Otros libros que te pueden interesar

• 

  James (Giacomo) - Varianta...

  Svevo Italo

  • 0
  • 0
  • 0

  Giacomo este un fermier pe care naratorul îl întâlnește în timpul unei plimbări în zona rurală din Friuli și care îi spune povestea lui. De fiecare dată când Giacomo își găsește un loc de muncă protestează și ajunge să se lanseze în propagandă și dezbateri pentru a-și convinge colegii să ceară condiții optime de muncă, punând mereu mari probleme angajatorilor săi. Negăsind locuri de muncă, devine nomad, în zadar caută un loc de muncă bine organizat. Prin urmare, practic inexistent. Până când într-o zi este chemat înapoi în orașul natal pentru o anumită slujbă...

  Ver libro

• 

  Poezii de George Cosbuc

  George Cosbuc

  • 0
  • 0
  • 0

  George Co?buc a fost întâiul mare poet român pe care ni l-a dat Ardealul. Supranumit ?i „poet al ??r?nimii”, „poetul satului” sau „poetul neamului” – „Co?buc este nu numai un des?vâr?it tehnician, dar nu rareori ?i un mare poet, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mi?c?rilor suflete?ti sempiterne” (George C?linescu).Dintre poeziile incluse in volumul de fata amintim:Bradul * Doina * Dragoste invrajbita * Hafis * Iarna pe ulita * In miezul verii * Ispita * La pasti * Lupta Vietii * Mama * Minciuna crestinilor * Noi vrem pamant * Prutul * Scara * Seara * Stefanita Voda * Sub Patrafir * Unul ca o suta * Voichita lui Stefan

  Ver libro

• 

  Balade vesele și triste

  George Topârceanu

  • 0
  • 0
  • 0

  „Cu privire la G. Topîrceanu se constată două atitudini în sfera unei considerații generale. Unii îl prețuiesc ca pe un poet mare alții ca pe un poet minor. Cea dintâi opinie este greu de susținut. însă în starea poeziei de azi când adesea lipsește scriitorului îndreptățirea însăși de a scrie expresia „minor“ poate să fie rău interpretată. Să spunem dar că Topîrceanu e socotit ca un poet al universului mic. Dar unde se află adevărata poezie? Oricâtă încântare ne-ar produce Parodiile originale spiritul nostru critic întâmpină greutate să găsească alt merit decât acela de observație și virtuozitate în niște compuneri al căror punct de plecare este în poezia altora. O parodie este în definitiv o pastișă exagerată ca spre a-și găsi iertarea în recunoașterea imitării. Topîrceanu însuși le numea „pagini modeste de critică literară în pilde“. Totuși se poate observa la el acel fenomen de uitare în model care e chiar semnul clasicei inspirații...“ – G. Calinescu Istoria literaturii române de la origini până în prezent

  Ver libro

• 

  Scriitori români

  Garabet Ibraileanu

  • 0
  • 0
  • 0

  Volumul de față cuprinde câteva studii asupra istoriei literaturii române mai noi și câteva de critică literară. Despre Caragiale și Eminescu am vorbit și aiurea (Spiritul critic în cultura românească), unde i‑am studiat din alt punct de vedere decât aici. Paginile consacrate dlui Mihail Sadoveanu sunt juxtapunerea unor articole și dări de seamă scrise în răstimpuri, pe măsură ce au apărut volumele nuvelistului nostru. (G. Ibrăileanu)

  Ver libro

• 

  Dragoste de viaţă şi alte povestiri

  Jack Williamson

  • 0
  • 0
  • 0

  „Răbdarea lupului era înfricoșătoare. Răbdarea bărbatului era la fel de înfricoșătoare. Omul rămase întins și nemișcat o jumătate de zi, străduindu-se să nu leșine, pândind creatura care voia să-l mănânce și pe care voia s-o mănânce. Câteodată, marea toropitoare năvălea peste el și bărbatul visa îndelung, dar, fie că era treaz, fie că visa, aștepta necontenit răsuflarea hârâită și mângâierea aspră a limbii aceleia. Nu mai auzi răsuflarea și se smulse încetișor din cine știe ce vis, când simți limba pe mână. Așteptă. Colții strânseră slab. Strânsoarea spori. Lupul își folosea ultimele fărâme de putere încercând să-și înfigă dinții în hrana după care aștepta de atâta vreme. Dar și bărbatul așteptase mult, iar brațul lui rănit apucă strâns falca lupului. În timp ce lupul se zbătea slab, iar brațul se strângea fără vlagă, cealaltă mână alunecă încet și apucă și ea fiara.“

  Ver libro

• 

  Dragostea e pseudonimul morții

  Ion Caraion

  • 0
  • 0
  • 0

  Neîndestulător comentat, poemul lui Ion Caraion tinde să ocupe, fără să întrebe pe cineva, cu ori fără consimțământul care ne aparține, locul pe care-l merită. În firea să cea mai adâncă pulsează un amar trufie, însă și o stranie, îndârjită, vigoare (în război cu oboseala ori născută din dânsa), care-i dictează să procedeze așa și nu altfel. Suprafață sa doar atât de abruptă, nesimetrică, tăioasă și disprețuitoare e făcută mai curând să respingă, decât, după normele obișnuite ale confortului sentimental, să atragă și, să ademenească. Însă exterioritatea de atâtea ori rebarabativă ascunde un miez contrariant, o sensibilitate mult prea vie. Structural, prezenta poezie e tensionată și de o anumită sensibilitate de a fi în contratimp, o sensibilitate înnăscută, care o face să meargă contra modei, să șocheze și să displacă.

  Ver libro