Other books that might interest you

• 

  Levi și motanii - Povești audio...

  Geo Mihalache

  • 0
  • 0
  • 0

  Aventurile găinii Levi împreună cu prietenii ei motanii Pic, Miron și Tărcatul: 
  Levi și motanii - găina Levi, dornică să îi cunoască pe motani și să se împrietenească cu ei, după luni de amânare, își face curaj să le vorbească 
  Proba și Levi în trupa motanilor - pentru a fi acceptată în trupa motanilor, Levi este supusă la o încercare de către aceștia 
  Levi pe acoperiș - Levi pornește în prima sa aventură alături de motani - se urcă pe acoperiș de unde reușeste să îi atragă atenția bunicii cu ispravile sale 
  Levi la șoareci - Levi participa la prima sa vânătoare...mai mult sau mai puțin reușită 
  Ne relaxăm în livadă - Levi învață o nouă activitate din repertoriul motanilor 
  Sus pe cuptor - Levi află unde se ascund motanii cand este frig afară și plouă 
  Iarba mâței - Motanii se comportă ciudat, nu mai sunt ei înșiși iar Levi asistă la un comportament neașteptat din partea lor 
  O bucățică de pește - Tărcatul își pierde cumpătul din cauza unei bucăți de pește și ajunge afară sub privirile lui Levi și ale celorlalți doi motani care îl avertizaseră să stea cuminte 
  Cu motanii după râme - Levi îi învață ea de data aste pe motani să "vâneze"

  Show book

• 

  Fluturi negri

  Silvia Puiu

  • 0
  • 0
  • 0

  Fluturii negri ne bântuie pe toți.... uneori devin albi, apoi se fac iarăși negri... și apoi dispar în același timp cu tine, în timp ce te deplasezi prin viață. 
  Poveștile și versurile din acest volum sunt fluturi negri de acum mai mult de 20 de ani. Astăzi, fluturii au vrut să zboare, chiar și așa negri .... au dorit să simtă soarele arzându-le aripile în ultimul lor zbor.  
  Povestirile sunt o ficțiune împletită cu cioburi din oameni, gânduri, vise și dorințe. Punerea lor pe hârtie sau într-un context creativ este o formă de purificare. Ca gen, aș spune că scriu poezie în proză și proză în poezie.  
  Publicarea acestui volum și împărtășirea fluturilor mei negri cu cei care vor avea răbdarea să citească este, pentru mine, un act de curaj și sper ca, astfel, să îi încurajez și pe alții să se exprime într-un mod sigur: prin artă sau vorbind cu cineva care poate să ajute (profesor, părinte, bunic, psiholog sau alt adult în care ai încredere).

  Show book

• 

  Râsul

  Dorina Rusu

  • 0
  • 0
  • 0

  „Din echipa de aur a Opiniei studenţeşti, revista ieşeană cu faimă naţională după decembrie ’89, făcea parte şi o zgâtie de fată, cam fragilă pentru o meserie practicată în vremuri atât de tulburi. Aparenţele erau înşelătoare. Zgâtia s-a ţinut scai de minerii care plantau flori, cu bâta, în Piaţa Universităţii, fără să ia bătaie. O lună mai târziu se afla în Valea Jiului, înnopta în casa unui miner şi intra în abataj, să vadă cum trăiesc minerii. În gaşca aia de golani, cum ar fi zis Ion Iliescu, toţi talentaţi, inteligenţi şi hotărâţi să termine cu trecutul, scrisul ei avea câteva date clare. Orice temă ar fi abordat, intra în subiect direct, simplu, fără fasoane, fără inhibiţii. Lucru şi mai neobişnuit, punea punct articolelor la fel de brusc, cam pieziş, cam şui, acolo unde considera că orice cuvânt în plus nu-şi avea rostul. Apoi, ştia să facă personaje din oamenii, vestiţi sau iluştri necunoscuţi, despre care vorbea. În fine, mai avea şi darul de a povesti cu umor şi cu olecuţă de autoironie, cât să facă suportabilă viaţa la vreme de restrişte. Toate acestea m-au făcut să-mi zic că în tânăra domniţă doarme un scriitor. Aşa că nu m-am mirat că până la urmă chiar a scris o carte. Asta pe care o aveţi în mână. Şi care, deloc întâmplător, se cheamă Râsul. Cu douăsprezece povestiri rupte din viaţă. Dorina Rusu îmi pare un povestaş plin de farmec. Povestaş în sensul alegoriei prin care Mario Vargas Llosa desemna scriitorul. Adică un om cu darul de a duce şi de a aduce veştile şi poveştile cu oameni şi despre oameni. De citit.” (Neculai Constantin Munteanu)

  Show book

• 

  Masca Morții Roșii: Schițe...

