Publisher: Polirom
Arthur, aventurosul personaj al singurului roman terminat de Edgar Allan Poe, pornește într-o lungă călătorie, alături de prietenul său, Augustus. Astfel, ia fără să vrea parte la o revoltă, naufragiază și aproape că-și pierde viața, este cât pe ce să fie mâncat de viu de semenii lui, plânge pierderea neașteptată a lui Augustus și cunoaște minunile-capcană ale unei insule exotice.
Giacomo este un fermier pe care naratorul îl întâlnește în timpul unei plimbări în zona rurală din Friuli și care îi spune povestea lui. De fiecare dată când Giacomo își găsește un loc de muncă protestează și ajunge să se lanseze în propagandă și dezbateri pentru a-și convinge colegii să ceară condiții optime de muncă, punând mereu mari probleme angajatorilor săi. Negăsind locuri de muncă, devine nomad, în zadar caută un loc de muncă bine organizat. Prin urmare, practic inexistent. Până când într-o zi este chemat înapoi în orașul natal pentru o anumită slujbă...Show book
George Co?buc a fost întâiul mare poet român pe care ni l-a dat Ardealul. Supranumit ?i „poet al ??r?nimii”, „poetul satului” sau „poetul neamului” – „Co?buc este nu numai un des?vâr?it tehnician, dar nu rareori ?i un mare poet, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mi?c?rilor suflete?ti sempiterne” (George C?linescu).Dintre poeziile incluse in volumul de fata amintim:Bradul * Doina * Dragoste invrajbita * Hafis * Iarna pe ulita * In miezul verii * Ispita * La pasti * Lupta Vietii * Mama * Minciuna crestinilor * Noi vrem pamant * Prutul * Scara * Seara * Stefanita Voda * Sub Patrafir * Unul ca o suta * Voichita lui StefanShow book
„Despre Caragiale, ca în genere despre clasici, vorbim mai ales în ocazii festive. În restul timpului, Caragiale este acela care vorbește despre noi. Și se pare că o face mult mai bine. Ceea ce spunem noi despre Caragiale este supus revizuirii neîncetate. Ceea ce a spus Caragiale despre noi rămâne turnat în bronzul eternității. Caragiale evadează mereu din formulele în care încercăm a-l prinde, pe când noi nu izbutim a evada din formula în care ne-a prins Caragiale. Niciodată nu vom izbuti să-l epuizăm pe Caragiale. El este acela care întotdeauna ne va epuiza pe noi.“ – Ștefan CazimirShow book
„...gasesc o adevarata satisfacere de a va declara ca sunt de parerea dumneavoastra in privirea talentului poetic al junelui Petre Dulfu. Ziua se cunoaste de dimineata zice romanul. Astfel din primele poezii m-am convins ca Petre Dulfu poseda in suflet scanteia sacra si sub condei o limba armonioasa pe care stie s-o mladie dupa cerintele ritmului. Talent exista: el e un dar al naturii si e menit a se dezvolta cu timpul pentru a crea opere frumoase ce vor inavuti literatura noastra. Trebuie dar a fi incurajat si sustinut pe calea in care a intrat cale buna si roditoare caci fiecare planta in pamantul ei prospera.“ – Vasile AlecsandriShow book
„Czytanie ksiazki, przerzucanie kolejnych stron komiksu, a nawet ogladanie filmu sa jak przemierzanie nowej drogi. Kiedy ksiazka sklada sie z wielu tomow i gdy wiele drugoplanowych historii przecina glowna opowiesc, droga wydaje sie pelna perypetii, czeka nas bowiem dluga wedrowka posrod cudownych krajobrazow, przez nieoczekiwane zakrety, mosty i wiadukty. Tak wlasnie dzieje sie w serii „Serce zabki“, ktorej lektura coraz bardziej przekonuje mnie, ze jest to ksiazka napisana „dla malych i duzych“, wiec takze dla dziadkow takich jak ja, nie tylko dla moich wnukow. W niniejszym tomie Kropla Krwi, ktora poznalismy w tomie pierwszym, zmeczona udaje sie na odpoczynek. Pchelka i Jedwabnik wydaja sie natomiast nie tylko wypoczeci, ale rowniez tak ciekawscy i rozmowni, ze na prawie trzystu stronicach ksiazki nie milkna chocby na chwile. Starszy i bardziej doswiadczony Pchelka opowiada Robaczkowi mnostwo cudownych historyjek, proszac go jedynie, by ten mu nie przerywal! Tez mi cos! Czy mozna sprawic, by male, ale tak zwawe przeciez stworzonko nie zadawalo setek, a nawet tysiecy pytan? Jak kazde inne dziecko, Jedwabnik pelen jest wszelakich „a dlaczego?“, zas Pchelka, pomimo udawanego niezadowolenia, stara sie na nie odpowiedziec. W ten sposob my rowniez dowiadujemy sie, wraz z malym Jedwabnikiem, wielu rzeczy o snach i ich interpretacji, o madrosci pchel, o niemilych przygodach rogatych zwierzat, czy tez o mocy wspomnien. Wsrod ogromu historii, chyba najbardziej zapada w pamiec wielowatkowa opowiesc o pogrzebie Starego Szczura, poprzedniego pana Pchelki i jego rodziny. Tak jak i w innych czesciach niniejszej serii, tak i w tym tomie zachwyca sposob wprowadzania elementow mitologicznych, sposrod ktorych jedne siegaja do wczesnego chrzescijanstwa, drugie do folkloru, a jeszcze inne do tradycji poganskiej. Ta opowiesc, nawet jesli posiada cechy fantastyczne i bajkowe, jest w pewnym sensie „realistyczna“. Dla bardzo mlodego odbiorcy, ktoremu sie czyta, bo sam jeszcze nie potrafi, jest to rowniez w pewnym sensie „podrecznik“, za posrednictwem ktorego maluch moze wyjasnic sobie to, co niewidoczne na pierwszy rzut oka; moze dotknac etycznego wymiaru naszej egzystencji na tym swiecie. Gratuluje autorowi i zycze milej lektury wszystkim czytelnikom, bez wzgledu na wiek. Zas jesli chodzi o mnie - trwam w oczekiwaniu. W oczekiwaniu na nastepne tomy, oczywiscie.“ – Liviu AntoneseiShow book
Talentat traducător, autor a zeci de articole și studii (de folcloristică, în primul rând), culegător de folclor, Al. Mateevici s-a impus în literatura română prin poeziile sale originale, mai ales prin acelea în care dragostea față de țară și de cei umiliți e preponderentă. Armonia versurilor, căldura, patosul și prospețimea lor, caracterul militant al poeziei îl apropie de Coșbuc și Iorga, iar G. Călinescu, entuziasmat, îl cita într-un context alături de Eminescu. Creator al unor versuri antologice, Al. Mateevici, deși a trăit numai 29 de ani și nu s-a putut defini întru totul, ar fi rămas în literatura română chiar dacă ar fi scris numai Umbra noastră, acest imn înălțător, fără pereche, o podoabă rară, cea mai valoroasă odă închinată limbii neamului.Show book
