Other books that might interest you

• 

  James (Giacomo) - Varianta...

  Italo Svevo

  • 0
  • 0
  • 0

  Giacomo este un fermier pe care naratorul îl întâlnește în timpul unei plimbări în zona rurală din Friuli și care îi spune povestea lui. De fiecare dată când Giacomo își găsește un loc de muncă protestează și ajunge să se lanseze în propagandă și dezbateri pentru a-și convinge colegii să ceară condiții optime de muncă, punând mereu mari probleme angajatorilor săi. Negăsind locuri de muncă, devine nomad, în zadar caută un loc de muncă bine organizat. Prin urmare, practic inexistent. Până când într-o zi este chemat înapoi în orașul natal pentru o anumită slujbă...

  Show book

• 

  Poezii de George Cosbuc

  George Cosbuc

  • 0
  • 0
  • 0

  George Co?buc a fost întâiul mare poet român pe care ni l-a dat Ardealul. Supranumit ?i „poet al ??r?nimii”, „poetul satului” sau „poetul neamului” – „Co?buc este nu numai un des?vâr?it tehnician, dar nu rareori ?i un mare poet, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mi?c?rilor suflete?ti sempiterne” (George C?linescu).Dintre poeziile incluse in volumul de fata amintim:Bradul * Doina * Dragoste invrajbita * Hafis * Iarna pe ulita * In miezul verii * Ispita * La pasti * Lupta Vietii * Mama * Minciuna crestinilor * Noi vrem pamant * Prutul * Scara * Seara * Stefanita Voda * Sub Patrafir * Unul ca o suta * Voichita lui Stefan

  Show book

• 

  Rațiune și simțire

  Jane Austen

  • 0
  • 0
  • 0

  „În 1795, Jane Austen a scris un roman epistolar intitulat Elinor and Marianne, care atestă, fără echivoc, admirația sa pentru opera lui Richardson. În 1797, ea va reveni asupra acestei prime versiuni, renunțând la tehnica epistolară. După alte revizuiri, în 1809, acest roman va fi publicat în 1811 sub titlul Sense and Sensibility (Rațiune și simțire). Mai mult chiar decât trecerea, în plan formal, de la structura epistolara la proza analitică, în intervalul menționat se produce o mutație esențială în viziunea lui Jane Austen asupra existenței și, mai cu seamă, asupra universului ei românesc. Antinomia unor facultăți și a unor pulsiuni, pe care, în cadrele unui neoclasicism minor, Jane Austen reușește să nu o adâncească, ci să o atenueze, [...] era reprezentată, în prima versiune a romanului, în ipostaza neoumanistă a «sufletului frumos» care își domina sciziunea și aspiră la integrarea armonioasă a pulsiunilor divergențe.“ – Cornel Mihai Ionescu

  Show book

• 

  Dumineca Orbului

  Cezar Petrescu

  • 0
  • 0
  • 0

  În Dumineca Orbului acțiunea se întinde de-a lungul unei singure zile și poate fi rezumată în câteva cuvinte: doi tineri se cunosc pe peronul Gării de Nord, se îndrăgostesc și își dau întâlnire pe mai târziu. E o melodramă în care se reflectă cinematograful anilor ‘30, dar și o satiră deloc tandră a vieții din Capitală, cu umbrele, viciile și politicienii ei. Cine așteaptă un happy-end trebuie să știe că autorul este un sadic depresiv și că, în romanul lui Cezar Petrescu, Duminica Orbului cade într-o zi de 13.“ – Mihai Iovănel

  Show book

• 

  Gențiane

  Cella Serghi

  • 0
  • 0
  • 0

  Cum se percepe o femeie pe sine însăși sau cum – prin ce lentile distorsionante, cu ce preconcepții induse de o educație cvasipatriarhală – îi vede ea pe ceilalți? Care sunt granițele libertății ei de opțiune și ce obstacole întâlnește voința ei de a juca alte roluri decât acelea ce i sunt tradițional atribuite? Poate o femeie – mai bine zis, i se îngăduie – să aspire a fi și altceva decât mamă, soră, fiică, soție etc. – atribute care o descriu doar din perspectiva relațiilor ei cu alții, nu prin ceea ce este ea însăși?! Sunt întrebări identificabile în țesătura narativă a cărților Cellei Serghi. Eroinele acestei autoare se revoltă împotriva unei ordini sociale rigide, vor să și afirme identitatea – feminină și nu doar –, impulsionate nu atât de mult invocata fantasmă a „căutării fericirii“ (temă asociată de critică, în virtutea unei inerții de judecată, așa numitei „literaturi feminine“), cât de o firească, omenească nevoie de integrare și de recunoaștere.

  Show book

• 

  Donna Alba

  Gib I. Mihăescu

  • 0
  • 0
  • 0

  În finalul romanului Donna Alba măștile personajelor cad. Mihai Aspru a vrut doar s-o „stăpânească“ pe trufașa aristocrată, îmbrăcându-și dorința în podoabe strălucitoare luate din cărți. În schimb, Georges Radu Șerban, soțul înșelat, boier rigid taxat malițios de către narator, se dovedește un veritabil erou tragic, sinucigându-se din dragoste, ca personajul lui Dostoievski. 
  Cât o privește pe Alba, obiectul obsesiei îndelung elaborate, ea e un personaj de film din anii ‘30: femeia fatală, provocatoare de nenorociri pentru bărbații care o iubesc. Intriga dinamică, colorată de suspans, ajunge la o rezolvare cu happy end, care ar fi putut părea facilă dacă naratorul n-ar fi introdus un accent original de autoironie și umor negru, chiar în legătură cu ultima apariție a Albei. Foarte frumoasă în valurile negre de mare doliu, dar deloc îndurerată, ea îi apare bărbatului ca un înger al morții, promițându-i o primejdioasă fericire.

  Show book