¡Acompáñanos a viajar por el mundo de los libros!
Añadir este libro a la estantería
Grey
Escribe un nuevo comentario Default profile 50px
Grey
Suscríbete para leer el libro completo o lee las primeras páginas gratis.
All characters reduced
Icoane - cover

Icoane

Nikodim Kondakov

Editorial: Parkstone International

  • 0
  • 0
  • 0

Sinopsis

„Iconografia creştină, mai cu seamă atunci când valorifică reprezentarea lui Iisus Hristos, îşi are rădăcinile în doctrina Învierii. Mai mult ca oricare altă figură biblică, icoana lui Hristos neîntinată de mâna omului întruchipează principiul dogmatic al creştinismului.” - Părintele Daniel Rousseau.
Lucrarea de faţă urmăreşte evoluţia temelor sacre, tratate de pictorii şcolii bizantine, începând cu cnezatul Kievului şi până la prăbuşirea Imperiului Rus. Fără a se referi la modelele străvechi ale iconografiei, la tehnicile şi la materialele folosite - lemnul, aurul sau tempera –, autorul demonstrează că reprezentarea divinităţii relevă întotdeauna, în orice eră a istoriei, o nouă expresie a umanităţii.
Disponible desde: 05/02/2023.
Longitud de impresión: 225 páginas.

Otros libros que te pueden interesar

  • Fotografia erotică 120 ilustraţii - cover

    Fotografia erotică 120 ilustraţii

    Alexandre Dupouy

    • 0
    • 0
    • 0
    Arta fotografică erotică și-a pierdut mult din sufletul său rafinat de când Playboy și alte reviste pentru fete au reîmpachetat corpul uman pentru consumul de masă. La fel ca multe dintre pictură, sculptură și gravură, încă de la începuturile sale, fotografia a fost, de asemenea, în slujba erotismului. Această colecție prezintă fotografii erotice de la începuturile fotografiei până în anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Ea explorează evoluția genului și originile sale în Franța, precum și parcursul său de la neîncrederea publicului la publicul larg de care se bucură astăzi.
    Ver libro
  • 1000 de sculpturi ale unor artişti de geniu - cover

    1000 de sculpturi ale unor...

    Patrick Baude, Joseph Manca,...

    • 0
    • 0
    • 0
    Această colecţie de sculpturi, ce cuprinde perioada dintre Antichitate şi secolul XX, oferă o viziune originală asupra artei occidentale. Se găsesc aici atât cele mai armonioase şi senzuale capodopere, cât şi cele mai provocatoare şi minimaliste sculpturi. Sculptura dă formă lumii şi conceptului nostru de frumuseţe, lăsând în urma ei siluete eterne şi creând altele noi şi suprinzătoare. Aceste capodopere sunt oglinzile epocii lor, ale artiştilor şi publicului de atunci, iar prin această colecţie de sculpturi nu avem contact doar cu istoria artei, ci cu Istoria însăşi. De la cele mai apreciate idealuri ale frumuseţii, până la cele mai controversate creaţii, 1000 de sculpturi ale unor artişti de geniu oferă o viziune cuprinzătoare asupra sculpturii occidentale. Cu referinţe numeroase, biografii ale marilor artişti şi comentarii ale capodoperelor, această carte îi dă ocazia cititorului să redescopere moştenirea artistică a lumii occidentale, fiind în acelaşi timp un ghid perfect pentru studenţii la arte plastice şi iubitorii sculpturii.
    Ver libro
  • Paul Cézanne și opere de artă - cover

