Join us on a literary world trip!
Add this book to bookshelf
Grey
Write a new comment Default profile 50px
Grey
Subscribe to read the full book or read the first pages for free!
All characters reduced
Persoana întâi - cover

Persoana întâi

Richard Flanagan

Publisher: Litera Media Group

  • 0
  • 0
  • 0

Summary

Kif Kehlmann, un scriitor tânăr și fără un ban, este sunat în plină noapte de Siegfried Heidl, un escroc notoriu, director executiv al unei renumite corporații. Pe cale să ajungă la proces pentru fraudarea mai multor bănci de 700 de milioane de dolari, Heidl îi cere lui Kehlmann să îi scrie memoriile în numele său. Are șase săptămâni ca să scrie cartea, pentru care va primi 10 000 de dolari.
 
Dar, pe măsură ce scrisul avansează, Kehlmann începe să se teamă că este corupt de Heidl. Cu cât termenul se apropie, îi este tot mai neclar dacă el scrie memoriile lui Heidl sau dacă Heidl îi rescrie lui viața și viitorul. Tot ceea ce era sigur devine nesigur, iar el începe să se întrebe cine este Siegfried Heidl și cine este Kif Kehlmann...
 
În același timp captivantă, comică și înspăimântătoare, Persoana întâi este o călătorie de neuitat în miezul epocii noastre.
 
„Richard Flanagan se numără printre cei mai versatili scriitori de limbă engleză. Fiecare dintre cele șapte romane ale lui Flanagan este diferit de celelalte, ca și cum ar fi scrise de autori diferiți; fiecare este un tur de forță în felul său, iar mai multe au fost numite «capodopere» de către criticii literari… Persoana întâi este un fel de Portret al lui Dorian Gray pentru secolul XXI…”
Available since: 09/21/2020.

Other books that might interest you

  • James (Giacomo) - Varianta romaneasca - cover

    James (Giacomo) - Varianta...

    Italo Svevo

    • 0
    • 0
    • 0
    Giacomo este un fermier pe care naratorul îl întâlnește în timpul unei plimbări în zona rurală din Friuli și care îi spune povestea lui. De fiecare dată când Giacomo își găsește un loc de muncă protestează și ajunge să se lanseze în propagandă și dezbateri pentru a-și convinge colegii să ceară condiții optime de muncă, punând mereu mari probleme angajatorilor săi. Negăsind locuri de muncă, devine nomad, în zadar caută un loc de muncă bine organizat. Prin urmare, practic inexistent. Până când într-o zi este chemat înapoi în orașul natal pentru o anumită slujbă...
    Show book
  • Poezii de George Cosbuc - cover

    Poezii de George Cosbuc

    George Cosbuc

    • 0
    • 0
    • 0
    George Co?buc a fost întâiul mare poet român pe care ni l-a dat Ardealul. Supranumit ?i „poet al ??r?nimii”, „poetul satului” sau „poetul neamului” – „Co?buc este nu numai un des?vâr?it tehnician, dar nu rareori ?i un mare poet, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mi?c?rilor suflete?ti sempiterne” (George C?linescu).Dintre poeziile incluse in volumul de fata amintim:Bradul * Doina * Dragoste invrajbita * Hafis * Iarna pe ulita * In miezul verii * Ispita * La pasti * Lupta Vietii * Mama * Minciuna crestinilor * Noi vrem pamant * Prutul * Scara * Seara * Stefanita Voda * Sub Patrafir * Unul ca o suta * Voichita lui Stefan
    Show book
  • Între Scylla și Charybda - cover

