Other books that might interest you

• 

  Până când mă voi vindeca de tine

  Corina Ozon

  • 0
  • 0
  • 0

  "Oare de ce, atunci când ne regăsim, suntem năpădiți de regrete!? Cum este posibil să ne întâlnim sufletul pereche, să-l lăsăm apoi să plece-n lume!? Oare chiar suntem condamnați la eterna reîntoarcere, la Uroboros!? Întrebări clocotitoare de viață, un volum al regăsirii de sine într-o lume a adaptării dificile, a ritmului tot mai alert, în care reperele se estompează. Iubirea și suferința par a fi una și aceeași stare trăită, dar mai ales simțită. Corina Ozon scrie despre oglinzile din noi, despre alegeri dificile și fugi, la capătul cărora de multe ori ne așteaptă fericirea îmbrățisării calde."
  (Cristian Munteanu, psiholog)
  
  "Te întrebi de unde vine succesul Corinei Ozon?
  Într-o lume în care vorbim foarte rar despre viața noastră secretă, cel mai adesea confidențial, cu unul-doi prieteni, la cafea sau la bere, și doar atunci când simțim că explodăm psihic, Corina a avut îndemânarea, îndrăzneala și talentul să tragă cortina de pe tabuurile pe care societatea, ipocrită, ni le impune. Să ne pună o oglindă în față și să ne îndemne să ne privim, cu curaj, călăuziți de personajelor ei.
  
  Corina Ozon face mai degrabă reportaj (a fost ani întregi jurnalistă de presă scrisă și TV) decât scrie romane. Reportaje despre nefericiri și clipe de extaz, despre supunere și revoltă, despre viață ternă și viață spumoasă. De ce reportaj? Pentru că și-a construit în timp niște comunități solide de cititori, având ca locuri de întâlnire Facebook-ul și Internetul. Nu a fost deloc simplu să stea serile și nopțile în discuții online cu membrii acestor comunități (e o povară totuși să te încarci cu nefericirile, angoasele și problemele pe care miile de cititorii ți le dau spre rezolvare, cerându-ți sfatul sau măcar să-i asculți). Astfel că cele mai multe dintre întâmplările povestite în cărțile Corinei sunt întâmplări autentice.
  
  Desigur că întâlnim și persoane, literați sau nu, care privesc superior cărțile Corinei Ozon. Mă întreb totuși – și sunt sigur că răspunsul este da – dacă nu cumva acești "critici" (cu ceva excepții, de pildă norocoșii care trăiesc o dragoste fantastică pentru un singur om, o viață întreagă) nu sunt ei înșiși niște ipocriți triști care salivează la unele pagini."
  (Victor Kapra, jurnalist)
  
  "Cuvintele Corinei Ozon nu iartă. Apasă, din nou și din nou, acolo unde avem oricare dintre noi miezul sufletului, și te obligă să trăiești fiecare pas alături de amintirile și de stările care ne sunt cele mai proprii, dar pe care de multe ori încercăm să le ignorăm pentru a ne apăra și pentru a putea merge mai departe. Asta reușește Corina Ozon: să fie lângă tine cu dulcele și cu amarul, cu clipele de fericire și de adâncă tristețe, cu începutul și cu sfârșitul. În definitiv, povestește însăși Viața."
  (Alexandru Voicescu, scriitor)

  Show book

• 

  Povestea fetiței pierdute

  Elena Ferrante

  • 0
  • 0
  • 0

  În Povestea fetiței pierdute, Elena Lila au ajuns acum la vârsta maturității; amândouă au avut parte atât de împliniri, cât şi de eşecuri. Dincolo de toate, prietenia lor a rămas punctul în jurul căruia le gravitează viețile. Au luptat să scape de cartierul sărăcăcios din Napoli în care au crescut. Elena s-a căsătorit, s-a mutat la Florența şi a publicat câteva cărți bine primite. În acest ultim volum al tetralogiei, asistând neputincioasă la disoluția lumii pe care şi-a creat-o, decide să se întoarcă la Napoli. Lila, de pe altă parte, n-a reuşit niciodată să se îndepărteze de oraşul copilăriei. A început o afacere de succes, dar asta a adus-o mai aproape de conflictele violente din sânul comunității măcinate de ură, şovinism şi agresivitate. Cele două eroine se atrag, se resping, se influențează reciproc, se îndepărtează şi apoi se regăsesc, se invidiază şi se admiră la nesfârşit. Viața le supune la noi provocări, dar Lila şi Elena descoperă, fiecare în ea însăşi, dar şi în cealaltă, forța necesară pentru a merge mai departe.