    Paul Cézanne și opere de artă

    Natalia Brodskaya

    • 0
    • 0
    • 0
    De la moartea sa, în urmă cu 100 de ani, Cézanne a devenit cel mai faimos pictor al secolului al XIX-lea. S-a născut la Aix-en-Provence în 1839, iar cea mai fericită perioadă a vieții sale a fost prima tinerețe petrecută în Provence, în compania unui alt italian, Emile Zolá. Urmând exemplul lui Zolá, Cézanne a plecat la Paris în al douăzeci și unulea an. 
        În timpul războiului franco-prusac a dezertat din armată, împărțindu-și timpul între pictura în aer liber și atelier. I-a spus lui Vollard, un negustor de artă: "Sunt doar un pictor. Spiritul parizian îmi dă dureri. Să pictez nuduri pe malul Arcului [un râu de lângă Aix] este tot ceea ce îmi pot dori". Încurajat de Renoir, unul dintre primii care l-a apreciat, a expus alături de impresioniști în 1874 și în 1877. A fost primit cu batjocură, ceea ce l-a rănit profund.
         Ambiția lui Cézanne, după propriile sale cuvinte, era "să facă din impresionism ceva la fel de solid și durabil ca picturile din muzee". Scopul său era să realizeze monumentalul într-un limbaj modern, cu tonuri strălucitoare și vibrante. Cézanne dorea să păstreze culoarea naturală a unui obiect și să o armonizeze cu diferitele influențe de lumină și umbră care încearcă să o distrugă; să elaboreze o scară de tonuri care să exprime masa și caracterul formei.
         Lui Cézanne îi plăcea să picteze fructe, deoarece îi permiteau să aibă modele ascultătoare, iar el era un muncitor lent. El nu intenționa să copieze pur și simplu un măr. A păstrat culoarea dominantă și caracterul fructului, dar a accentuat atracția emoțională a formei printr-o schemă de tonuri bogate și concordante. În picturile sale de natură moartă, este un maestru. Compozițiile sale de fructe și legume sunt cu adevărat dramatice; au greutatea, noblețea și stilul unor forme nemuritoare. Niciun alt pictor nu a adus vreodată unui măr roșu o convingere atât de aprinsă, o simpatie atât de autentic spirituală sau o observație atât de îndelungată. Niciun alt pictor de aceeași abilitate nu a rezervat vreodată naturii statice cele mai puternice impulsuri ale sale. Cézanne a redat picturii preeminența cunoașterii, calitatea cea mai esențială pentru orice efort creator.
        Moartea tatălui său, în 1886, a făcut din el un om bogat, dar nu și-a schimbat cu nimic modul de viață abstinent. La scurt timp după aceea, Cézanne s-a retras definitiv pe domeniul său din Provence. A fost, probabil, cel mai singuratic dintre pictorii vremii sale. Uneori îl ataca o melancolie ciudată, o neagră disperare. A devenit din ce în ce mai sălbatic și mai exigent, distrugând pânze, aruncându-le din atelierul său în copaci, abandonându-le pe câmp și dându-le fiului său pentru a le tăia în puzzle-uri sau oamenilor din Aix.
         La începutul secolului, când Vollard a sosit în Provence cu intenția de a cumpăra pe bază de speculă toate Cézannes-urile pe care le putea lua, țăranii, auzind că un nebun din Paris dădea de fapt bani pe pânze vechi, au produs din hambare un număr considerabil de naturi moarte și peisaje. Bătrânul maestru din Aix a fost copleșit de bucurie, dar recunoașterea a venit prea târziu. În 1906 a murit din cauza unei febre contractate în timp ce picta pe o ploaie torențială.
    Ver libro
  • Art Nouveau - cover

    Art Nouveau

    Jean Lahor

    • 0
    • 0
    • 0
    Art Nouveau e un stil decorativ şi arhitectural care s-a dezvoltat între anii 1880 şi 1890 în vestul Europei. Apărut ca o reacţie la revoluţia industrială şi la vidul de creaţie, stilul Art Nouveau s-a aflat în centrul renaşterii din artele decorative. Obiectivul principal al mişcării a fost crearea unei noi estetici, prin întoarcerea la studiul subiectelor naturale. Pentru realizarea acestui scop, artişti ca Gustav Klimt, Koloman Moser, Antoni Gaudi, Jan Toorop şi William Morris au susţinut inovaţiile în tehnica artistică şi înnoirea formelor. După triumful de la Expoziţia Universală de la Paris din 1900, stilul a continuat să inspire mulţi artişti. Stilul Art Deco, succesorul stilului Art Nouveau, a apărut după cel de-al Doilea Război Mondial.
    Ver libro
  • Icoane 120 ilustraţii - cover

