Other books that might interest you

• 

  Levi și motanii - Povești audio...

  Geo Mihalache

  • 0
  • 0
  • 0

  Aventurile găinii Levi împreună cu prietenii ei motanii Pic, Miron și Tărcatul: 
  Levi și motanii - găina Levi, dornică să îi cunoască pe motani și să se împrietenească cu ei, după luni de amânare, își face curaj să le vorbească 
  Proba și Levi în trupa motanilor - pentru a fi acceptată în trupa motanilor, Levi este supusă la o încercare de către aceștia 
  Levi pe acoperiș - Levi pornește în prima sa aventură alături de motani - se urcă pe acoperiș de unde reușeste să îi atragă atenția bunicii cu ispravile sale 
  Levi la șoareci - Levi participa la prima sa vânătoare...mai mult sau mai puțin reușită 
  Ne relaxăm în livadă - Levi învață o nouă activitate din repertoriul motanilor 
  Sus pe cuptor - Levi află unde se ascund motanii cand este frig afară și plouă 
  Iarba mâței - Motanii se comportă ciudat, nu mai sunt ei înșiși iar Levi asistă la un comportament neașteptat din partea lor 
  O bucățică de pește - Tărcatul își pierde cumpătul din cauza unei bucăți de pește și ajunge afară sub privirile lui Levi și ale celorlalți doi motani care îl avertizaseră să stea cuminte 
  Cu motanii după râme - Levi îi învață ea de data aste pe motani să "vâneze"

  Show book

• 

  Fluturi negri

  Silvia Puiu

  • 0
  • 0
  • 0

  Fluturii negri ne bântuie pe toți.... uneori devin albi, apoi se fac iarăși negri... și apoi dispar în același timp cu tine, în timp ce te deplasezi prin viață. 
  Poveștile și versurile din acest volum sunt fluturi negri de acum mai mult de 20 de ani. Astăzi, fluturii au vrut să zboare, chiar și așa negri .... au dorit să simtă soarele arzându-le aripile în ultimul lor zbor.  
  Povestirile sunt o ficțiune împletită cu cioburi din oameni, gânduri, vise și dorințe. Punerea lor pe hârtie sau într-un context creativ este o formă de purificare. Ca gen, aș spune că scriu poezie în proză și proză în poezie.  
  Publicarea acestui volum și împărtășirea fluturilor mei negri cu cei care vor avea răbdarea să citească este, pentru mine, un act de curaj și sper ca, astfel, să îi încurajez și pe alții să se exprime într-un mod sigur: prin artă sau vorbind cu cineva care poate să ajute (profesor, părinte, bunic, psiholog sau alt adult în care ai încredere).

  Show book

• 

  Rubato

  Razvan Petrescu

  • 0
  • 0
  • 0

  „Farmecul imediat sesizabil al scrisului lui Razvan Petrescu consta in contradictia dintre continua jubilatie stilistica si o tristete de fond, nevindecabila. Prozatorul are aerul celor care dau petreceri stralucitoare, incercand sa uite de o nenorocire survenita in viata lor. Cartile de proza scurta (…) il prezinta ca pe un iluzionist al scrisului, capabil sa-i cucereasca si sa-i recucereasca ori de cate ori vrea pe cititori. (…) Este frapanta repeziciunea cu care se succed intamplarile. Parca se proiecteaza secvente filmate cu acceleratorul. In plus, ele sunt imprevizibile - ca peripetiile unui personaj picaresc.
   
  Cititorului ii vine deopotriva sa planga si sa rada, intrucat viteza derularii confera chiar si unor tragedii un aspect mecanic ilariant.“ – Alex. Stefanescu, Istoria literaturii romane contemporane 1941–2000
   
  „Comparabil oricand cu Caragiale, Sadoveanu sau Preda prin acuitatea simtului de observatie si prin felul in care reuseste sa reconstituie un univers social si moral folosind oralitatea, dar, mai ales, polimorfia stilistica a prozei sale ce trece, brusc sau prin fineturi intertextuale, de la realism la parabolic - situandu-se undeva intre traditia est-europeana a farsei absurde gen Hrabal-Harms si realismul parodic nord-american a la Carver-Allen (Woody, fireste) -, Razvan Petrescu este maestrul din umbra al literaturii romane scurte.“ - Marius Chivu

