Other books that might interest you

• 

  Asasinul timid

  Clara Usón

  • 0
  • 0
  • 0

  Asasinul timid este un roman care evocă perioada tranziţiei spaniole de la dictatură la democraţie, pornind de la episodul întunecat al morţii Sandrei Mozarovski, o actriţă din epoca filmelor eliberate de cenzura franchistă. Fiica unui diplomat rus scăpat din lagărul comunist, Sandra se bucură de un succes rapid graţie uşurinţei cu care îşi dezvăluie corpul în filme cu subiecte facile, ajungînd însă şi la presupuse relaţii amoroase cu însuşi regele Spaniei, despre ale cărui aventuri extraconjugale presa vorbeşte atît de mult, menţionînd de fiecare dată şi numele Sandrei Mozarovski. Misterul morţii ei la numai optsprezece ani (accident, sinucidere sau crimă?) este unul din firele narative ale cărţii, care îi serveşte autoarei ca fundal pentru rememorarea propriilor experienţe dramatice din aceeaşi perioadă, cînd exuberanţa descoperirii libertăţii o aduce şi pe ea în pragul unui sfîrşit tragic. Salvarea vine de la mama sa, cu care autoarea avusese întotdeauna o relaţie complicată, dar şi graţie descoperirii scrisului ca mod de supravieţuire şi a posibilităţii de a se întîlni, în lumea ficţiunii, cu trei personaje insolite: Camus, Wittgenstein şi Pavese.
  
  "Clara Usón realizează un autoportret plin de sinceritate. Dar în acelaşi timp, această istorie intrafamilială a Spaniei ce trece de la regimul lui Franco la tranziţia spre democraţie, cu o mamă detestată şi o fiică autodistructivă, repovesteşte şi viaţa unei tinere muze a filmelor erotice, Sandra Mozarovski, presupusă amantă a regelui Juan Carlos, moartă în împrejurări suspecte. Taina acestor digresiuni este dezlegată de măiestria Clarei Usón, una dintre cele mai valoroase prozatoare contemporane." (Babelia)
  
  "O carte ce vorbeşte despre lucrurile pe care ar trebui să le trecem sub tăcere, cele pe care nu reuşim să le spunem, deşi în realitate sînt singurele care contează." (il Fatto Quotidiano)
  
  "Asasinul timid este, fără îndoială, unul dintre cele mai strălucite romane ale Clarei Usón, scris într-o proză ce reuşeşte să captiveze cititorul de la prima pagină." (La Razón)

  Show book

• 

  Pe plaja Chesil

  Ian McEwan

  • 0
  • 0
  • 0

  În vara anului 1962, cu puțin înainte ca The Beatles să devină faimoși, Edward și Florence se căsătoresc în orașul universitar Oxford. Ceremonia decurge bine, serviciile sunt satisfăcătoare, petrecerea, veselă și, în sfârșit, cei doi rămân singuri. Sunt fericiți, poate un pic prea emoționați. Iau cina într-un loc numit plaja Chesil, așteptându-și noaptea nunții. Cu o acuratețe înnebunitoare, vom afla povestea acestei nopți, care, încălcând orice simț al firescului, nu se mai consumă. Cei doi tineri trăiesc drama unei crize sexuale într-o epocă în care conversațiile despre asemenea dificultăți sunt imposibil de purtat. "Ce i-a oprit?", notează autorul, "personalitățile lor, trecutul, inocența și temerile, timiditatea, o sensibilitate excesivă, lipsa experienței sau a unor maniere ceva mai dezinvolte, să fi fost poate reversul unei prohibiții religioase, englezismul din ei și clasa socială? Nimic atât de important?". Edward și Florence sunt cu adevarat un cuplu ciudat. Amândoi inteligenți și educați, dar diferiți – poate nu neapărat în mod ireconciliabil, dacă ar fi reușit să vorbească sincer unul cu altul.

  Show book

• 

  Singurătatea singularității

  Alexandru Lamba

  • 0
  • 0
  • 0

  Și rămânea și problema fricii. Ea tindea cel mai ostentativ să dea dreptate treziților, ea singură fără nicio posibilitate de a fi explicată. De ce aveau frică de întuneric? De ce nimeni nu străbătea coridoarele negre de unul singur? Nu exista vreun pericol, totuși indivizii tindeau să se grupeze în beznă. Măcar doi, niciodată unul singur. Simpla prezență a altuia oferea un confort suficient pentru a înfrunta ceea ce unuia singur îi dădea fiori. De ce avea asemenea condiționări o formă de viață care se născuse în beznă?

