Other books that might interest you

• 

  Ochi pentru ochi

  M. J. Arlidge

  • 0
  • 0
  • 0

  CEI MAI CUNOSCUȚI CRIMINALI S-AU ASCUNS LA VEDERE. 
   
  PÂNĂ ACUM… 
   
  „Emily" este o mamă singură devotată. 
  „Jack" are o slujbă nouă, într-un oraș nou. 
  „Russell" e pe punctul să se îndrăgostească. 
  Toți au același secret: niciunul dintre ei nu e cine spune că ar fi. Se numără printre cei doar nouă criminali din Marea Britanie cărora li s-a acordat dreptul la anonimat după ispășirea pedepsei, din cauza crimelor atroce pe care le-au comis. 
  Dar dacă familiile victimelor află adevărata identitate a criminalilor? 
  Consiliera de probațiune Olivia Campbell e prinsă într-un foc încrucișat când sunt căutați atât cel care a divulgat identitățile secrete, cât și justițiarii ucigași dezlănțuiți de scurgerile de informații… 
   
  Înfiorător, sfâșietor, un thriller mare, îndrăzneț, complex. Chris Whitaker 
   
  O lecție de maestru care te pune pe gânduri. Povestea ți se întipărește în minte. Daniel Cole 
   
  Un thriller dinamic… Cu ritm rapid, tulburător, îți dă de gândit. Guardian

  Show book

• 

  Prostia omeneasca

  MyBuni

  • 0
  • 0
  • 0

  Narator: Ela Mybuni. 
  Povestea audio contine citirea povestii Prostia omeneasca de Ion Creanga. 
  Un om suparat de cata prostie era in casa lui, se hotaraste sa plece in lume sa vada daca este mai multa prostie.

  Show book

• 

  Ghici cine moare primul

  M. J. Arlidge

  • 0
  • 0
  • 0

  Doi ostatici. Un singur glonţ. Doar unul va supravieţui. 
   
  Sunt suflete-pereche. Vor să-şi petreacă restul vieţii împreună. 
  Însă când se trezesc singuri şi dezorientaţi într-un subsol părăsit, groaza îi copleşeşte. 
  Nu au la dispoziţie decât o armă încărcată cu un singur glonţ şi însoţită de următorul mesaj: „Când unul dintre voi îl va ucide pe celălalt, supravieţuitorul va fi liber". 
  Cine a putut concepe un astfel de scenariu sinistru, în care victimele înseşi comit crima? 
  Torturaţi de spaimă, disperare, sete şi inaniţie, pentru ostatici nu există decât o singură cale de a pune capăt acestui supliciu: unul dintre ei trebuie să moară. 
   
  M. J. Arlidge a creat o eroină memorabilă: inspectoarea Helen Grace. – Daily Mail 
   
  O poveste captivantă şi înfricoşătoare, scrisă magistral. – Sun

  Show book

• 

  Obeliscul negru

  Erich Maria Remarque

  • 0
  • 0
  • 0

  Romanul Obeliscul negru a avut două ecranizări, una în regia lui Krzysztof Lang, iar cealaltă în regia lui Peter Deutsch.
  
  "Sînt un om modern şi am o înclinaţie puternică spre autodistrugere." (Erich Maria Remarque)
  
  Sîntem în primăvara anului 1923, cînd Germania încearcă să-şi revină după Primul Război Mondial. Inflaţia creşte, iar marca germană se devalorizează şi ajunge să fie folosită drept hîrtie de tapet în odăile celor disperaţi, ca un accesoriu al indiferenţei. Tînărul Ludwig Bodmer, angajat al firmei de monumente funerare Heinrich Kroll & Fiii, face cunoştinţă cu mica societate boemă care-l ajută să-şi uite măcar pentru o noapte, două îndoielile. Cu toată degradarea economică ce apasă viaţa locuitorilor, şarmul şi eleganţa anilor 1920 supravieţuiesc şi schiţează o mică pînză a existenţei vag amprentate de un lux vetust în hotelul Walhalla, în clubul de noapte Rote Mühle şi la bodega Blume. Ludwig, a cărui tinereţe a fost furată de război, e frămîntat de întrebări legate de viaţa în mijlocul acestui haos. Aşa ajunge să o întîlnească pe Isabelle, tînăra tulburată alături de care speră că va găsi iubirea, salvarea atît de căutată, dar şi sensul atrocităţilor unui război pe care lumea, încercînd să subziste, deja începe să le uite.
  