    Între Scylla și Charybda

    Mihai Eminescu

    • 0
    • 0
    • 0
    Există în activitatea publicistică a lui Eminescu trei perioade distincte în cadrul cărora putem fixa și câteva momente mai semnificative pentru o problemă sau alta. Criteriul de bază pe care ne întemeiem în periodizarea noastră îl constituie schimbările intervenite în statutul personal al poetului în cursul activității sale scriitoricești, schimbări care hotărăsc în fond orientarea și caracterul ei. Publicistica eminesciană din prima perioadă se circumscrie între ianuarie 1870, când publică primul articol, O scriere critică în Albina din Pesta și mai 1876, când intră în redacția Curierului de Iași, foaia ieșeană. Vom distinge aici o publicistică a epocii studiilor universitare la Viena, când Eminescu colaborează la publicațiile românilor din Imperiul austro-ungar și se situează pe pozițiile acestora în apărarea instituțiilor culturale, critică dualismul și se afirmă ca un exponent al "tinerilor" în lupta pentru înfăptuirea idealului de unitate națională a poporului român. Eminescu se manifestă în direcții multiple, de la articolul pe teme culturale la editorialul de orientare politică și lansarea de apeluri către public pentru solidaritatea națională. Poziția sa este a tânărului intelectual român, însuflețit de lupta poporului său și acest avânt tineresc se reflectă și în publicistica sa. Acestei prime perioade se impune să-i alăturăm și un al doilea moment care coincide cu activitatea de bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași. Activitatea publicistică de acum este redusă ca extindere și are, în chip evident, caracter cărturăresc. Eminescu ține, tot acum, și conferința Influența austriacă asupra românilor din Principate, în care sintetizează ideile din articolele anterioare și din însemnările din manuscrise și schițează un program pentru viitoarea sa activitate publicistică. Perioada a doua a gazetăriei lui Eminescu o înscriem între 19 mai 1876, când avem date sigure că poetul intră ca redactor la Curierul de Iași, și ultima săptămână din octombrie 1877, când părăsește redacția foii ieșene. Se produce acum o schimbare fundamentală în statutul personal al poetului, în sensul că devine ziarist profesionist. Foaia ieșeană era, pe de altă parte, o publicație oficială, cu o apariție de trei ori pe săptămână și care rezervă părții neoficiale, din cele patru pagini, una singură. Concepția lui Eminescu despre menirea ziarelor este cea a înaintașilor săi Asachi, Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi, care făceau din publicațiile lor organe de presă cu caracter enciclopedic. Pe acest drum merge și Eminescu și în acea singură pagină o unei foi oficiale face cronică de politică externă, cronică de politică internă, cronică culturală, cronică dramatică și artistică. Nicăieri în gazetăria lui Eminescu nu se vede mai bine ca la Curierul de Iași ce poate realiza geniul cu mijloace materiale reduse și într-un spațiu tipografic restrâns. Activitatea publicistică a poetului surprinde prin diversitatea problemelor abordate, prin seriozitatea și buna informare și prin modul de-a polemiza în chestiunile controversate. Aici, la Curierul de Iași – și nu la Timpul – îl găsim pe Eminescu cronicarul de politică externă, cronicarul cultural și cronicarul dramatic. Perioada a treia a gazetăriei lui Eminescu este cuprinsă între octombrie 1877, data intrării în redacția Timpului, cotidianul bucureștean, și iunie 1883, prăbușirea sa intelectuală. Aparent nu se schimbă nimic în statutul personal al poetului, de vreme ce trece ca ziarist profesionist de la foaia ieșeană la cotidianul bucureștean. Și totuși situația nu se prezintă așa. Poetul intră în redacția Timpului, ca simplu redactor, cum era și I. Slavici, la chemarea căruia părăsește foaia ieșeană, trece apoi în fruntea ziarului, ca redactor-șef, ca să ocupe, în final, postul de prim-redactor. Eminescu își asumă sarcina, la intrarea în redacția Timpului, să facă cronica de politică internă și se ocupă cu intermitențe de evenimentele internaționale și de mișcarea culturală. Publicistica sa cunoaște, sub aspectul diversității, o îngustare evidentă în raport cu cea de la foaia ieșeană. Dar dacă la cotidianul bucureștean nu ne întâmpină peisajul caleidoscopic din foaia ieșeană, se impune atenției încă din primele articole amplificarea discursului critic și verva polemică. Publicistica eminesciană cunoaște desfășurarea cea mai largă între februarie 1880 și decembrie 1881. Acum Eminescu este redactor-șef al cotidianului bucureștean și îl transformă în organ de presă al orientării sale politice. Poetul susține, în zeci de articole, primatul muncii în promovarea în ierarhia socială, ia apărarea "claselor pozitive" și critică în termeni necruțători "pătura superpusă" și demagogia din viața politică. Eminescu părăsește conducerea Timpului în ianuarie 1882, ca urmare a apropierii "sincerilor conservatori" de "sincerii liberali" și a formării "opoziției coalizate". Poetul trece răspunderea conducerii ziarului lui Grigore G. Păucescu, membru marcant al "opoziției coalizate" și rămâne prim-redactor pentru partea politică. Colaborarea sa nu mai este la fel de susținută ca înainte de ianuarie 1882, asistăm la absențe din redacție. Ziaristica poetului cunoaște și un epilog, care se constituie din cele câteva articole publicate în România liberă și Fântâna Blanduziei spre sfârșitul vieții.
    Show book
  • Legende istorice - cover