  Show book

• 

  Ieși din viața mea!

  Stelian Țurlea

  • 0
  • 0
  • 0

  Patru prietene şi foste colege de şcoală, caractere diferite, abia intrate în viaţă, înfruntă dificultăţile unei lumi tulburi, în criză, la care nu se aşteptau. Una lucrează la o revistă online pentru femei, a doua e operatoare la un call center, a treia lucrează la un atelier de decoraţiuni şi se apucă de pictură, a patra e bibliotecară şi creatoare de modă. Mai nimic din ceea ce îşi doresc de la viaţă nu li se împlineşte. Singura care se mărită şi naşte o fetiţă este operatoarea la call center, dar și ea află în foarte scurt timp că viaţa maritală nu e ce își închipuise. Iar peste toate, mai e implicată şi într-un accident cumplit…

  Show book

• 

  Fratricizii

  Nikos Kazantzakis

  • 0
  • 0
  • 0

  Martor la evenimentele dramatice care au zguduit țara sa din decembrie 1944 până în 1949, Kazantzakis începe să scrie Fratricizii în 1949, dându-i tușa finală în 1954. Temerea sa – "presimt că în Grecia nu se va publica decât mult mai târziu" – s-a adeverit, ediția ateniană apărând abia în 1963. Tradus, cu multiple reeditări, în peste 20 de limbi, romanul păstrează același dramatism și aceeași vibrație specifice marilor opere ale titanului literaturii grecești, fiind cel mai aproape de lumea noastră, măcinată de lupte fratricide.
  
  Săptămâna Mare, în vâltoarea războiului civil din Grecia izbucnit după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Patimile lui Hristos, retrăite aievea într-un sat din nordul Greciei, unde oamenii sunt nevoiți să îndure consecințele devastatoare ale conflictului dintre trupele guvernamentale și rebelii din munți. Părintele Iannaros, exasperat de confruntarea sângeroasă, se străduie din răsputeri să împace taberele adverse. Efort cu atât mai dificil din punct de vedere moral, cu cât în fruntea rebelilor se află chiar fiul său.
  
  Ilustrația copertei: Tițian, Cain și Abel (detaliu)

  Show book

• 

  Indicii anatomice

  Oana Stoica-Mujea

  • 0
  • 0
  • 0

  Primul volum din seria "Iolanda Știreanu".
  
  Într-un apartament din Satu Mare se descoperă o pereche de ochi și un bilet. Bătrânul criminalist din oraș constată repede că irișii sunt umani și că undeva ar putea fi o victimă. Doar că în Satu Mare nu prea se petrec crime, așa că Mierlă nu este un profesionist experimentat. Pentru a fi sigur că lucrurile nu degenerează, Mierlă apelează la criminaliștii din București. Astfel, apare în scenă Iolanda Știreanu, polițist agorafob care nu a mai ieșit din casă de aproape doi ani.
  
  Criminalista, o fire rece și introvertită, reușește, doar cu ajutorul calculatorului și al ziaristei Crina Dunca, să înțeleagă de unde trebuie pornită investigația. Cu ajutorul colegilor, aduce fiecare suspect la ea în apartament, reușind, astfel, să deznoade ițele unei afaceri tenebroase.
  
  Dar Iolanda Știreanu nu se confruntă doar cu această crimă. Schizofrenia mamei, sinuciderea tatăului și moartea celui care ar fi trebuit să-i fie soț, nu-i dau pace. Lala, așa cum îi spun apropiații, este nevoită să ducă lupta pe două planuri. Pe de o parte să afle cine este asasinul, iar pe de alta să lupte cu ea însăși.

  Show book

• 

  Extraconjugal

  Mihai Radu

  • 0
  • 0
  • 0

  Cînd merge în oraşul natal să petreacă Paştele la părinţi, Robert află de la sora sa, Camelia, că mama lor are o boală cu transmitere sexuală. Aşadar, fie ea, fie tatăl lor, fie amîndoi ar avea relaţii cu altcineva. Cei doi fraţi încep o anchetă detectivistică: vor să afle care din părinţi este "vinovatul". În timpul căutării, Robert îi reîntîlneşte pe Lone, un bătrîn beţiv care pe vremuri i-a marcat copilăria, şi pe Oana, prima lui iubită, întoarsă de la muncă din Italia, dar, mai presus de orice, îşi reîntîlneşte trecutul. Cititorul descoperă că trădarea are o tradiţie în această familie, fie că e vorba despre prima iubire sau despre viaţa unchilor, mătuşilor sau bunicilor.

  Show book