Expresionismul

Ashley Bassie

Maison d'édition: Parkstone International

Synopsis

Max Beckmann, Otto Dix, George Grosz, Emil Nolde, E.L. Kirchner, Paul Klee, Franz Marc dar şi austriecii Oskar Kokoschka şi Egon Schiele se numără printre artiştii individualişti întrun înalt grad ai generaţiei care a contribuit la mişcarea vivace şi deseori controversată a Expresionismului din Germania şi Austria începutului de secol XX. Această carte vi-i prezintă pe aceşti artişti şi lucrările lor. Autorul, istoricul de artă Ashley Bassie, explică modul în care arta expresionistă a deschis drumul spre considerarea temelor psihologice, emoţionale şi sociale ale începutului de secol XX într-un alt fel, nou, intens şi evocativ. Volumul tratează dezvoltarea Expresionismului şi cuvintele sale cheie, subliniind factorul imagine, deseori intens subiectiv şi aspiraţiile şi conflictele din care a rezultat acesta, concentrându-se în acelaşi timp cu exactitate asupra artiştilor curentului.

Disponible depuis: 05/02/2023.

Longueur d'impression: 181 pages.

D'autres livres qui pourraient vous intéresser

Leonardo da Vinci

Jp. A. Calosse

Leonardo și-a petrecut primii ani de viață la Florența, maturitatea la Milano, iar ultimii trei ani de viață în Franța. Profesorul lui Leonardo a fost Verrocchio. Mai întâi a fost orfevru, apoi pictor și sculptor: ca pictor, reprezentant al școlii foarte științifice de desen; mai celebru ca sculptor, fiind creatorul statuii Colleoni de la Veneția, Leonardo a fost un om cu o atracție fizică izbitoare, cu un mare farmec al manierelor și al conversației și cu realizări mentale. Avea o bună pregătire în științele și matematica vremii, precum și un muzician talentat. Abilitățile sale de desenator erau extraordinare, lucru demonstrat de numeroasele sale desene, precum și de cele relativ puține picturi. Îndemânarea sa manuală este pusă în slujba celei mai minuțioase observații și cercetări analitice asupra caracterului și structurii formei. Leonardo este primul în date dintre marii oameni care au avut dorința de a crea într-un tablou un fel de unitate mistică realizată prin fuziunea dintre materie și spirit. Acum, după ce primitivii își încheiaseră experimentele, neîncetat urmărite timp de două secole, prin cucerirea metodelor de pictură, el a putut pronunța cuvintele care au servit drept parolă pentru toți artiștii de mai târziu demni de acest nume: pictura este un lucru spiritual, cosa mentale. El a desăvârșit arta desenului florentin, aplicând la modelarea prin lumină și umbră, o subtilitate tăioasă pe care predecesorii săi nu o folosiseră decât pentru a da o mai mare precizie contururilor lor. Această minunată măiestrie a desenului, această modelare și acest clar-obscur nu a folosit-o doar pentru a picta aspectul exterior al corpului, ci, așa cum nimeni înainte de el nu o făcuse, pentru a reflecta asupra lui misterul vieții interioare. În Mona Lisa și în celelalte capodopere ale sale, el a folosit chiar și peisajul nu doar ca un decor mai mult sau mai puțin pitoresc, ci ca un fel de ecou al vieții interioare și ca element al unei armonii perfecte. Bazându-se pe legile încă destul de noi ale perspectivei, acest doctor al înțelepciunii scolastice, care a fost în același timp un inițiator al gândirii moderne, a înlocuit maniera discursivă a primitivilor cu principiul concentrării, care stă la baza artei clasice. Tabloul nu ne mai este prezentat ca un agregat aproape întâmplător de detalii și episoade. Este un organism în care toate elementele, liniile și culorile, umbrele și luminile, compun un traiect subtil care converge spre un centru spiritual, senzorial. Leonardo nu s-a ocupat de semnificația exterioară a obiectelor, ci de semnificația lor interioară și spirituală.

