila a sfarsitului ei. Daca orice minune dureaza trei zile, ei bine, el va petrece cu Eliza si Maria, dar si cu Andreas si Athanasios, trei ore concentrate sau trei dimineti de calistenie a afectelor si a imaginatiei. In sfarsit, e important sa-i spunem cititorului ca, daca faptul ca povestea are un final face parte din nedesavarsirea a tot ce e viu, totusi, finalul povestii va fi unul puternic.

  Zum Buch

• 

  Povești pentru Vlad - Volumul 4...

  Geo M.

  • 0
  • 0
  • 0

  Vă doriți liniște în mașină și acasă? Ascultați poveștile din seria "Povești pentru Vlad". 
  În acest volum (1 ora si 28 minute de inregistrare): 
  Maia gărgărița și firul de iarbă – Maia gărgărița se rătăcește, o prinde noaptea pe camp iar un fir de iarbă o învelește și îi ține cald peste noapte - despre faptul că orice vietate oricât de neînsemnată are utilitatea ei; 
  Un melcușor ambițios – un melcușor face tot posibilul să își îndeplinească dorința de a cunoaște cât mai bine lumea din jurul său, în ciuda greutăților și a celor care îl descurajează; 
  Două spice de grâu – două spice de grâu, crescute împreună într-un colț de lan învață povestea pâinii; 
  Un nor nesuferit de praf – într-o zi fierbinte de vară, în plină arșiță, un nor de praf supără toate ființele din jur; spre seară, furtuna îl pune la locul său; 
  Viespile din cutia cu scrisori – după ce îl înțeapă pe Tărcat, un roi de viespi care aveau casă într-o cutie poștală sunt nevoite să se mute într-un loc unde nu mai supăra pe nimeni; 
  O plimbare cu căruța - Pic și Miron merg la fân pe camp - ca să nu fie zăriți de bunic se ascund sub car și trec printr-o serie de peripeții până când se văd ajunși din nou în siguranță acasă; 
  Pic și Miron la scăldat – într-o zi fierbinte de vară, motanii aud că “la scăldat” se pot răcori așa cum își doreau; odata ajunși la iaz, află ce înseamnă de fapt “la scăldat”. 
  Vă doresc audiție plăcută și vă invit să descoperiți și celalalte volume din seria Povești pentru Vlad. 
  Cu drag, 
  Geo 
  *Toate poveștile sunt compatibile Yoto Player

  Zum Buch

• 

  Torcătoarea de vise

  Patti Smith

  • 0
  • 0
  • 0

  Torcatoarea de vise este un lung poem in proza schitat pe marginea calatoriei initiatice a unui artist, de la primele mirari ale copilariei la cautarile tineretii, aduse laolalta si intretesute de privirea ordonatoare a femeii la maturitate.
  
  "Torcatoarea de vise este manifestul unui artist la mijlocul vietii (Patti Smith a terminat de scris cartea la 45 de ani), care mediteaza asupra lucrurilor trecute si viitoare." (Los Angeles Times)
  
  "Patti Smith isi intoarce privirea catre istoria familiei, cautind indicii pentru originea inclinatiilor sale artistice, si isi creioneaza portretul de adult – o hoinara aplecata spre ezoterism, cu jurnalul mereu intr-o mina, cu mintea si inima deschise." (Booklist)
  
  "Smith prinde momente ale vietii de adult si le aduce la stadiul unui impresionism atit de enigmatic, incit chiar si cele mai marunte lucruri – prepararea ceaiului, leganatul capului in timp ce coase – capata incarcatura spirituala." (The Guardian)
  
  "Primul exemplar din Torcatoarea de vise i l-am oferit tatalui meu. Timpul trecea, iar el tot nu zicea nimic. Era un om frumos, greu de impresionat, asa ca abia daca am indraznit sa sper ca imi va citi textul. Totusi, citiva ani mai tirziu, la scurt timp inainte sa moara, mi-a spus: «Patricia, ti-am citit cartea».
  Ma asteptam sa primesc cine stie ce critici, nicidecum sa-l aud numind «carte» modestul meu dar. «Scrii bine», mi-a zis si m-a chemat sa bem o cafea. A fost singurul compliment pe care mi l-a facut vreodata.
  Am fost intrebata daca Torcatoarea de vise e un basm. Mereu am indragit povestile de felul asta, insa ma tem ca a mea nu le seamana.
  Tot ce contine aceasta carte este adevarul adevarat, redat intocmai. Scrierea ei m-a scos din starea aceea ciudata de apatie si sper ca il va umple cumva si pe cititor de o anume bucurie nelamurita si neasteptata." (Patti Smith)

  Zum Buch

• 

  Povestiri fantastice

  Ana Blandiana

  • 0
  • 0
  • 0

  "Am simţit că, dacă nu voi încerca să descriu tot ce văd, tot ce trăiesc, tot ce înţeleg (ceea ce nu puteam face decât în proză), realitatea care mă înconjoară îmi va intra fără să mă întrebe în poeme, cu amănuntele ei sordide, întâmplările ei promiscue, personajele ei duplicitare şi sensurile ei maculatoare. Şi nu-mi era greu să-mi închipui poemele cufundându-se ca nişte corăbii de hârtie în care s-ar încărca minereu de fier. Am avut întotdeauna convingerea că, în pofida imaterialităţii ei, poezia poate deveni oricând o redutabilă armă, dar niciodată o bună unealtă de făcut curăţenie. Iar eu aveam nevoie să mă curăţ de toate reziduurile pe care istoria şi viaţa nu încetau să le depună în mine, aveam nevoie să le deşert în fiecare seară în pagină, pentru ca a doua zi să poată fi depuse altele, fără pericolul de a mă îneca în mâlurile lor contagioase. Era un fel de a repeta — ca în taina botezului – «Mă lepăd de Satana», sugerând realităţii să se lepede la rândul ei." (Ana BLANDIANA)
  
  Există atâtea feluri de fantastic, încât nu e de mirare că unele dintre ele pot să treacă uneori drept realitate. Realitatea însăşi îşi lărgeşte câteodată cu aroganţă hotarele şi atunci zonele încărcate rămân – pentru ani, decenii şi chiar secole întregi – ambigue, de o apartenenţă incertă. Apoi, prin cine ştie ce întâmplare, sau numai prin eroziunea obişnuită a timpu¬lui, dubla lor natură îşi estompează de la sine una dintre laturi şi fâşia echivocă recade într-o parte sau în alta a hotarului, însoţită numai de uimirea că a putut altădată părea altfel. Fantasticul nu e opus realului, este doar o înfățișare mai plină de semnificații a acestuia. La urma urmei, a-ți imagina înseamnă a-ți aminti.

  Zum Buch