  Show book

• 

  Fiica ascunsă

  Elena Ferrante

  • 0
  • 0
  • 0

  O meditație profundă şi emoționantă asupra condiției de femeie şi mamă. 
   
  Leda, o profesoară de literatură engleză, divorțată de multă vreme, rămâne pentru prima oară singură după ce fetele sale, de-acum mari, pleacă în Canada, să locuiască împreună cu tatăl lor. Convinsă că va fi copleşită de singurătate şi de un sentiment de inutilitate, Leda găseşte în schimb o libertate la care nu îndrăznise să se gândească. Această libertate însă, se transformă într-o necruțătoare introspecție provocată de întâlnirea cu o familie gălăgioasă într-un sătuc din sudul Italiei, unde Leda pleacă într-o mică vacanță. Astfel, povestea unei femei care se redescoperă pe sine devine povestea unei confruntări nemiloase cu trecutul.

  Show book

• 

  Și alte povestiri

  Gheorghi Gospodinov

  • 0
  • 0
  • 0

  Autorul bestsellerului Refugiul timpului (International Booker Prize)„Unul dintre cei mai importanți scriitori europeni contemporani.“ - Alberto Manguel„Totuși, de ce Și alte?… Care e acea povestire lipsă de la început? Dar dacă o astfel de povestire nici nu există? Eu consider că toate au importanța lor, indiferent dacă sunt despre muște, despre îndrăgostiți sau despre sufletul unui biet porc în preajma sărbătorii de Crăciun. Fiecare istorioară are dreptul de a fifi povestită și ascultată. Într-un loc în carte, Gaustin spune că, și atunci când din punct de vedere strategic am pierdut jocul, mutările inutile ale povestirilor noastre vor amâna întotdeauna fifinalul. Chiar dacă ele sunt relatări despre eșecuri, înfrângeri…“ - Gheorghi Gospodinov
  
  
  Gheorghi Gospodinov (n. 1968) este cel mai tradus și apreciat scriitor bulgar al momentului. Romanul său de debut, Un roman natural, a fost tradus în peste 23 de limbi, printre care engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă și islandeză. A publicat poezie, proză, eseuri, piese de teatru și a realizat scenarii de film. Scrie în mod regulat articole pentru cotidianul bulgar Dnevnik și pentru Deutsche Welle. Din opera lui, în Anansi. Contemporan au apărut Fizica tristeții (2021), Un roman natural (2022) și Refugiul timpului (2023; International Booker Prize).

  Show book

• 

  Codul lui Zoran

  Corina Ozon

  • 0
  • 0
  • 0

  Dacă anii ar putea fugi înapoi, să înghită zilele, care să desfășoare orele în minute, despicate în secunde, și dacă toate ar putea povesti, s-ar opri acolo, în apartamentul lui de la etajul șapte, unde nevastă-sa trebăluia prin bucătărie, iar aromele de mâncare gătită șerpuiau până în camera unde se auzea pe fundal televizorul. Pe covor erau împrăștiate piese de lego. Îl ajuta pe băiat să facă un oraș. O proiecție a orașului-junglă în care a rătăcit după aceea pe străzi ani la rând, o premoniție despre orașul-iad care l-a înghițit făcându-l captiv ca într-o închisoare. Orașul bolnav, plin de oameni care se târau, păduchioși, zdrențuiți, printre oameni grăbiți și pasivi. Orașul care nu l-a lăsat să moară când dormea ca un animal pe gurile aburinde de canal, iarna, dar nici nu l-a iubit când era lovit în coaste în timp ce dormea prin scara vreunui bloc. Orașul care a asistat la căderea lui pe scara valorilor umane, de la inginer electronist la stadiul de cerșetor, lovit, scuipat și alungat. Orașul-balenă, în burta căreia a găsit adăpost, a fost despăduchiat și a dormit la căldură, pe un pat. Orașul din care, dacă ar putea, ar fi ieșit demult; dar n-a avut destul curaj.
  
  Dacă ar vrea să uite ceva din viață, ar fi atât de multe, încât i-ar trebui vagoane pentru spațiul de arhivare. Vagoane de durere, umilință, bătăi, insulte, vagoane de jeg, mizerie și duhoare. Erau prea multe trăiri, nu putea fi acela sfârșitul!

  Show book