Voir livre

Michelangelo

Eugène Müntz

Michelangelo a devenit pictor pentru a putea exprima într-un material mai maleabil ceea ce simțea sufletul său titanesc, ceea ce imaginația sa de sculptor vedea, dar ceea ce sculptura îi refuza. Astfel, acest admirabil sculptor a devenit creatorul, la Vatican, al celui mai liric și epic decor văzut vreodată: Capela Sixtină. Profuzia invenției sale este răspândită pe această vastă suprafață de peste 900 de metri pătrați. Există 343 de figuri principale de o varietate prodigioasă de expresie, multe de dimensiuni colosale, la care se adaugă un număr mare de figuri secundare introduse pentru efect decorativ. Creatorul acestui vast proiect avea doar treizeci și patru de ani când și-a început lucrarea. Michelangelo ne obligă să ne extindem concepția despre frumos. Pentru greci, era vorba de perfecțiunea fizică; dar lui Michelangelo nu-i păsa prea mult de frumusețea fizică, cu excepția câtorva cazuri, cum ar fi pictura lui Adam de pe tavanul Sixtinei și sculpturile sale din Pietà. Deși stăpân pe anatomie și pe legile compoziției, a îndrăznit să le ignore pe amândouă, dacă era necesar pentru a-și exprima concepția: să exagereze mușchii figurilor sale și chiar să le pună în poziții pe care corpul uman nu și le putea asuma în mod natural. În ultima sa pictură, Judecata de Apoi de pe peretele din capătul Sistinei, și-a revărsat sufletul ca un torent. Michelangelo a fost primul care a făcut ca forma umană să exprime o varietate de emoții. În mâinile sale, emoția a devenit un instrument pe care a cântat, extrăgând teme și armonii de o varietate infinită. Figurile sale ne poartă imaginația mult dincolo de semnificația personală a numelor care le sunt atașate.

Voir livre

Portrete ale Fecioarei 120...

Klaus Carl

În timpul Renașterii, pictorii italieni le înfățișau în mod tradițional pe soțiile patronilor lor drept Madone, adesea mai frumoase decât erau în realitate. De-a lungul secolelor, în picturile religioase, Madona a fost prezentată ca fiind mama lui Dumnezeu, blândă și protectoare. Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, Maria și-a pierdut treptat unele dintre caracteristicile sale spirituale și a devenit mai muritoare și mai accesibilă sentimentelor umane. Portrete de Fecioare luminează această evoluție și conține lucrări impresionante de Michelangelo, Caravaggio, Rubens, Fouquet, Dalí și Kahlo.

Voir livre

Leonardo da Vinci și opere de artă

Gabriel Séailles

Voir livre

Fotografia erotică 120 ilustraţii

Alexandre Dupouy

Arta fotografică erotică și-a pierdut mult din sufletul său rafinat de când Playboy și alte reviste pentru fete au reîmpachetat corpul uman pentru consumul de masă. La fel ca multe dintre pictură, sculptură și gravură, încă de la începuturile sale, fotografia a fost, de asemenea, în slujba erotismului. Această colecție prezintă fotografii erotice de la începuturile fotografiei până în anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Ea explorează evoluția genului și originile sale în Franța, precum și parcursul său de la neîncrederea publicului la publicul larg de care se bucură astăzi.

Voir livre

Katsushika Hokusai

C.J. Holmes

Katsushika Hokusai a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai cunoscuți artiști japonezi de când arta sa a fost dezvăluită în Occident, la mijlocul secolului al XIX-lea. Operele sale, o reflecție artistică a unei civilizații izolate și una dintre primele cunoscute în Europa, au influențat foarte mult pictorii impresioniști și postimpresioniști, precum Vincent van Gogh. Hokusai, considerat un maestru al Ukiyo-e încă din timpul vieții sale, ne fascinează prin diversitatea și importanța operei sale, care se întinde pe o perioadă de aproape 90 de ani și este prezentată aici în toată amploarea și diversitatea sa.

Voir livre