Other books that might interest you

• 

  Pisica lui Dalai Lama și arta de...

  David Michie

  • 0
  • 0
  • 0

  Dalai Lama îi atribuie simpaticei sale feline de companie sarcina de a cerceta Arta de a Toarce. Fie că e vorba de perspectiva comică obţinută în urma vizitei unui profesor de psihologie de la grupul universitar Ivy League, de cercetările extraordinare ale unui biolog de renume mondial sau de revelaţiile importante ale unui yoghin mistic, Pisica Sfinţiei Sale descoperă o mare de înţelepciune în ceea ce priveşte tema fericirii. Strălucind prin erudiţie, căldură şi o tuşă de ştrengărie, Arta de a toarce este un reminder fermecător al motivului pentru care Pisica Sfinţiei Sale a devenit una din cele mai iubite pisici din lume.

  Show book

• 

  Să nu râzi :((

  Raluca Feher

  • 0
  • 0
  • 0

  Să nu râdeți.... 
  Dar nici nu o să puteți. Cartea asta doare, exasperează. O iubire maternă, ca o ură grea. Ura că nu ești cenușăreasa, oricâți pantofi ai, că universul nu se orânduiește în cercuri concentrice de răsplăți. Că nu stă drepți, la ordinele tale. Pe care nu știi să le dai, fiindcă ai pus re-ul înaintea sentimentului. Fiindcă ai numai răspunsuri și nicio întrebare. Fiindcă virtutea principală pe care o corcolești la piept este despre ce nu ești și ce nu poți, într-o lume care conspiră împotriva ta. A ta, Buricul absolut al pământului. Mama, Gaia, Glia. Tellus Mater. Pântec și mormânt. 
  Nu. Nu o să râdeți. Dar cred că veți simți, trăi, înțelege mai bine fatal/ismul. Cordonul ombilical netăiat la timp de sabia Liberului Arbitru. Personajul acela lipsă din cultura noastră mioritică. Personajul după care tânjim până la ștreangul în care ne atârnăm propria neputință. Să nu râzi :(( este o experiență limită, ascunsă de obicei de mituri și tăceri. Doare, exasperează. Eliberează. - Mihaela Miroiu, filosof, scriitoare

  Show book

• 

  Pasiune simplă Confesiunea...

  Annie Ernaux

  • 0
  • 0
  • 0

  Premiul Nobel pentru Literatură 2022 
   
  „Un monument închinat pasiunilor care sfidează orice explicație simplă." The New York Times Book Review 
   
  Anulând granițele dintre ficțiune și memorialistică, naratoarea anonimă din Pasiune simplă documentează reacțiile, dorințele, umilințele unei femei consumate timp de doi ani de pasiunea pentru un străin căsătorit. Fiecare cuvânt, întâmplare ori persoană ce­i iese în cale îi prilejuiește o legătură cu cel iubit ori îi provoacă o indiferență glacială. Nu există cale de mijloc, așa cum luciditatea extremă nu oferă scăpare din fața acestei pasiuni mistuitoare. 
   
  În Confesiunea adolescentei, naratoarea readuce la viață vara anului 1958, când s­-a dăruit pentru prima oară unui bărbat. Abia împlinise 18 ani, iar bărbatul a preferat s­-o uite și să-­și continue viața ca și când nimic nu s-­ar fi întâmplat. După 50 de ani, scriitoarea își dă seama că s-­ar putea întoarce la fata de atunci, pe care încercase din răsputeri s­-o uite. În cursul acestui proces, va descoperi că acea fată care fusese cândva este originea vitală, violentă și dureroasă a identității ei de scriitoare. 
   
  „Succesul nu înseamnă mai nimic pentru mine. Nu are aproape nicio influență asupra a ceea ce fac sau asupra felului în care mă privesc pe mine însămi. Trăiesc pentru a scrie. Mare parte a timpului scriu aici, în casa mea. Câteodată mă întreb dacă nu cumva am ratat ceva subordonând totul scrisului. Dar poate acesta e motivul pentru care mă aflu aici." Annie Ernaux

  Show book

• 

  Dispărută fără urme (Un mister...

  Blake Pierce

  • 0
  • 0
  • 0

  “O intrigă dinamică ce captivează de la primul capitol și nu-ți mai dă drumul.” 
  --Midwest Book Review, Diane Donovan (cu referire la Dispărută fără urme) 
   
  “O capodoperă a genului thriller și mister! Autoarea a făcut o treabă magnifică dezvoltând personajele cu o latură psihologică atât de bine descrisă încât te simți în mintea lor, le urmărești temerile și te bucuri pentru succesul lor. Intriga este foarte inteligentă și te va ține captivat de-a lungul cărții. Plină de răsturnări de situație, cartea de ta ține treaz până ce vei întoarce ultima pagină. ” 
  --Books and Movie Reviews, Roberto Mattos (cu referire la Dispărută fără urme) 
   
  Femei sunt găsite moarte în periferia rurală a Virginiei, ucise într-un mod grotesc, iar când FBI-ul este chemat, rămân blocați. Un criminal în serie este în libertate, mărindu-și frecvența, și știu că numai un singur agent este suficient de bun pentru a da de cap acestui caz: Agentul Special Riley Paige. 
   
