Simbolismul

Nathalia Brodskaïa

Sinopse

Simbolismul a apărut în Franţa şi Europa între anii 1880 şi începutul secolului XX. Simboliştii, fascinaţi de mitologia antică, au încercat să evite dominaţia pe care gândirea raţională o exercita asupra ştiinţei. Îşi doreau să transceandă lumea vizibilă şi raţională pentru a atinge tărâmul gândirii pure, experimentând constant cu limitele inconştientului. Francezii Gustave Moreau, Odilon Redon, belgienii Fernand Khnopff şi Félicien Rops, englezii Edward Burne-Jones şi Dante Gabriel-Rossetti, cât şi olandezul Jan Toorop sunt cei mai reprezentativi artişti ai acestui curent.

Disponível desde: 05/02/2023.

Comprimento de impressão: 72 páginas.

Outros livros que poderiam interessá-lo

30 de milenii de pictură

Victoria Charles, Joseph Manca,...

O adevărată călătorie prin timp și spațiu, prin artă și istorie, un ghid splendid ilustrat care vă oferă o viziune globală a evoluției picturii. De la picturile rupestre din grotele de la Lascaux la Madonele Renașterii italiene, de la inovatoarele tablouri ale impresioniștilor la pânzele provocatoare ale Pop Art, 30 de milenii de pictură reunește cele mai reprezentative opere picturale, punctând decisiv evoluția artei din preistorie până în prezent. Cuprinzând o selecție de exact 1 000 de picturi de pe toate continentele, aceste comori culturale sunt prezentate în contextul lor istoric, împreună cu explicații, citate și biografii a 100 dintre cei mai influenți artiști ai umanității. O resursă culturală și educațională documentată și scrisă pentru publicul larg, această carte ne invită să analizăm interacțiunea dintre istorie și artă, influența reciprocă pe care au avut-o în timp artiștii de toate orientările, precum și viitorul picturii. O carte care nu trebuie să lipsească din biblioteca nimănui.

Ver livro

Pablo Picasso (1881-1914)

Jp. A. Calosse

Picasso s-a născut spaniol și, după cum se spune, a început să deseneze înainte de a putea vorbi. De mic copil a fost atras instinctiv de instrumentele artistului. În copilăria timpurie putea petrece ore întregi într-o concentrare fericită desenând spirale cu un sens și o semnificație cunoscute doar de el însuși. Alteori, evitând jocurile copiilor, își trasa primele desene în nisip. Această exprimare timpurie a sinelui promitea un dar rar. Malaga trebuie menționată, deoarece acolo, la 25 octombrie 1881, s-a născut Pablo Ruiz Picasso și acolo și-a petrecut primii zece ani din viață. Tatăl lui Picasso a fost pictor și profesor la Școala de Arte Frumoase și Meserii. Picasso a învățat de la acesta elementele de bază ale formării artistice academice formale. Apoi a studiat la Academia de Arte din Madrid, dar nu și-a terminat niciodată studiile. Picasso, care nu împlinise încă optsprezece ani, ajunsese în punctul său de maximă rebeliune; a respins estetica anemică a academiei împreună cu proza pedestră a realismului și, în mod firesc, s-a alăturat celor care se numeau moderniști, artiștilor și scriitorilor nonconformiști, cei pe care Sabartés îi numea "elita gândirii catalane" și care erau grupați în jurul cafenelei artiștilor Els Quatre Gats. În anii 1899 și 1900, singurele subiecte pe care Picasso le considera demne de a fi pictate erau cele care reflectau "adevărul final"; caracterul trecător al vieții umane și inevitabilitatea morții. Primele sale lucrări, încadrate sub numele de "Perioada albastră" (1901-1904), constau în picturi cu nuanțe albastre, influențate de o călătorie prin Spania și de moartea prietenului său, Casagemas. Chiar dacă Picasso însuși a insistat în repetate rânduri asupra naturii interioare, subiective a Perioadei Albastre, geneza acesteia și, mai ales, albastrul monocromatic au fost explicate timp de mulți ani ca fiind doar rezultatele diferitelor influențe estetice...