    Icoane 120 ilustraţii

    Lyudmila Milyayeva

    • 0
    • 0
    • 0
    Această carte analizează evoluția artei iconice de la începuturile sale în Bizanț până în timpul Imperiului Rus. Icoanele sunt un element fundamental în istoria artei și, prin urmare, este esențial să înțelegem cum a început această formă de expresie și cum s-a dezvoltat de-a lungul secolelor. Icoanele sunt discutate de unul dintre experții de renume mondial în iconografia creștină timpurie, oferind un punct de referință valoros atât pentru specialiști, cât și pentru studenți.
    Ver libro
  • Leonardo da Vinci și opere de artă - cover

    Leonardo da Vinci și opere de artă

    Gabriel Séailles

    • 0
    • 0
    • 0
    Leonardo și-a petrecut primii ani de viață la Florența, maturitatea la Milano, iar ultimii trei ani de viață în Franța. Profesorul lui Leonardo a fost Verrocchio. Mai întâi a fost orfevru, apoi pictor și sculptor: ca pictor, reprezentant al școlii foarte științifice de desen; mai celebru ca sculptor, fiind creatorul statuii Colleoni de la Veneția, Leonardo a fost un om cu o atracție fizică izbitoare, cu un mare farmec al manierelor și al conversației și cu realizări mentale. Avea o bună pregătire în științele și matematica vremii, precum și un muzician talentat. Abilitățile sale de desenator erau extraordinare, lucru demonstrat de numeroasele sale desene, precum și de cele relativ puține picturi. Îndemânarea sa manuală este pusă în slujba celei mai minuțioase observații și cercetări analitice asupra caracterului și structurii formei. Leonardo este primul în date dintre marii oameni care au avut dorința de a crea într-un tablou un fel de unitate mistică realizată prin fuziunea dintre materie și spirit. Acum, după ce primitivii își încheiaseră experimentele, neîncetat urmărite timp de două secole, prin cucerirea metodelor de pictură, el a putut pronunța cuvintele care au servit drept parolă pentru toți artiștii de mai târziu demni de acest nume: pictura este un lucru spiritual, cosa mentale. El a desăvârșit arta desenului florentin, aplicând la modelarea prin lumină și umbră, o subtilitate tăioasă pe care predecesorii săi nu o folosiseră decât pentru a da o mai mare precizie contururilor lor. Această minunată măiestrie a desenului, această modelare și acest clar-obscur nu a folosit-o doar pentru a picta aspectul exterior al corpului, ci, așa cum nimeni înainte de el nu o făcuse, pentru a reflecta asupra lui misterul vieții interioare. În Mona Lisa și în celelalte capodopere ale sale, el a folosit chiar și peisajul nu doar ca un decor mai mult sau mai puțin pitoresc, ci ca un fel de ecou al vieții interioare și ca element al unei armonii perfecte. Bazându-se pe legile încă destul de noi ale perspectivei, acest doctor al înțelepciunii scolastice, care a fost în același timp un inițiator al gândirii moderne, a înlocuit maniera discursivă a primitivilor cu principiul concentrării, care stă la baza artei clasice. Tabloul nu ne mai este prezentat ca un agregat aproape întâmplător de detalii și episoade. Este un organism în care toate elementele, liniile și culorile, umbrele și luminile, compun un traiect subtil care converge spre un centru spiritual, senzorial. Leonardo nu s-a ocupat de semnificația exterioară a obiectelor, ci de semnificația lor interioară și spirituală.
    Ver libro