Weitere Bücher, die Sie mögen werden

• 

  Când nu mai înțelegem lumea

  Benjamín Labatut

  • 0
  • 0
  • 0

  Volum nominalizat la International Booker Prize 2021 și National Book Award 2021 
   
  Când nu mai înțelegem lumea este o meditație asupra legăturilor complicate dintre descoperirile din lumea fizicii și a matematicii și tendința umanității de a se autodistruge. Un melanj de investigație biografică și imaginație ce amintește în mod șocant de stilul lui W.G. Sebald, cartea lui Labatut plonjează în viața unor personalități reale, precum Fritz Haber, Alexander Grothendieck, Werner Heisenberg, Erwin Schrödinger, ale căror descoperiri geniale fie au influențat definitiv viața în bine, fie au dat naștere, fără intenția autorilor, unor suferințe inimaginabile. Tema lui Labatut este nevoia umană imperioasă de a împinge limitele cunoașterii spre infinit, dar și pericolul ce pândește acolo.

  Zum Buch

• 

  Lucia

  Bernard Minier

  • 0
  • 0
  • 0

  La Universitatea din Salamanca, un grup de studenți la Criminologie descoperă existența unui ucigaș care era sub radar de câteva decenii și care își pune în scenă victimele inspirându-se din picturile renascentiste. La Madrid, anchetatoarea Lucia Guerrero își găsește partenerul răstignit pe un Calvar și pornește pe urmele bărbatului supranumit „ucigașul cu lipici". 
  Toți se vor confrunta cu propriul trecut, cu cele mai profunde frici și cu un adevăr mai abominabil decât toate legendele și miturile. 
   
  Un festin literar pe care-l veți savura pe nerăsuflate și care are teama, misterul, teroarea și angoasa ca feluri principale. Pictura barocă este aperitivul incitant, iar mitologia — desertul opulent.

  Zum Buch

• 

  Enigma camerei 622

  Joël Dicker

  • 0
  • 0
  • 0

  Cartea cu cele mai mari vânzări în Franța în 2020 
   
  „Jumătate thriller, jumătate melodramă, 100% roman polițist." - Figaro 
   
  Într-o noapte de decembrie, la Palace de Verbier, în Alpii elvețieni, are loc o crimă, iar anchetatorii nu reușesc să ajungă la nicio concluzie. 
  După mulți ani, în vara lui 2018, un scriitor venit în vacanță se cazează la același hotel, fără să-și imagineze că va ajunge să se lase absorbit de acest caz. 
  Ce s-a petrecut în camera 622 de la Palace de Verbier? 
  Cu precizia unui ceasornicar elvețian, Joël Dicker își duce cititorii în inima orașului său natal, de-a lungul unui roman diabolic și imprevizibil, cu un triunghi amoros, jocuri de putere, lovituri sub centură, trădări și gelozii, într-o Elveție care nu este chiar atât de liniștită cum pare. 
   
  „Capitolele defilează rapid, ca episoadele dintr-un serial, ritmate de dialoguri viguroase, scene vizuale clare sau difuze. Legături secrete, întâlniri ratate, lovituri de teatru, înșelătorii și vieți paralele… Melodrama se transformă în thriller. Cititorul este, pe rând, păcălit, hărțuit și captivat." – Figaro

  Zum Buch

• 

  Ghici cine moare primul

  M. J. Arlidge

  • 0
  • 0
  • 0

  Doi ostatici. Un singur glonţ. Doar unul va supravieţui. 
   
  Sunt suflete-pereche. Vor să-şi petreacă restul vieţii împreună. 
  Însă când se trezesc singuri şi dezorientaţi într-un subsol părăsit, groaza îi copleşeşte. 
  Nu au la dispoziţie decât o armă încărcată cu un singur glonţ şi însoţită de următorul mesaj: „Când unul dintre voi îl va ucide pe celălalt, supravieţuitorul va fi liber". 
  Cine a putut concepe un astfel de scenariu sinistru, în care victimele înseşi comit crima? 
  Torturaţi de spaimă, disperare, sete şi inaniţie, pentru ostatici nu există decât o singură cale de a pune capăt acestui supliciu: unul dintre ei trebuie să moară. 
   
