D'autres livres qui pourraient vous intéresser

• 

  Blestemul zorilor

  Lavinia Calina

  • 0
  • 0
  • 0

  Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune o morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

  Voir livre

• 

  Păcatele tatălui

  Jeffrey Archer

  • 0
  • 0
  • 0

  La sfârșitul primului volum, DOAR TIMPUL NE VA SPUNE, Harry se află în drum spre America, salvat după scufundarea vasului și decide să-și asume identitatea lui Tom Bradshaw, mort pe mare, pentru a scăpa de trecut și a-i permite Emmei să înceapă o nouă viață. 
  Totul s-a dovedit o mare greșeală deoarece Tom era suspectat că și-a ucis fratele și Harry este arestat .   PĂCATELE TATĂLUI urmărește în continuare destinele lui Giles, Harry, Emma, sir Hugo și al întreprinzătoarei mame a lui Harry, Maisie, în perioada zbuciumată a celui de-al Doilea Război Mondial.
  Cartea este plină de întorsături și suspansul din final te obligă, cu siguranță, să citesti și volumul trei.
  Bucurati-vă de o călătorie plină de neprevăzut, cu personaje familiare și linii de complot care nu trebuie ratate.

  Voir livre

• 

  Sfîrșitul nopții

  Petronela Rotar

  • 0
  • 0
  • 0

  Nu vreau să adorm, o să stau treaz ca să o pot iubi conștient. Cine iubește nu doarme. Nu trebuie să adorm. Trebuie să fac cumva să opresc timpul ăsta, să-l încetinesc puțin, cîteva minute în plus, cîteva secunde. Știu, știu că e copilăresc să îmi doresc asta, și totuși, de ce nu pot opri senzația că e ultima oară cînd o simt așa, abandonată în brațele mele, liniștită, moale, caldă, a mea? Ce e cu sentimentul ăsta straniu de pierdere, de ce simt că nefericirea, concretă și sfîșietoare, e la doar o noapte distanță?

  Voir livre

• 

  Medeea şi copiii ei

  Ludmila Ulițkaia

  • 0
  • 0
  • 0

  Medeea şi copiii ei, apărut în 1996, este al doilea roman al Ludmilei Uliţkaia, tradus până acum în peste douăzeci şi cinci de limbi. În 1997 a fost distins în Italia cu Premiul Penne, iar în anul 2009 a fost nominalizat pe lista scurtă la Booker Prize.
  
  Reeditând parcă întemeierea coloniilor antice în Crimeea, familia Sinopli, alături de alte familii de greci, armeni sau evrei, s-a stabilit printre tătari în oraşul Feodosia în secolul al XIX-lea. De atunci, de-a lungul mai multor generaţii, evenimentele care au zguduit Rusia i-au purtat pe descendenţii ei care încotro, de la Moscova până la Tbilisi sau Taşkent. Odată cu relativa domolire a istoriei însă, în sezonul estival, cei plecaţi încep să fie atraşi înapoi şi, împreună cu copiii lor, se întorc an de an să-şi petreacă vacanţa în casa primitoare a bătrânei Medeea, singura rămasă în locurile de baştină. Sub soarele de vară, ca un ecou al pasiunilor ce-au bântuit dintotdeauna numeroasa familie, între tineri se înnoadă şi se deznoadă năvalnice iubiri, cu derizoriul lor inevitabil şi tragicul lor de neînţeles. Medeea, femeie fără copii, îi urmăreşte discret pe tot mai numeroşii urmaşi ai părinţilor şi bunicilor ei, amintindu-şi totodată întâmplările petrecute în familia Sinopli în lunga ei istorie. Le înţelege vieţile complicate şi îi compătimeşte în sinea ei, dar îi acceptă senină pe toţi, aşa cum sunt, cu bunele şi relele lor, pentru a-i vedea adunaţi laolaltă.

  Voir livre

• 

  Fragil

  Simona Gosu

  • 0
  • 0
  • 0

  Premiul revistei "Observator cultural" pentru Debut, ediția 2021
  
  Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte, Filit 2021
  
  Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2021, la secțiunea Debut-Proză
  
  Volum nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România și la Premiul Național de proză "Ziarul de Iași", ediția 2021
  
  "Cu aceste remarcabile proze de debut, Simona Goşu nu datorează nimic tradiţiei literare de la noi. Subiectele ei sunt pe cât de actuale, pe atât de inedite, subsumate temei vulnerabilităţii fără să facă vreo concesie aşteptărilor sau sensibilităţii cititorilor: familii monoparentale depăşite de situaţie, maternitate nedorită sau frici neînţelese, copii lăsaţi la cheremul instinctelor sau al hazardului... Dramatismul situaţiilor fiind egalat doar de fineţea cu care se desfăşoară, căci sunt mult calm în aşteptarea cruzimii şi multă subtilitate în preajma răului. Cât despre limbaj, rareori cineva a reuşit să «taie» atât de adânc, lăsând urme atât de puţin vizibile. Uimire, plăcere şi admiraţie – asta am simţit citind, recitind şi povestind şi altora aceste povestiri, printre cele mai bune scrise la noi în ultimii ani. Un debut memorabil, care – cred – va marca proza scurtă românească." (Marius Chivu)

  Voir livre

• 

  Codul lui Zoran

  Corina Ozon

  • 0
  • 0
  • 0

  Dacă anii ar putea fugi înapoi, să înghită zilele, care să desfășoare orele în minute, despicate în secunde, și dacă toate ar putea povesti, s-ar opri acolo, în apartamentul lui de la etajul șapte, unde nevastă-sa trebăluia prin bucătărie, iar aromele de mâncare gătită șerpuiau până în camera unde se auzea pe fundal televizorul. Pe covor erau împrăștiate piese de lego. Îl ajuta pe băiat să facă un oraș. O proiecție a orașului-junglă în care a rătăcit după aceea pe străzi ani la rând, o premoniție despre orașul-iad care l-a înghițit făcându-l captiv ca într-o închisoare. Orașul bolnav, plin de oameni care se târau, păduchioși, zdrențuiți, printre oameni grăbiți și pasivi. Orașul care nu l-a lăsat să moară când dormea ca un animal pe gurile aburinde de canal, iarna, dar nici nu l-a iubit când era lovit în coaste în timp ce dormea prin scara vreunui bloc. Orașul care a asistat la căderea lui pe scara valorilor umane, de la inginer electronist la stadiul de cerșetor, lovit, scuipat și alungat. Orașul-balenă, în burta căreia a găsit adăpost, a fost despăduchiat și a dormit la căldură, pe un pat. Orașul din care, dacă ar putea, ar fi ieșit demult; dar n-a avut destul curaj.
  
  Dacă ar vrea să uite ceva din viață, ar fi atât de multe, încât i-ar trebui vagoane pentru spațiul de arhivare. Vagoane de durere, umilință, bătăi, insulte, vagoane de jeg, mizerie și duhoare. Erau prea multe trăiri, nu putea fi acela sfârșitul!

  Voir livre