  Riley însăși este în concediu medical, recuperându-se după întâlnirea sa cu ultimul ucigaș în serie, și, fragilă cum este, FBI-ul este reticent în a exploata mintea ei isteață. Totuși Riley, având nevoie să se lupte cu proprii săi demoni, se alătură echipei și vânătoarea sa o conduce printr-o subcultură tulburătoare a colecționarilor de păpuși, în casele unor familii destrămate și în cele mai întunecate canale ale minții criminalului. În timp ce Riley îndepărtează straturile, își dă seama că se confruntă cu un criminal mai bolnav decât și-ar fi putut imagina. Într-o cursă disperată contra cronometru, se trezește împinsă dincolo de limitele proprii, cu slujba în joc, propria familie în pericol și cu psihicul său fragil prăbușindu-se.

  Show book

• 

  Pisica lui Dalai Lama și...

  David Michie

  • 0
  • 0
  • 0

  Pisica lui Dalai Lama este mai emoționantă și mai puternică decât oricând! 
   
  Ca pisicuţe, o simţim adesea. Nu e nevoie decât de o pană purtată de vânt, de o gustărică delicioasă apărută pe nepusă masă sau de tremurul fascinant al apei şi, brusc, ne trezim copleşite de minunare, de încântare şi ne lăsăm absorbite de clipa prezentă. 
  Numai că viaţa ne schimbă. Ajunse la vârsta maturităţii, odată cu experiența, devenim imune la asemenea banalităţi. Dar am pierdut ceva, nu-i așa? 
  Este însă oare posibil să ne recăpătăm entuziasmul de a trăi, pe care altădată îl simţeam atât de firesc? Să nu mai fim apatice în faţa frumuseţii vieţii? Putem, dragă cititorule, să trezim pisicuţa interioară? 
   
  Pisica lui Dalai Lama se confruntă acum cu un adevăr neplăcut: începe să îmbătrânească. O vizită de rutină la medicul veterinar confirmă aceasta. Dar un viitor al decrepitudinii, cu hrană pentru feline senioare, este neapărat un motiv de deznădejde? Ea va descoperi curând că o reamintire surprinzătoare a efemerităţii noastre este exact de ce avem nevoie ca să retrezim recunoştinţa faţă de viaţă, să ne destindem, să ne acceptăm pe noi înșine şi să apreciem ceea ce contează cu adevărat.

  Show book

• 

  Bureți de fag

  Mihai Dutescu

  • 0
  • 0
  • 0

  "Talentul lui Duțescu e de a da pe față lucrurile inconfortabile, de a le spune clar și pe bune. Într-o literatură fascinată de marginali și ratați, el vorbește cu simpatie despre oameni aflați în plin proces de ascensiune socială. Pe scurt, despre parveniți – un subiect la care lumea bună strâmbă vinovat din nas, chit că parvenitismul e adevărul de profunzime al unei societăți ajunse de curând la prosperitate. Mai mult, la fel de tabu e și opinia că în comunism a fost bine, deși e împărtășită de larga majoritate a celor trecuți prin vechiul regim. În Bureți de fag, Mihai Duțescu are curajul să asume și să dea pe post aceste curente de opinie omniprezente, dar reprimate public, sub pretextul poveștii de viață a unui băiat născut prin anii '50 în Teleorman și ajuns inginer la București. El și soția lui fac parte din acea tipologie a cadrelor medii cu aspirații burgheze, raportându-se la comunism într-un mod mai degrabă benign, specific multora din generația lor: sunt oportuniști la nevoie, iar în rest rămân indiferenți. Micul lor arivism este bazat pe convingerea că sistemul nu e chiar greșit, că măcar are o idee valabila de echitate și meritocrație, câtă vreme i-a scos dintre țărani, i-a școlit gratis, le-a dat o casă și i-a băgat între domnii de la oraș. În ce mă privește, am certitudinea că în sfârșit am dat peste cartea aia ALTFEL despre comunism, cu o perspectivă de bun-simț, fără volute pioase sau chestionări tragice – motiv pentru care o recomand în special celor care vor să-și facă o idee despre cum gândeau și se purtau oamenii moralmente OK din România de atunci." Adrian Schiop

  Show book