Publisher: Litera
Prin culegerea de față punem la dispoziția tineretului studios (și nu numai) o seamă de opere importante ale lui Vasile Alecsandri, opere reprezentative pentru dramaturgia și proza scriitorului, în primul rând cele prevăzute de programele școlare în vigoare.
Giacomo este un fermier pe care naratorul îl întâlnește în timpul unei plimbări în zona rurală din Friuli și care îi spune povestea lui. De fiecare dată când Giacomo își găsește un loc de muncă protestează și ajunge să se lanseze în propagandă și dezbateri pentru a-și convinge colegii să ceară condiții optime de muncă, punând mereu mari probleme angajatorilor săi. Negăsind locuri de muncă, devine nomad, în zadar caută un loc de muncă bine organizat. Prin urmare, practic inexistent. Până când într-o zi este chemat înapoi în orașul natal pentru o anumită slujbă...Show book
George Co?buc a fost întâiul mare poet român pe care ni l-a dat Ardealul. Supranumit ?i „poet al ??r?nimii”, „poetul satului” sau „poetul neamului” – „Co?buc este nu numai un des?vâr?it tehnician, dar nu rareori ?i un mare poet, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mi?c?rilor suflete?ti sempiterne” (George C?linescu).Dintre poeziile incluse in volumul de fata amintim:Bradul * Doina * Dragoste invrajbita * Hafis * Iarna pe ulita * In miezul verii * Ispita * La pasti * Lupta Vietii * Mama * Minciuna crestinilor * Noi vrem pamant * Prutul * Scara * Seara * Stefanita Voda * Sub Patrafir * Unul ca o suta * Voichita lui StefanShow book
Trăind de azi pe mâine într-un București plin de tentații, dar consumator de resurse, studentul la Drept Mihnea Băiatu nu și-a dat examenele, iar obținerea licenței începe să semene cu un vis imposibil. A învățat însă cum să câștige încrederea cetățenilor săraci cu duhul – și nu e puțin lucru. Plasat într-un decor suburban, cu personaje caragialiene, Mihnea Băiatu se înscrie însă, fără doar și poate, în tipologia eroilor lui Gib I. Mihăescu, urmăriți de idealul femeii absolute. Expert în practicile „amorului democrat“ și în escrocarea cu sistem – erotică și financiară – a proprietăreselor de mahala, eternul student dă nas în nas pe culoarele universității cu femeia perfectă, care-l scrutează și ea, cu același interes, prin lentila unui lornion de aur…Show book
Este fiesta din ziua morților în micul oraș mexican Quauhnahuac. În umbra vulcanului, copii în zdrențe cerșesc bani ca să cumpere cranii de ciocolată, câini vagabonzi bântuie pe străzi, iar Geoffrey Firmin – fost consul, fost soț, un bărbat alcoolic și distrus – își trăiește ultima zi din viață. Hotărât să se înece în mescal sub privirile neputincioase ale fostei soții și ale fratelui său vitreg, consulul a devenit o figură tragică. Pe măsură ce ziua se scurge, devine evident că Geoffrey trebuie să moară. Este singura sa evadare dintr-o lume pe care nu o poate înțelege. Povestea lui, imaginea călătoriei agonizante a unui om spre Calvar, a devenit o carte profetică pentru o întreagă generație.Sub vulcan nu poate fi comparată decât cu marile cărți totemice ale secolului nostru: De veghe în lanul de secară a lui J.D. Salinger sau Pe drum a lui Jack Kerouac.The New York TimesSub vulcan dezvăluie acele două trăsături de geniu ale prozei lui Lowry – limbajul poetic și capacitatea de a conferi detaliilor autobiografice o valoare universală.Los Angeles TimesShow book
Poveștile lui Creangă sunt delectabile deopotrivă pentru copii și pentru adulți. Însă numai cei din urmă le pot gusta pe deplin savoarea. Creanga pare a nu-și fi bătut capul să inventeze povești: avea deștul material la îndemână ca să mai fie nevoie de așa ceva. Cât datorează el creației folclorice anonime și cât îi este aceasta tributară după publicarea poveștilor și absorbția – sau reîntoarcerea – acestora în circuitul oralității e o chestiune ce poate interesa migăloase cercetări erudite. Farmecul poveștilor lui Creangă nu stă în invenție – cel mult, aici și-a spus cuvântul selecția făcută de scriitor dintr-un inventar disponibil atât de bogat. Ceea ce atrage și cucerește, în primul rând, e „punerea în scenă“ – nemaivorbind de darul rostirii plastice, suculențe, atât de mult comentat și analizat. LIVIU PAPADIMAShow book
„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.“Show book
