Publisher: Litera
„Țiganii lui Miron Radu Paraschivescu nu sunt arzătorii gitanos andaluzi războindu-se cu la guardia civil, ci bieți oameni nevoiași, obedienți, care-și cântă iubirile «arzoaie», se blestemă, se pârăsc, visează, iar înfruntările cele mai sângeroase dintre ei nu depășesc vendeta măruntă din Rică, ce aduce aminte de strălucitul cântec bătrânesc Toma Alimoș.“ – Ilie Constantin
Giacomo este un fermier pe care naratorul îl întâlnește în timpul unei plimbări în zona rurală din Friuli și care îi spune povestea lui. De fiecare dată când Giacomo își găsește un loc de muncă protestează și ajunge să se lanseze în propagandă și dezbateri pentru a-și convinge colegii să ceară condiții optime de muncă, punând mereu mari probleme angajatorilor săi. Negăsind locuri de muncă, devine nomad, în zadar caută un loc de muncă bine organizat. Prin urmare, practic inexistent. Până când într-o zi este chemat înapoi în orașul natal pentru o anumită slujbă...Show book
George Co?buc a fost întâiul mare poet român pe care ni l-a dat Ardealul. Supranumit ?i „poet al ??r?nimii”, „poetul satului” sau „poetul neamului” – „Co?buc este nu numai un des?vâr?it tehnician, dar nu rareori ?i un mare poet, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mi?c?rilor suflete?ti sempiterne” (George C?linescu).Dintre poeziile incluse in volumul de fata amintim:Bradul * Doina * Dragoste invrajbita * Hafis * Iarna pe ulita * In miezul verii * Ispita * La pasti * Lupta Vietii * Mama * Minciuna crestinilor * Noi vrem pamant * Prutul * Scara * Seara * Stefanita Voda * Sub Patrafir * Unul ca o suta * Voichita lui StefanShow book
„Cel mai vechi dintre călătorii romantici, Grigore Alexandrescu, în paginile consacrate vizitei sale la mânăstirile oltenești (1842), ne oferă… destul de puțin. Impresiile sale privesc mai degrabă tradițiile istorice ale locurilor pe care le vizitează sau unele particularități ale orânduirii lor actuale. Cadrul natural este abia indicat. Când ajunge la Cozia, o simplă însemnare topografică îi este de ajuns… În fața Mânăstirii Dintr-un Lemn descrierea este ceva mai bogată, dar fără elemente sensibile propriu-zise. Autorul descrie o configurație, nu un peisagiu… Peștera de la Polovraci îl impresionează mai mult, dar spiritul de observație rămâne, chiar în fața acestui spectacol, inferior fanteziei constructive, căreia i se pare a vedea, în grupul stalactitelor, siluete de copii sau de fantasmagorice ființe combinate din oameni și fiare, dacă nu simple chipuri sălbatice "că doi tâlhari, care, cu armele gata, așteaptă să atace un trecător". Abia, ultima pagină a Memorialului jertfește esteticii timpului, zugrăvind un motiv tipic-rasarirea lunii deasupra unei păduri… Pagina merită a fi reținută. Este acea prin care natura, ca obiect al descrierii literare, intră în operele prozatorilor români, sub forma magiei lunare. Scriitorul înțelege ce poate fi dulceag sau convențional în zugrăvirea strălucirii neîntinate a lunii și de aceea întregește tabloul sau din contraste punând alături de lumină selenară, răspândită pe ziduri, pe stânci și poteci, masa întunecată a pădurii rămase în umbră. Răsărirea lunii la Tismana rămâne oricum o excepție în paginile de proză ale lui Grigore Alexandrescu.“ Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, Chișinău, Casa de editura Litera, 1997, p. 69-70.Show book
Poveștile lui Creangă sunt delectabile deopotrivă pentru copii și pentru adulți. Însă numai cei din urmă le pot gusta pe deplin savoarea. Creanga pare a nu-și fi bătut capul să inventeze povești: avea deștul material la îndemână ca să mai fie nevoie de așa ceva. Cât datorează el creației folclorice anonime și cât îi este aceasta tributară după publicarea poveștilor și absorbția – sau reîntoarcerea – acestora în circuitul oralității e o chestiune ce poate interesa migăloase cercetări erudite. Farmecul poveștilor lui Creangă nu stă în invenție – cel mult, aici și-a spus cuvântul selecția făcută de scriitor dintr-un inventar disponibil atât de bogat. Ceea ce atrage și cucerește, în primul rând, e „punerea în scenă“ – nemaivorbind de darul rostirii plastice, suculențe, atât de mult comentat și analizat. LIVIU PAPADIMAShow book
La treizeci și cinci de ani, Stendhal o cunoaște pe Matilde Dembowski, de care se îndrăgostește fulgerător. Respins de femeia adorată, își propune să scrie o carte în care să facă o analiză „exactă și științifică“ a iubirii. Astfel ia naștere eseul Despre dragoste. Pornind de la o tipologie a iubirii cu patru categorii – iubirea-pasiune, iubirea-capriciu, iubirea fizică și iubirea din vanitate –, Stendhal descrie procesul de „cristalizare“ prin care îndrăgostitul ajunge la „iubirea perfectă“. Rezultatul este o carte unde considerațiile obiective au pe alocuri o profundă amprentă personală, unde poezia și anecdota se împletesc cu psihologia, iar vocea filozofului e acompaniată de aceea a îndrăgostitului.Show book
O incursiune în lumea întunecată a societăților secrete Condamnat cândva pe nedrept, Fergus O’Breane a pierdut totul: părinți, logodnică și prieteni. O întorsătură fericită a sorții îl ajută să se întoarcă în Anglia bogat, puternic, admirat și cu aliați lipsiți de scrupule. Comploturi, răpiri, tâlhării, asasinate – fostul pușcăriaș devenit marchiz pare în stare de orice pentru a se răzbuna. Organizația de răufăcători Familia reunește oameni de toate soiurile – foști condamnați și nobili, bancheri și polițiști, săraci și răsfățați ai sorții. Un unic scop îi amână: îmbogățirea prin orice mijloace. Însă pentru conducătorul lor, Rio-Santo, Familia nu este decât un mijloc de a-și atinge scopurile politice, iar ca să-și doboare dușmanul, Anglia, marchizul este în stare de orice crimă, indiferent cine cade victimă a intrigilor sale...Show book