    Legende istorice

    Dimitrie Bolintineanu

    • 0
    • 0
    • 0
    Ei descălecară atunci amândoi
     
    Ĺži se iau la luptă ca doi juni eroi.Ochii tuturora cată cu mirareLa Buzescu Preda și tătarul mare.Ei se bat la raza stelei cei de foc Flacările-i albe pe-a lor zale joc.Vântul răcorește fruntea lor udatăĹži mânia dulce sufletul le-mbată.Ei se bat în spade – spadele se frâng;
     
    Ĺži se iau la brațe – se smucesc se strâng.Când tătarul scoate o secure mică
     
    Si lovind pe Preda pavăza îi strică.
     
    Dar el cu măciuca astfel îl loviIncât deodată căzu și muri.Iar după aceasta oastea româneascăPleacă și învinge horda tătărască.
    
     
    Dimitrie Bolintineanu - Preda Buzescu
    Show book
  • Anna Karenina - cover

    Anna Karenina

    Lev Tolstói

    • 0
    • 0
    • 0
    „Tolstoi este cel mai mare prozator rus. Iar maretia lui se datoreaza calitatii rare de a se adapta la statura noastra la ritmul nostru. Proza lui e ritmata de bataile propriei noastre inimi iar personajele sale par sa se miste la fel de firesc in lumea noastra ca trecatorii care ni se perinda pe sub ferestre in timpul lecturii.“ (Vladimir Nabokov) 
    In romanul Anna Karenina (1873-1877) axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine Tolstoi divulga ipocrizia inaltei societati zugraveste descompunerea modului de viata patriarhal distrugerea institutiei familiei. Receptarii lumii de catre o constiinta individuala si rationalista scriitorul ii opune valoarea in sine a vietii in infinitul in nestatornicia haotica si in concretetea ei reala manifestindu-se drept un „criptovazator al trupului“ (termenul ii apartine lui Dmitri Merejkovski).
    Show book
  • Gențiane - cover

    Gențiane

    Cella Serghi

    • 0
    • 0
    • 0
    Cum se percepe o femeie pe sine însăși sau cum – prin ce lentile distorsionante, cu ce preconcepții induse de o educație cvasipatriarhală – îi vede ea pe ceilalți? Care sunt granițele libertății ei de opțiune și ce obstacole întâlnește voința ei de a juca alte roluri decât acelea ce i sunt tradițional atribuite? Poate o femeie – mai bine zis, i se îngăduie – să aspire a fi și altceva decât mamă, soră, fiică, soție etc. – atribute care o descriu doar din perspectiva relațiilor ei cu alții, nu prin ceea ce este ea însăși?! Sunt întrebări identificabile în țesătura narativă a cărților Cellei Serghi. Eroinele acestei autoare se revoltă împotriva unei ordini sociale rigide, vor să și afirme identitatea – feminină și nu doar –, impulsionate nu atât de mult invocata fantasmă a „căutării fericirii“ (temă asociată de critică, în virtutea unei inerții de judecată, așa numitei „literaturi feminine“), cât de o firească, omenească nevoie de integrare și de recunoaștere.
    Show book