  Show book

• 

  O undiţă pentru bunicul meu

  Gao Xingjian

  • 0
  • 0
  • 0

  Scrise în anii ’90, povestirile lui Gao Xingjian se inspiră din fragilitatea vieţii, a iubirii şi din puterea obsedantă a memoriei. În „Templul Desăvârşitei Compasiuni”, teama acută, cu origine misterioasă, a povestitorului umbreşte fericirea delirantă a unei excursii în luna de miere. În „Crampe”, un bărbat scapă ca prin urechile acului de înec, dar descoperă uimit că nimeni nu i-a simţit lipsa. În „Accidentul”, un autobuz loveşte un biciclist; apoi, ca într-un film, urmările haotice ale accidentului se pierd în liniştea unui colţ de stradă şi toată lumea pare să ignore cele abia petrecute. În fabula care dă titlul volumului, povestitorul încearcă „să se despovăreze de dorul de casă”, dar se trezeşte pierdut într-un labirint al amintirilor din copilărie, în care secvenţele şi persoanele narative se amestecă, în care ea devine pe nesimţite tu, într-un vertij al fluxului conştiinţei. Peste tot sunt prezente portrete psihologice covârşitoare, cu speranţe nerostite şi frici care trădează prezenţa nesfârşită a trecutului în viaţa personajelor.

  Show book

• 

  Vară-primăvară

  Gabriela Adameșteanu

  • 0
  • 0
  • 0

  Proza scurtă a Gabrielei Adameșteanu e dominată de tema necomunicării (în cuplu, între colegii de serviciu, între generații, între categorii sociale diferite) și a degradării continue a existenței. În Vară-primăvară domină îmbătrânirea, alienarea, alterarea ireversibilă a vieții, iar personajele supraviețuitoare sînt niște rămășițe ale lumii vechi, pe cale de dispariție. Deși ele se încăpățânează să reziste, viața, cu determinismele ei familiale, politice sau profesionale, le schimbă iremediabil, iar uneori ajunge să le deformeze.

  Show book

• 

  Râsul

  Dorina Rusu

  • 0
  • 0
  • 0

  „Din echipa de aur a Opiniei studenţeşti, revista ieşeană cu faimă naţională după decembrie ’89, făcea parte şi o zgâtie de fată, cam fragilă pentru o meserie practicată în vremuri atât de tulburi. Aparenţele erau înşelătoare. Zgâtia s-a ţinut scai de minerii care plantau flori, cu bâta, în Piaţa Universităţii, fără să ia bătaie. O lună mai târziu se afla în Valea Jiului, înnopta în casa unui miner şi intra în abataj, să vadă cum trăiesc minerii. În gaşca aia de golani, cum ar fi zis Ion Iliescu, toţi talentaţi, inteligenţi şi hotărâţi să termine cu trecutul, scrisul ei avea câteva date clare. Orice temă ar fi abordat, intra în subiect direct, simplu, fără fasoane, fără inhibiţii. Lucru şi mai neobişnuit, punea punct articolelor la fel de brusc, cam pieziş, cam şui, acolo unde considera că orice cuvânt în plus nu-şi avea rostul. Apoi, ştia să facă personaje din oamenii, vestiţi sau iluştri necunoscuţi, despre care vorbea. În fine, mai avea şi darul de a povesti cu umor şi cu olecuţă de autoironie, cât să facă suportabilă viaţa la vreme de restrişte. Toate acestea m-au făcut să-mi zic că în tânăra domniţă doarme un scriitor. Aşa că nu m-am mirat că până la urmă chiar a scris o carte. Asta pe care o aveţi în mână. Şi care, deloc întâmplător, se cheamă Râsul. Cu douăsprezece povestiri rupte din viaţă. Dorina Rusu îmi pare un povestaş plin de farmec. Povestaş în sensul alegoriei prin care Mario Vargas Llosa desemna scriitorul. Adică un om cu darul de a duce şi de a aduce veştile şi poveştile cu oameni şi despre oameni. De citit.” (Neculai Constantin Munteanu)

  Show book