  "Pacea lumii! Niciodată nu s-a vorbit atît de mult despre ea şi niciodată nu s-a făcut atît de puţin pentru ea ca în epoca noastră; nu au existat niciodată atîţia profeţi mincinoşi, atîtea minciuni, atîta moarte, atîta distrugere şi atîtea lacrimi ca în secolul nostru, în secolul XX – secolul progresului, al tehnicii, al civilizaţiei, al culturii maselor şi al uciderii în masă. De aceea, nu te supăra, cititorule, dacă mă întorc în timp la acei ani legendari în care speranţa plutea încă în aer, ca o flamură, iar noi credeam încă în noţiuni atît de dubioase ca omenia, dreptatea, toleranţa şi mai credeam şi că un război mondial a putut servi în suficientă măsură drept învăţătură pentru o întreagă generaţie." (Erich Maria Remarque)
  
  "Erich Maria Remarque are puterea de a impresiona prin cuvinte, de a stîrni raţiunea, dar şi sensibilitatea. Această putere îi vine din credinţa că omul e nemuritor." (The New York Times)

  Show book

• 

  Goana după cumpărături la New York

  Sophie Kinsella

  • 0
  • 0
  • 0

  Aventurile simpaticei Becky Bloomwood, vechea noastra cunostinta din Ma dau in vint dupa cumparaturi, continua! Desi si-a gasit marea iubire, are o noua limita de creditare si mai si primeste o oferta de a lucra in New York, Becky se dovedeste aceeasi femeie cu principii ferme, unul dintre acestea fiind cel de a nu-si cumpara mai mult de o pereche de pantofi odata. Bineinteles, in afara cazurilor de dragoste la prima vedere. Nimeni nu stie mai bine decit ea ca exista si asa ceva. O pereche de sandale care-ti taie respiratia. O rochie la vederea careia ti se inmoaie genunchii. O geanta fara de care viata ta nu mai inseamna nimic. Fiica rasfatata a epocii reducerilor oferite de marile magazine din Londra si New York, Becky incepe o lupta crincena cu ea insasi, cu tentatiile consumiste care o inconjoara, cu superficialitatea unei lumi guvernate de imagine. Becky paseste cu nonsalanta pe muchia prapastiei dintre adevar si minciuna, dintre dragoste si esec sentimental, dintre drama si comedie. Paradoxal, chiar pasiunea ei pentru excese la cumparaturi o va ajuta sa se descurce intr-o situatie ce pare fara iesire.

  Show book

• 

  Grădina de piatră

  Nikos Kazantzakis

  • 0
  • 0
  • 0

  Scris în limba franceză la Egina, în 1936, la întoarcerea din călătoria în Extremul Orient, și publicat în 1959 în Franța, după ce o traducere în neerlandeză văzuse lumina tiparului în 1939, Grădina de piatră (Le Jardin des rochers) este primul mare roman semnat de Kazantzakis înainte de emblematicul Viața și peripețiile lui Alexis Zorba. Amestec de jurnal, roman psihologic și de idei și poem, Grădina de piatră tratează deja teme majore ale literaturii lui Kazantzakis – lupta și concilierea contrariilor, ilustrate exemplar de contrastul între surâsul imobil al lui Buddha sau splendidele grădini japoneze ce surprind eternitatea în grăunțele de nisip și efervescența modernizării Chinei și Japoniei.
  
  
  
  "Dintre toate cărțile lui Kazantzakis, Grădina de piatră este singura în care autorul-narator figurează ca personaj principal. [...] Tema esențială este cea a omului meditativ pus în fața semenilor care se dăruiesc trup și suflet acțiunii, prin forța momentului istoric – uneori în detrimentul sufletului. De aici cruzimea acestei relatări, în care multe elemente sunt veridice. Dar, în jurul acestei teme centrale, ce poezie, ce senzualitate! Cel mai mic obiect, cel mai insignifiant chip, cea mai măruntă plantă, totul este abordat cu tandrețe și umor, chiar cu un fel de voluptate fizică, care deține un loc important în întreaga narațiune." — AZIZ IZZET (fragment din prefața primei ediții franceze)
  
  
  
  "Marii noștri grădinari au fost la început călugări budiști și au adus arta asta din China. Mai târziu, arta a trecut la marii dascăli ai ceremoniei ceaiului, la poeți, la pictori și, în sfârșit, la grădinarii specializați. Fiecare grădină trebuie să aibă sensul ei, să sugereze o noțiune abstractă: seninătate, inocență, pustietate sau mândrie și măreție eroică. Iar semnificația trebuie să corespundă nu numai cu sufletul proprietarului, ci și cu sufletul mai larg al generației sau al întregului său neam. Fiindcă ce valoare are un individ? E ceva efemer; în timp ce grădina, precum orice altă operă de artă, trebuie să conțină elemente de eternitate." — NIKOS KAZANTZAKIS, Jurnal de călătorie. Japonia, China

  Show book