Other books that might interest you

• 

  Dramatizare Audio după cartea...

  Lucian Cristescu

  • 0
  • 0
  • 0

  Sunt povești care nu te grăbesc. 
  Te așteaptă. Și când ești pregătit, te iau de mână. 
  Paolo Perozzi este un om ca mulți dintre noi. Are o carieră solidă, o familie, o viață așezată. Lucrează în inima Vaticanului și crede că știe cine este și ce crede. Dar o întâlnire neașteptată îi deschide o ușă pe care nu o mai poate închide. 
  Din acel moment, Paolo pornește într-o călătorie prin istoria creștinismului — nu cea din manuale, ci cea trăită de oameni reali. Oameni care au iubit Biblia, au căutat adevărul și au plătit scump pentru asta. Oameni care au ales credința în tăcere, în ascuns, uneori cu prețul libertății sau al vieții. 
  Această dramatizare audio te poartă prin aproape 2.000 de ani de istorie: de la primii creștini, la Evul Mediu, Reformă, vremuri moderne și întrebările care ne privesc direct astăzi. Nu ca o lecție, ci ca o poveste vie, spusă cu emoție, tensiune și speranță. 
  Este una dintre cele mai ample dramatizări audio realizate în România, concepută ca un serial de 12 episoade și realizată după o carte care a influențat generații întregi. Aproape 6 ore de poveste, construite cu grijă, voci autentice, muzică originală și un fir narativ care te ține aproape de la primul până la ultimul episod. 
  Pe măsură ce adevărul iese la lumină, Paolo descoperă că nu mai este suger doar despre trecut. Ci despre alegeri. Despre ce contează cu adevărat. Despre ce rămâne atunci când tot ce credeai sigur începe să se clatine. 
  Dacă îți plac poveștile care nu se termină odată cu ultimul episod, ci continuă în tine, aceasta este pentru tine.

  Show book

• 

  Scris pe trup

  Jeanette Winterson

  • 0
  • 0
  • 0

  Cărțile scriitoarei britanice Jeanette Winterson sunt publicate în peste 35 de țări.
  
  "De ce măsura iubirii este pierderea ei?' Așa începe un roman frumos ca o scrisoare de dragoste, în care protagoniștii se caută, se găsesc într-o noapte ploioasă, se iubesc nebunește și în cele din urmă rătăcesc iremediabil drumul unul spre celălalt. Pe ea o cheamă Louise. Are păr prerafaelit și pielea albă ca laptele. Dar persoana pe care o iubește și care-i așterne pe hârtie povestea n-are nici nume, nici chip, nici sex. Însă dragostea nu cunoaște astfel de îngrădiri. E, așa cum descoperă protagoniștii, un drog care se consumă febril, cu disperare, și care lasă urme vizibile și invizibile scrise pe trup.

  Show book

• 

  Mâna care închide ochii

  George Arion

  • 0
  • 0
  • 0

  În plină pandemie de Covid-19, Andrei Mladin e invitat să scrie o povestire care va fi publicată într-o culegere de proză scurtă din Franța.
  
  În aparență, nimic mai simplu. Condițiile sunt ideale.
  
  Nu pentru mult timp.
  
  Când prietenul lui îl sună din spital rugându-l să aibă grijă de anticariatul pe care-l deține și să onoreze comenzile clienților, Andrei acceptă cu inima strânsă. Și, cum nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, se pomenește în mijlocul unui complot îndreptat împotriva Președintelui și atras într-o anchetă despre destinul frânt al mai multor tinere.
  
  Cum să mai scrii ceva?
  
  Pe măsură ce presiunea începe să-și spună cuvântul, așternerea cuvintelor pe hârtie devine tot mai anevoioasă iar granița dintre realitate și ficțiune tot mai neclară. Angoasele personajelor se confundă cu angoasele scriitorului, obsedante, ispititoare, tulburătoare. Cum poți evada din propria minte? În cine să ai încredere?
  
  Un adevărat tur de forță literar, conceput de cel mai îndrăgit autor român de mystery & thriller.

