Publisher: Litera
„Țiganii lui Miron Radu Paraschivescu nu sunt arzătorii gitanos andaluzi războindu-se cu la guardia civil, ci bieți oameni nevoiași, obedienți, care-și cântă iubirile «arzoaie», se blestemă, se pârăsc, visează, iar înfruntările cele mai sângeroase dintre ei nu depășesc vendeta măruntă din Rică, ce aduce aminte de strălucitul cântec bătrânesc Toma Alimoș.“ – Ilie Constantin
George Co?buc a fost întâiul mare poet român pe care ni l-a dat Ardealul. Supranumit ?i „poet al ??r?nimii”, „poetul satului” sau „poetul neamului” – „Co?buc este nu numai un des?vâr?it tehnician, dar nu rareori ?i un mare poet, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mi?c?rilor suflete?ti sempiterne” (George C?linescu).Dintre poeziile incluse in volumul de fata amintim:Bradul * Doina * Dragoste invrajbita * Hafis * Iarna pe ulita * In miezul verii * Ispita * La pasti * Lupta Vietii * Mama * Minciuna crestinilor * Noi vrem pamant * Prutul * Scara * Seara * Stefanita Voda * Sub Patrafir * Unul ca o suta * Voichita lui StefanShow book
Giacomo este un fermier pe care naratorul îl întâlnește în timpul unei plimbări în zona rurală din Friuli și care îi spune povestea lui. De fiecare dată când Giacomo își găsește un loc de muncă protestează și ajunge să se lanseze în propagandă și dezbateri pentru a-și convinge colegii să ceară condiții optime de muncă, punând mereu mari probleme angajatorilor săi. Negăsind locuri de muncă, devine nomad, în zadar caută un loc de muncă bine organizat. Prin urmare, practic inexistent. Până când într-o zi este chemat înapoi în orașul natal pentru o anumită slujbă...Show book
Tânărul provincial Frédéric Moreau, proaspăt absolvent de bacalaureat, sosit la Paris pentru a studia dreptul, este plin de visuri și de ambiții. Când o întâlnește pe doamna Arnoux, pentru tânăr esteo adevărată „apariție“ care îl va marca pentru totdeauna. Student ambițios, îndrăgostit fără speranță, aruncat de soartă într-un Paris aflat în pragul Revoluției de la 1848, el va trebuisă-și croiască drum într-o societate mic-burgheză zugrăvită de narator cu toate imperfecţiunileși discrepanțele sale.Educația sentimentală este un roman de inițiere, inspirat parțial din experiențele autorului, care a deschis calea mișcării literare a naturalismului, îndreptată către critica socială și politică.Educația sentimentală e perversă nu ca educație, ci ca literatură. Toate scenele de amor, destule, sunt mentale, iar efectele trupești țin de stilul în care sunt redate. Un tânăr se îndrăgostește de o femeie măritată, care nu știe de iubirea lui. Soțul nu-l vede niciodată ca pe un rival, și nici nu arede ce. Soția e femeia perfectă, soțul e burghezul adevărat, lipsit de scrupule. Dar iubirearomantică nu învinge. [...] Un roman despre vise, de o subtilitate care pe alocuri taie până la sânge, fără să poți spune de unde curge...Alexandru MateiShow book
Am citit de multe ori în presă, în ultimele decenii, și am fost eu însumi întrebat în mai multe rânduri, dacă Eminescu este depășit sau nu ca poet. Nu-i o întrebare comodă, dar, în fond, chestiunea se poate discuta. Orice operă întâmpină legea mutației estetice și orice scriitor se confruntă cu sensibilitatea generațiilor ce-i urmează. Eminescu rezistă de aproape 150 de ani acestei confruntări. Românii s-au regăsit, în partea lor cea mai frumoasă, în poezia lui și tot ei au creat o legendă în jurul iubirilor și suferințelor sale. Mitul Eminescu e susținut, desigur, de poezia lui.Show book
„Adevărul este că pentru oamenii epocii victoriene personajele lui Hardy puteau să pară adevărați monștri. În realitate existenta lor este de cele mai multe ori banală. Sunt oameni oarecare cu defecte obisnuite: pot fi bețivi egoiști violenți pot fi ingrati cu cei care îi iubesc sau dimpotrivă să le atribuie însușiri nemaiîntâlnite celor de care sunt îndrăgostiți. Dragostea lor e însă nimicitoare: ea îi mistuie deopotrivă pe cel care o nutrește și pe obiectul dragostei lui încheindu-se totdeauna cu moarte sau ne bunie. Nici cei care o refuza nu se pot salva. Un vânt blestemat sufla peste oamenii cărților lui Thomas Hardy: toți devin victime ale patimii și căutându-și izbăvirea se pierd în întinderile landei Egdon. Poate însă că marea lor infirmitate e lipsa marilor visuri. Singura excepție în această privință e Tess.“ Dan GrigorescuShow book
Ion este, probabil, într-un fel de clasament all time, cel mai citit roman românesc. Așa cum în poezie supremația pare să-i revină Luceafărului eminescian. Paradoxul este că din această faimă (alimentată inclusiv de manualele școlare) prozatorul nu pare să fi tras prea mare profit de imagine. Cunoscut ca autor al primului roman românesc modern, Rebreanu n-a fost fetișizat de publicul larg. El e încă perceput ca vocea discretă, aproape inaudibilă, din spatele unei capodopere. Portretul interior al omului e adeseori uitat, acestuia preferându-i-se portretele personajelor sale. Știm îndeobște mai puține despre omul Rebreanu decât despre George Bulbuc sau Macedon Cercetașu. Iar asta în condițiile în care opera lui memorialistică e impresionantă. (Iar aventura editării jurnalului său constituie ea însăși un roman). Ar fi timpul, acum, la aproape un secol de la apariția lui Ion (se va împlini peste șase ani) să facem puțină dreptate și să ne întrebăm cu ce eforturi de conștiință a fost posibilă scrierea unei asemenea cărți inaugurale. Surprizele vor fi majore.Show book
