Outros livros que poderiam interessá-lo

• 

  Trezirea bufniței

  Ioana Brușten

  • 0
  • 0
  • 0

  Lumea tinerei cercetătoare Irina Ionescu se face brusc țăndări când este acuzată de vânzarea către concurență a formulei la care lucreaza de mai bine de un an; ca și cum asta n-ar fi fost de-ajuns, în aceeași zi se anulează o mică vacanță extrem de așteptată și planificata de luni de zile și se desparte de partenerul de viața. 
  Ca să se distanțeze de scena evenimentelor care au destabilizat-o, se refugiază la sora ei stabilită în Scoția, la Edinburgh. Acolo descoperă o lume nouă, pe care inițial o privește cu reticență, dar care ajunge s-o cucerească. Cel mai important factor de stimulare a speranței și a dorinței de a reveni in spațiul ei, la locul ei, este determinarea si asumarea destinelor de către oamenii pe care-i descoperă la capătul continentului. Astfel, fuga ei devine o călătorie de reinventare. 
  In una din cele mai frumoase țări din lume, învață să se bucure de fiecare zi și de o nouă dragoste. Totul, condimentat cu un strop de magie, pentru că pe teritoriul scoțian, magia este la ea acasă!

  Ver livro

• 

  Orbi

  Petronela Rotar

  • 0
  • 0
  • 0

  Nu știu ce-nseamnă să nu vezi cu ochii, dar știu ce-nseamnă să-ți orbești inima, cu tot sângele ei, să-i dai peste gură instinctului care urlă "Nu!", să-ți înveți mintea să-ți justifice drumul în jos. Această carte mi-a spart în față o oglindă și m-am văzut bucăți în toate cioburile ei. Pare ciudat, însă eram întreagă în fiecare ascuțitură. Pentru că totul omului cu sufletul orbit este un tot mai mic. Ca să te-ntorci la tine, că altă cale nu e, iubește-te-n fărâmă, deschide pleoapa ei, cum zice Petronela în cartea asta pulsândă, răvășitor de necesară.
  
  (Ana Barton)
  
  Mărturisesc că am citit cartea Petronelei Rotar de două ori. Prima dată am citit-o încercând să înţeleg fuga, un fel de du-te vino ameţitor. Plecări, veniri, localităţi, toată lumea fuge aparent pe undeva şi constant de propria persoană. Personajul principal stă locului doar vreo câteva săptămâni şi numai când are depresie acută.
  A două oară am citit volumul ca să îmi delimitez mai clar portretele: nu numai portretul Alexei sau cel al lui Călin, cele două personaje principale, ci şi portretul personajului psihodramă, portretul părinte-feminin, portretul părinte-masculin, portretul personajului "societate românească". Fiecare dintre ele devine pe rând personaj principal, chiar şi numai pentru câteva secunde, şi apoi decor, obiect de recuzită în caruselul unui roman care poate fi citit pe foarte multe planuri. Ceea ce uneşte toate aceste planuri este sinceritatea. Onestitatea dusă până la extrem a unei femei sfâşiate între inerţia de a se minţi prinsă în construcţiile sociale care i-au fost inoculate şi incapacitatea de a trăi aşa.
  Ca o disecţie făcută pe viu, cartea Petronelei este construită în jurul revelaţiei dureroase că, deşi ne ascundem sub un munte de mecanisme de apărare cotidiene, de noi înşine nu avem unde să fugim.
  
  (Anca Mizumschi)
  
  Șarmul imediat al scrisului Petronelei Rotar vine din faptul că ea tratează literatura ca pe o problemă personală. Una directă, intensă și presantă, care nu suferă amânare. Ea vine în literatură așa cum vii la confesor, la psiholog: aducând cu tine complicațiile cele mai intime și mai chinuitoare ale vieții tale personale, lucrând direct în materia lor dureroasă pentru a ajunge la vindecare. E deopotrivă o formă de curaj literar – și una de generozitate. O astfel de carte curajoasă și generoasă, vorbind despre abuz și violență și rezistența în fața lor, e și cea de față. Sunt sigur că va însemna ceva important – pentru victimele abuzurilor și cele ale literaturii, deopotrivă.
  
  (Radu Vancu)

  Ver livro

• 

  Zilele regelui

  Filip Florian

  • 0
  • 0
  • 0

  "Zilele regelui e un roman clar ca o fereastra bine stearsa, fermecator, aerisit, imbibat de acea jubilatie a scrisului atit de rara la scriitorii romani din zilele noastre. Povestea se tine foarte aproape de cronologia unei felii de istorie, folosind-o strict ca pe o canava. Pare sa fie un fel de ancora, caci mesajul nu e legat de istorie, ci de omenescul din ea. Restul e doar placerea fictiunii, care nu se sprijina neaparat pe portrete, in sensul clasic al cuvintului. Centrul de greutate e altundeva, in atmosfera si in detalii. Ca un tablou de Bruegel cel Batrin, Romania de dupa unirea Principatelor e o idila inselatoare." (Tania Radu)
  
  "Zilele regelui e o bijuterie de roman, tocmai azi, cind ni se spune foarte decis, de catre oameni inteligenti si cu haz, ca tinerii scriitori nu mai vor sa scrie capodopere. Filip Florian ii contrazice, blind." (Radu Cosasu)
  
  "In aceasta bijuterie romanesca, lucrata cu pasiune si migala de orfevrier, Filip Florian confirma ca este nu doar un scriitor de mare clasa, ci si unul extrem de exigent cu sine, deloc grabit si deloc orbit de lumina reflectoarelor." (Carmen Musat)
  