  Edgar Allan Poe

  • 0
  • 0
  • 0

  „Edgar Poe e subjugat asemenea cuceritorilor si filosofilor de dorinta irepresibila a unitatii; la el spiritul se combina cu fizicul. S-ar putea spune ca Poe cauta sa aplice literaturii procesele filosofiei iar filosofiei metodele algebrei. In aceasta constanta ascensiune catre infinit uneori iti poti pierde respiratia. In acest gen de literatura aerul e la fel de rarefiat ca intr-un laborator. Aici vei vedea mereu glorificarea vointei care se apleaca asupra inductiei si analizei. S-ar parea ca Poe vrea sa uzurpe rolul profetilor si sa-si adjudece monopolul explicatiei rationale. Astfel peisajele servind ca fundal febrilelor lui compozitii capata paloarea unor fantome. Poe care rareori pare sa fi impartasit pasiunile altor oameni schiteaza arbori si nori care sint aidoma arborilor si norilor dintr-un vis sau si mai bine care se aseamana cu personajele lui stranii la fel de adinc patrunse de un tremur supranatural si convulsiv.“ (Charles Baudelaire) 
  „Poe isi alege de regula cea mai neobisnuita realitate isi plaseaza eroul in cea mai inedita situatie fizica sau psihologica iar apoi descrie starea launtrica a acestui personaj cu o rara acuitate si cu un remarcabil realism. Mai mult exista o trasatura in intregime a lui Poe una care il deosebeste de oricare alt scriitor anume vigoarea imaginatiei sale. Nu vreau sa spun ca fantezia lui ar intrece-o pe aceea a altor poeti ci pur si simplu ca imaginatia lui e inzestrata cu o calitate pe care n-am intilnit-o la nici unul intr-o asemenea proportie: e vorba de forta detaliilor… Edgar Poe prezinta in cel mai mic amanunt intreg tabloul inchipuit ori evenimentele cu o plasticitate uluitoare incit ajungi sa crezi in realitatea sau posibilitatea unui fapt care in fond nu s-a intamplat niciodata si nici nu s-ar putea intampla.“ (F.M. Dostoievski) 
  Traducere din limba engleza studiu introductiv note si comentarii de Liviu Cotrau

  Show book

• 

  Victimele inocente si colaterale...

  Liviu Antonesei

  • 0
  • 0
  • 0

  O carte proaspata placuta la lectura dar in aceeasi masura puternica si profunda. 
  Unsprezece povestiri inedite tratind in special relatia de cuplu dar si o serie de drame mici cotidiene. Desi tarile in care autorul isi poarta personajele sunt diferite (si prin asta se asigura spectaculozitatea „decorului“) preocuparea majora ce leaga textele si creeaza tematica intregului volum este aceea a confruntarii cu propriul destin la o varsta la care iti constientizezi nu doar maturitatea ci si calea ei fireasca spre batranete.

  Show book

• 

  Crescătorul de gorile

  Roberto Arlt

  • 0
  • 0
  • 0

  Pentru prima oară în limba română, Crescătorul de gorile reprezintă o fascinantă și neașteptată antologie de povestiri „africane”, narate însă de o voce occidentală. După succesul uriaș al rubricii Aquafuertes porteñas (Acvaforte din Buenos Aires) din ziarul argentinian El Mundo, Roberto Arlt pleacă în Spania, în februarie 1935, în căutare de noi surse de inspirație pentru articolele sale (rezultând seria Aquafuertes españolas, la fel de bine primită de către public), extinzându-și apoi călătoria spre orașele Tanger, Tetuán și Ceuta din nordul Africii. Descoperă aici o lume fascinantă care, la numai 4 ore distanță de Spania, păstrează obiceiuri medievale, unde „trăiește o mulțime compactă și pitorească, materialistă, poetică, necruțătoare și cu porniri de ciudată generozitate” (Ediciones del Viento). Misterioase ori pline de cruzime, dar și amuzante, povestirile inspirate din această experiență marocană au fost publicate în suplimentele El Mundo Argentino și El Hogar în 1936, apoi reunite în volum în 1941 și constituie un capitol distinct al operei arltiene, semnătură care a influențat semnificativ literatura sud-americană a secolului XX. 
    
  Julio Cortázar: „Alaltăieri l-am terminat de recitit și azi încep paginile acestea încălzit, puțin dezolat că Arlt mi-a alunecat din mâini, odată cu ultima povestire din Crescătorul de gorile. M-a lăsat singur în fața foilor albe și a unei mări albastre, profunde, care nu-mi folosește la mai nimic.” 

  Show book