Other books that might interest you

• 

  Poezii de George Cosbuc

  George Cosbuc

  • 0
  • 0
  • 0

  George Co?buc a fost întâiul mare poet român pe care ni l-a dat Ardealul. Supranumit ?i „poet al ??r?nimii”, „poetul satului” sau „poetul neamului” – „Co?buc este nu numai un des?vâr?it tehnician, dar nu rareori ?i un mare poet, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mi?c?rilor suflete?ti sempiterne” (George C?linescu).Dintre poeziile incluse in volumul de fata amintim:Bradul * Doina * Dragoste invrajbita * Hafis * Iarna pe ulita * In miezul verii * Ispita * La pasti * Lupta Vietii * Mama * Minciuna crestinilor * Noi vrem pamant * Prutul * Scara * Seara * Stefanita Voda * Sub Patrafir * Unul ca o suta * Voichita lui Stefan

  Show book

• 

  James (Giacomo) - Varianta...

  Italo Svevo

  • 0
  • 0
  • 0

  Giacomo este un fermier pe care naratorul îl întâlnește în timpul unei plimbări în zona rurală din Friuli și care îi spune povestea lui. De fiecare dată când Giacomo își găsește un loc de muncă protestează și ajunge să se lanseze în propagandă și dezbateri pentru a-și convinge colegii să ceară condiții optime de muncă, punând mereu mari probleme angajatorilor săi. Negăsind locuri de muncă, devine nomad, în zadar caută un loc de muncă bine organizat. Prin urmare, practic inexistent. Până când într-o zi este chemat înapoi în orașul natal pentru o anumită slujbă...

  Show book

• 

  Învierea

  Tolstoi Lev

  • 0
  • 0
  • 0

  „Învierea este prin excelență romanul în care autorul își ficționalizează cel mai viu experiențele autobiografice. Cu alte cuvinte, este un roman-corolar, dens și personal, în sensul concentrării maxime a concepțiilor autorului. O constantă în proza lui Tolstoi este să-și exprime, via personaje, aspirațiile și suferințele morale ale autocunoașterii și autodesăvârșirii. Dmitri Ivanovici Nehliudov, personajul principal, reprezintă, indiscutabil, un alter ego al autorului. 
  […] Neîndoielnic rămâne faptul că Învierea este un roman ferm, puternic, remarcabil, atât prin tipologiile create, cât și prin valoarea sa programatică.“

  Show book

• 

  Din lumea celor care nu cuvântă

  Emil Gârleanu

  • 0
  • 0
  • 0

  „In ampla structura a vitalului dincolo si mai adanc decat omul «marunt» si decat cel «elementar» Garleanu gaseste o noua forma a vietii sprijinind si incluzand pe toate celelalte mai inaintate si mai complexe forma «umila» a vitalitatii expresia ei cea mai simpla si cea mai generala. Povestitorul ii imbratiseaza destinul cu pietate panteista si inveselindu-se sau varsand o lacrima pe seama ei plange si rade de sine insusi de toti oamenii laolalta si poate chiar de zei. Este aci o atitudine tipica a naturalismului modern adica a acelei indrumari literare formate in scoala interpretarii stiintifice a vietii care se calauzeste de convingerea ca umanul se rezolva in biologie si ca spiritul nu are alte legi decat acele ale vietii in general. Unitatea vietii permite aflarea talcurilor ei generale in acele din formele ei care fiind mai simple sunt in acelasi timp mai limpezi...“ – Tudor Vianu Arta prozatorilor romani

  Show book

• 

  Iubiți-vă pe tunuri

  Adrian Păunescu

  • 0
  • 0
  • 0

  Prin acest volum de excepție, Iubiți-vă pe tunuri (1981), Adrian Păunescu umple un mare gol în poezia de azi pornită spre un discurs textualizat sau textistențializat (cu un termen impus în postmodernism), sofisticat și ludizat: lirica de dragoste. În umbra tiranică a intelectualizării, aceasta a devenit o adevărată rara avis, un bibelou de porțelan printre grămezile de jucării tehnicizate. [...] 
  Datorăm, prin urmare, lui Adrian Păunescu un act recuperator: el repune în drepturi sentimentul și, împreună cu acesta, poeticul pur de care vorbea Mikel Dufrenne. Sărbătoarea intelectului râvnită de Paul Valéry redevine, în Iubiți-vă pe tunuri, sărbătoare a trăirii afective.

  Show book

• 

  Rudin

  I.S. Turgheniev

  • 0
  • 0
  • 0

  Rudin, eroul lui Turgheniev, are aura unui personaj complex şi contradictoriu. Idealist, entuziast, bun orator, cu un impact uriaş în cercurile intelighenţiei ruse a anilor 1830-1840 şi conştient de înzestrările sale, Rudin încearcă fără succes să treacă de la sterile preocupări literar-filozofice la ceva concret, util societăţii. Căutările lui chinuitoare sfârşesc în dezamăgire: el ajunge să-şi vadă propria inutilitate, să înţeleagă neputinţa de a-şi afla locul şi de a da realitate cuvintelor „acţiune” şi „dragoste”. Alături de Oneghin, Peciorin sau Beltov, Rudin intră în galeria aşa-numiţilor „oameni de prisos” ai literaturii ruse.

  Show book