  "Stilist desavirsit, dispus sa riste noi formule romanesti, ambitios si pretentios cu ce scrie, dincolo de orice teribilism, moda sau compromis, dedicat literaturii adevarate, nu surogatelor, Filip Florian este un scriitor rar, iar Zilele regelui, un statement al artei sale." (Marius Chivu)

  Ver livro

• 

  Codul lui Zoran

  Corina Ozon

  • 0
  • 0
  • 0

  Dacă anii ar putea fugi înapoi, să înghită zilele, care să desfășoare orele în minute, despicate în secunde, și dacă toate ar putea povesti, s-ar opri acolo, în apartamentul lui de la etajul șapte, unde nevastă-sa trebăluia prin bucătărie, iar aromele de mâncare gătită șerpuiau până în camera unde se auzea pe fundal televizorul. Pe covor erau împrăștiate piese de lego. Îl ajuta pe băiat să facă un oraș. O proiecție a orașului-junglă în care a rătăcit după aceea pe străzi ani la rând, o premoniție despre orașul-iad care l-a înghițit făcându-l captiv ca într-o închisoare. Orașul bolnav, plin de oameni care se târau, păduchioși, zdrențuiți, printre oameni grăbiți și pasivi. Orașul care nu l-a lăsat să moară când dormea ca un animal pe gurile aburinde de canal, iarna, dar nici nu l-a iubit când era lovit în coaste în timp ce dormea prin scara vreunui bloc. Orașul care a asistat la căderea lui pe scara valorilor umane, de la inginer electronist la stadiul de cerșetor, lovit, scuipat și alungat. Orașul-balenă, în burta căreia a găsit adăpost, a fost despăduchiat și a dormit la căldură, pe un pat. Orașul din care, dacă ar putea, ar fi ieșit demult; dar n-a avut destul curaj.
  
  Dacă ar vrea să uite ceva din viață, ar fi atât de multe, încât i-ar trebui vagoane pentru spațiul de arhivare. Vagoane de durere, umilință, bătăi, insulte, vagoane de jeg, mizerie și duhoare. Erau prea multe trăiri, nu putea fi acela sfârșitul!

  Ver livro

• 

  Pisica lui Dalai Lama

  David Michie

  • 0
  • 0
  • 0

  Iubitoare, sarcastică şi înţeleaptă, această pisică cu nenumărate nume deschide o fereastră spre sanctuarul interior al vieţii din Dharamsala. Ca un mic spion care observă fluxul constant de întâlniri private dintre Sfinţia Sa şi diverse persoane, de la celebrităţi hollywoodiene la filantropi şi autori motivaţionali, pisica lui Dalai Lama ne oferă o perspectivă asupra modului în care putem găsi fericire şi sens într-o lume ocupată şi materialistă. Povestea ei va aduce un zâmbet pe chipul oricui a fost binecuvântat cu torsul mărinimos şi lăbuţele fremătătoare ale unei pisici. 
   
  – O, ce adorabilă! 
  Coborî repede pentru a mă mângâia pe ceafă, lucru pentru care am mulţumit cu un căscat larg şi întinderea fremătătoare a labelor din faţă. 
  – Nu ştiam că aveţi o pisică! exclamă ea. 
  Sunt mereu surprinsă de câţi oameni fac observaţia asta. De ce Sfinţia Sa nu ar avea o pisică? 
  – Dacă ar putea să vorbească, continuă actriţa, sunt sigură că ar avea să ne împărtăşească ceva înţelepciune. 
  Şi aşa sămânţa a fost plantată. 
  Am început să mă gândesc din ce în ce mai mult că poate venise timpul să scriu şi eu o carte a mea – o carte care să transmită ceva înţelepciune dobândită în timp ce stăteam nu la picioarele lui Dalai Lama, ci chiar mai aproape, în poala sa. O carte care să spună propria mea poveste – nu atât una a evoluţiei de la sărăcie la bogăţie, ci a saltului de la gunoi direct în templu. Cum am fost salvată de la o soartă prea aspră pentru a fi amintită, ca să devin tovarăşa constantă a unui bărbat care nu numai că este unul din cei mai mari lideri spirituali din lume şi laureat al Premiului Nobel, ci şi un expert în mânuirea instrumentelor de deschidere a conservelor.

  Ver livro

• 

  Vreau - Fantasmele erotice ale...

  Gillian Anderson

  • 0
  • 0
  • 0

  vreau dezvăluie ce înțeleg femeile prin sex când au libertatea de a fi pe deplin ele însele.Am un secret pe care nu l-am mărturisit nimănui niciodată – dacă mă întâlnești pe stradă, în metrou sau când îmi fac cumpărăturile la supermarket, poți să pariezi că tocmai îmi creez în minte o fantezie sexuală detaliată și toridă. Ai crede că îmi validez permisul de călătorie, că aștept culoarea verde la semafor sau că aleg fructe și legume, dar în mintea mea…Ce-ți dorești când nimeni nu te privește? Cu cine ai fantezii când luminile sunt stinse? Când te gândești la sex, ce vrei cu adevărat?Când vorbim despre sex, vorbim despre feminitate și maternitate, infidelitate și exploatare, consimțământ și respect, corectitudine și egalitarism, dragoste și ură, plăcere și durere. Și totuși mulți dintre noi nu vorbesc deloc despre asta.În această carte revoluționară, Gillian Anderson adună și prezintă fantasmele sexuale anonime a sute de femei din toată lumea (împreună cu propria ei fantezie anonimă).Destăinuirile sunt extraordinare: pline de dorință, teamă, intimitate, rușine, satisfacție și, în cele din urmă, eliberare.

  Ver livro