  M. J. Arlidge a creat o eroină memorabilă: inspectoarea Helen Grace. – Daily Mail 
   
  O poveste captivantă şi înfricoşătoare, scrisă magistral. – Sun

  Zum Buch

• 

  Tăcerea

  Don DeLillo

  • 0
  • 0
  • 0

  „Un Beckett al epocii Facebook!“ The Guardian
   
  Este duminica meciului de Super Bowl, în 2022. O profesoară de fizică pensionară, soțul ei și fostul student obsedat de Albert Einstein așteaptă încă un cuplu pentru a urmări împreună meciul la televizor. Perechea întârziată are parte de o aterizare forțată la sosirea de la Paris, iar întâlnirea cu prietenii lor se transformă într­o piesă beckettiană în mijlocul unei „tăceri“ depline și neanunțate a tehnologiei. În acest roman apocaliptic încheiat de autor în ajunul izbucnirii pandemiei COVID­19, ecranele se sting, avioanele se prăbușesc și nu ne rămâne decât să ne întrebăm ce anume ne face umani, în mijlocul tăcerii. 
   
  „Acesta este romanul înțeles ca artă performativă, ca piesă expresionistă. Să citești Tăcerea este ca și cum ai urmări Melancholia lui Lars von Trier sau ai asculta o compoziție de Philip Glass: senzația este de înstrăinare.“ Anne Enright
   
  „Don DeLillo a scris despre America secolului XX cu atâta acuitate și înțelegere, încât a devenit o stea de netăgăduit pe firmamentul nostru. Tăcerea este un mic roman extrem de puternic.“ Los Angeles Times
   
  „În această meditație ironică și șfichiuitoare asupra pierderii colective, o tăietură ne separă brusc de toate lucrurile pe care am ajuns să ne bazăm.“ Rachel Kushner
   
  Don DeLillo (n. 1936) este considerat unul dintre cei mai mari prozatori americani în viață. Este autorul a cincisprezece romane, printre care Omul căzător, Libra, Underworld, Cosmopolis, Punctul Omega, Arta corpului. De­a lungul carierei, i s­au decernat numeroase premii, printre care prestigioasele PEN/Faulkner Award, PEN/Saul Bellow Award, National Book Award și Premiul Academiei Americane de Arte și Litere. În colecția Anansi. Contemporan a mai apărut romanul Zgomotul alb.

  Zum Buch

• 

  Tot ce i-am promis tatălui meu

  Ioana Maria Stăncescu

  • 0
  • 0
  • 0

  Tot ce i-am promis tatălui meu balansează cu grație feminină între amintirile încă vii ale tinereții și prezentul unei realități necruțătoare. Drama schizoidă a femeii mature eșuate în rol de mamă se transformă, cu prilejul unui punct de cotitură, într-o zbatere între dreptul la o viață proprie și păstrarea echilibrului în universul familial. Povestea de iubire, fie ea și una la distanță, imposibilă, dar cu atât mai ușor de dus, vine ca un colac de salvare, iar eroina o (re)trăiește ca pe o a doua șansă, cu disperarea specifică a celor care nu mai au timp — totul într-o atmosferă cu iz parizian. Mara Wagner, jurnalistă și scriitoare 
   
  Am intrat în povestea Adei de la prima pagina și știu ca voi rămâne în ea multă vreme. Pentru că reușește, în același timp, să fie literatură și să creeze o învingătoare. Pentru că te scutură și-ți amintește că se poate și altfel, că poți oricând s-o iei de la capăt. Confruntată cu o situație-limită, Ada își dă seama că rolul pe care îl juca de mulți ani, de soție, de „ascultătoare cuminte și speriată", nu i se potrivește. Ada îndepărtează toate straturile care îi sunt străine, își redescoperă corpul, își revizitează trecutul, se reinventează fără să mai cedeze presiunilor și exigențelor din afară, venind cu propriile opțiuni. Cu fiecare ușă pe care o deschide, Ada devine tot mai umană și nu se ferește să se expună cu toate slăbiciunile ei, ca în final, la capătul acestui demers curajos, Ada să ajungă — folosind celebra expresie a Virginiei Woolf — în acea „cameră doar a ei". Corina Sabău, jurnalistă și scriitoare

  Zum Buch