Ver livro

1000 de sculpturi ale unor...

Patrick Baude, Joseph Manca,...

Această colecţie de sculpturi, ce cuprinde perioada dintre Antichitate şi secolul XX, oferă o viziune originală asupra artei occidentale. Se găsesc aici atât cele mai armonioase şi senzuale capodopere, cât şi cele mai provocatoare şi minimaliste sculpturi. Sculptura dă formă lumii şi conceptului nostru de frumuseţe, lăsând în urma ei siluete eterne şi creând altele noi şi suprinzătoare. Aceste capodopere sunt oglinzile epocii lor, ale artiştilor şi publicului de atunci, iar prin această colecţie de sculpturi nu avem contact doar cu istoria artei, ci cu Istoria însăşi. De la cele mai apreciate idealuri ale frumuseţii, până la cele mai controversate creaţii, 1000 de sculpturi ale unor artişti de geniu oferă o viziune cuprinzătoare asupra sculpturii occidentale. Cu referinţe numeroase, biografii ale marilor artişti şi comentarii ale capodoperelor, această carte îi dă ocazia cititorului să redescopere moştenirea artistică a lumii occidentale, fiind în acelaşi timp un ghid perfect pentru studenţii la arte plastice şi iubitorii sculpturii.

Ver livro

Botticelli

Victoria Charles

Botticelli este un pictor nu de fapte, ci de idei, iar tablourile sale nu sunt atât o reprezentare a unor obiecte, cât un model de forme. De asemenea, coloritul său nu este bogat și realist; acesta este subordonat formei și, adesea, este mai degrabă o nuanță decât o culoare reală. De fapt, el era interesat mai degrabă de posibilitățile abstracte ale artei sale decât de cele concrete. De exemplu, compozițiile sale, după cum tocmai s-a spus, sunt un model de forme; figurile sale nu ocupă de fapt locuri bine definite într-o zonă bine definită a spațiului; ele nu ne atrag prin sugestia lor de volum, ci ca forme de formă, sugerând mai degrabă un model plat de decor. În consecință, liniile care înconjoară figurile sunt alese cu intenția principală de a fi decorative.
    S-a spus că Botticelli, "deși a fost unul dintre cei mai răi anatomiști, a fost unul dintre cei mai mari desenatori ai Renașterii". Ca exemplu de anatomie falsă, putem remarca modul imposibil în care capul Madonnei este atașat de gât, iar în tablourile lui Botticelli pot fi găsite și alte exemple de articulații defectuoase și forme incorecte ale membrelor. Cu toate acestea, el este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari desenatori: a dat "liniei" nu numai frumusețe intrinsecă, ci și semnificație. În limbaj matematic, el a rezolvat mișcarea figurii în factorii săi, în formele sale cele mai simple de expresie, și apoi a combinat aceste forme diferite într-un model care, prin liniile sale ritmice și armonioase, produce un efect asupra imaginației noastre, care corespunde sentimentelor de poezie gravă și tandră care îl umpleau pe artistul însuși.
    Această putere de a face ca fiecare linie să conteze atât prin semnificație, cât și prin frumusețe, îi distinge pe marii maeștri desenatori de marea majoritate a artiștilor care au folosit linia în principal ca un mijloc necesar pentru a reprezenta obiecte concrete.

Ver livro

Natură moartă

Victoria Charles

Cézanne a transformat o ceașcă de ceai în ceva viu, ridicând natura moartă până la punctul în care a încetat să mai fie inanimată. Wassily Kandinsky a spus despre artistul francez: "A pictat aceste lucruri ca pe niște ființe umane pentru că a fost înzestrat cu darul de a desluși viața interioară din orice lucru." Pe lângă cele ale lui Cézanne, această carte este dedicată picturilor de natură moartă ale unor artiști precum Van Gogh, Matisse, Chardin și Picasso.

Ver livro

Pablo Picasso și opere de artă

Victoria Charles

Ver livro