  Show book

• 

  Egomaniac

  Vi Keeland

  • 0
  • 0
  • 0

  În noaptea în care l-am întâlnit pe Drew Jagger, tocmai intrase în noul meu birou din Park Avenue.
  Am format 911 înainte să-l atac cu mișcările mele de Krav Maga.
  M-a imobilizat rapid și apoi a chicotit, găsind distractivă încercarea mea de a-l doborî.
  Bineînțeles, intrusul trebuia să fie arogant.
  Numai că s-a dovedit că nu era deloc un intrus.
  Drew era ocupantul de drept al noului meu birou. Fusese în concediu în timp ce spațiul era renovat. Pretextul perfect pentru escrocul care mi-a închiriat mie spațiul ce nu era deloc vacant.
  Am luat o țeapă de zece mii de dolari.
  A doua zi, după câteva ore petrecute la secția de poliție, lui Drew i s-a făcut milă și mi-a făcut o ofertă de nerefuzat: puteam să rămân temporar, dacă acceptam să-i preiau apelurile cât secretara lui era plecată.
  Probabil că ar fi trebuit să fiu recunoscătoare și să-mi țin gura la auzul sfaturilor pe care le dădea clienților săi. Dar nu am putut să nu-mi spun părerea.
  Și nu mă așteptam să mă tulbure de fiecare dată când mă certam cu el, mai ales că doar asta făceam.
  Noi doi eram complet diferiți. Drew era un tip cinic, furios, al naibii de arătos și superdemolator de relații. Iar treaba mea era să ajut oamenii să-și salveze căsniciile. Singurul lucru pe care îl aveam în comun era spațiul pe care îl împărțeam.
  Și o atracție care devenea din ce în ce mai greu de ignorat.

  Show book

• 

  Uriașul îngropat

  Kazuo Ishiguro

  • 0
  • 0
  • 0

  Prin Uriasul ingropat, Kazuo Ishiguro alege sa se aplece asupra unei ere de legenda, spunand o poveste ce pare desprinsa din ispravile Cavalerilor Mesei Rotunde. La cativa ani dupa moartea regelui Arthur, cel care i-a condus pe britoni la izbanda in fata saxonilor invadatori, capcaunii, dragonii si zanele inca aprind imaginatia oamenilor, intr-o Anglie aflata in ruina. Dar cel putin au incetat razboaiele crunte care macinasera tara ani de-a randul, intretinute de ura inversunata dintre cele doua popoare. Peste toate pare sa se fi pogorit ceata unei uitari stranii, iar trecutul tuturor si al fiecaruia in parte se mai poate alcatui doar din zvonuri, presupuneri si crampeie de amintiri. Pe acest fundal, doi batrini britoni, Axl si Beatrice, pe care ii leaga o indelungata si trainica iubire, hotarasc sa plece in cautarea fiului lor de mult uitat. Pe drum ii intilnesc pe iscusitul cavaler saxon Wistan, pe protejatul lui orfan si pe batranul Sir Gawain, cavaler al lui Arthur, cautand fiecare sa-si indeplineasca misiunea misterioasa, dar si sa dezlege itele propriului trecut neguros. Calatoria lor prin acel tinut al supranaturalului si al uitarii este transpusa intr-o elegie emotionanta despre memorie, infrangeri, loialitate si razbunare.
  
  "Kazuo Ishiguro a creat o lume alternativa, asemenea celei din romanele lui Cormac McCarthy, in care, in ciuda decorului neasteptat si a realitatilor emotionale intilnite, ajungi sa crezi fara cea mai mica ezitare."
  Financial Times

  Show book

• 

  Povestiri fantastice

  Ana Blandiana

  • 0
  • 0
  • 0

  "Am simţit că, dacă nu voi încerca să descriu tot ce văd, tot ce trăiesc, tot ce înţeleg (ceea ce nu puteam face decât în proză), realitatea care mă înconjoară îmi va intra fără să mă întrebe în poeme, cu amănuntele ei sordide, întâmplările ei promiscue, personajele ei duplicitare şi sensurile ei maculatoare. Şi nu-mi era greu să-mi închipui poemele cufundându-se ca nişte corăbii de hârtie în care s-ar încărca minereu de fier. Am avut întotdeauna convingerea că, în pofida imaterialităţii ei, poezia poate deveni oricând o redutabilă armă, dar niciodată o bună unealtă de făcut curăţenie. Iar eu aveam nevoie să mă curăţ de toate reziduurile pe care istoria şi viaţa nu încetau să le depună în mine, aveam nevoie să le deşert în fiecare seară în pagină, pentru ca a doua zi să poată fi depuse altele, fără pericolul de a mă îneca în mâlurile lor contagioase. Era un fel de a repeta — ca în taina botezului – «Mă lepăd de Satana», sugerând realităţii să se lepede la rândul ei." (Ana BLANDIANA)
  
  Există atâtea feluri de fantastic, încât nu e de mirare că unele dintre ele pot să treacă uneori drept realitate. Realitatea însăşi îşi lărgeşte câteodată cu aroganţă hotarele şi atunci zonele încărcate rămân – pentru ani, decenii şi chiar secole întregi – ambigue, de o apartenenţă incertă. Apoi, prin cine ştie ce întâmplare, sau numai prin eroziunea obişnuită a timpu¬lui, dubla lor natură îşi estompează de la sine una dintre laturi şi fâşia echivocă recade într-o parte sau în alta a hotarului, însoţită numai de uimirea că a putut altădată părea altfel. Fantasticul nu e opus realului, este doar o înfățișare mai plină de semnificații a acestuia. La urma urmei, a-ți imagina înseamnă a-ți aminti.

  Show book