Otros libros que te pueden interesar

• 

  Nu-i uşor să fugi de fericire

  Laura Frunză

  • 0
  • 0
  • 0

  „O reuniune de douăzeci de ani de la terminarea liceului este punctul de pornire al unui șir de evenimente, reașezări interioare și descoperiri de sine în care, probabil, mulți dintre noi se vor regăsi. Tăceri vinovate care acoperă traume, căsnicii cu nefericirile ascunse de ochii lumii, iluzii de care se agață personajele din teama de a înfrunta adevărul, caruseluri de emoții care ajung să genereze frustrări și să le perpetueze. 
  În romanul său de debut, Nu-i ușor să fugi de fericire, Laura Frunză reușește să-și captiveze cititorul mai ales prin protagoniștii săi cu care este ușor de empatizat. Ileana este o fotografă de renume internațional, frământată de nesiguranțe pe care le maschează sub o aparență de femeie dezinhibată și liberă. Puterea ei stă în lipsa rădăcinilor și a oricăror legături afective profunde. Dar reapariția în viața ei a lui Bogdan, fostul coleg de liceu, dezvăluie faptul că aceasta nu este de fapt o putere, ci mai degrabă o slăbiciune. De cealaltă parte, Bogdan este un polițist ușor atipic, care se străduiește să-și crească singur cele două fetițe și care, bazându-se mai mult pe intuiție și pe perseverență, reușește să forțeze granițele strâmte ale fricii de viață a Ilenei. 
  O carte care propune și apoi rezolvă destine complicate, noduri dureroase în viețile familiilor sau diferite tipuri de abandon – fizic și emoțional. Prin acest debut frumos, ambițios prin temele abordate, cu o sinceritate și o căldură a stilului care te apropie de personaje și le face ușor de îndrăgit, Laura Frunză ne provoacă să ne întrebăm dacă înțelegem oare ceva din traumele prin care trecem și pe care, de multe ori, le perpetuăm la rândul nostru către generația următoare." Simona Antonescu

  Ver libro

• 

  Sezonul uraganelor

  Fernanda Melchor

  • 0
  • 0
  • 0

  Roman finalist al International Booker Prize 2020 și National Book Award 2020 
    
   „O experiență literară intensă și hipnotică." Mariana Enríquez 
    
   Vrăjitoarea a murit. După ce corpul ei este descoperit plutind pe apele canalului de irigație, satul La Mantosa este cutremurat de zvonuri despre circumstanțele în care a avut loc crima. Într-un adevărat torent lingvistic, Fernanda Melchor realizează un portret colectiv al vieții localnicilor, oameni apăsați de sărăcie și violență, misoginie, superstiții și prejudecăți. Străbătut de un lirism captivant și tulburător, Sezonul uraganelor este o frescă formidabilă a lumii contemporane mexicane, cu demonii și rarele ei străfulgerări de lumină.

  Ver libro

• 

  Toate bufniţele

  Filip Florian

  • 0
  • 0
  • 0

  Toate bufniţele (ed. I, 2012) a fost distins cu Premiul pentru cea mai bună carte a anului, secţiunea "Beletristică", la Gala Bun de Tipar, ediţia a II-a.
  
  În decembrie 2016, cotidianul Die Welt a inclus romanul Toate bufniţele în topul celor mai bune zece cărţi din literatura internaţională ale anului.
  
  "Apariţie pe scena mondială: în Filip Florian poate fi descoperit un mare povestitor, iar romanul său, Toate bufniţele, este o carte copleşitoare, una dedicată consolării şi disperării în totalitarismul românesc. […] Acesta este mirajul cărţilor triste ale lui Filip Florian, există priviri asupra realităţii care fac ca ea să fie suportabilă, există şansa ca, măcar în ficţiune, la celălalt capăt al tunelului îngheţat să se afle o fată zîmbitoare." (Die Welt)
  
  "Toate bufniţele este o operă remarcabilă a literaturii universale, un roman fermecător despre ceasul înserat al amintirii, o carte care îi dă cititorului senzaţia că ar putea să atingă infinitul, să se joace cu el şi să îl scarpine ca pe un pisoi." (Neue Zürcher Zeitung)
  
  "Începînd cu prima frază, Filip Florian îl molipseşte pe cititor cu povestea sa, în care empatia, umorul, poezia şi tragicul se îmbină perfect armonios. […] El reuşeşte într-un mod uluitor să istorisească un şir de întîmplări triste cu mult haz, cu comic de situaţie şi, în acelaşi timp, să facă simţite cu rafinament epic constrîngerile şi neputinţa omului de rînd. Toate bufniţele este o lectură fascinantă, în care Filip Florian nu ţine lecţii sau demonstraţii, ci pune întrebări şi se zbate împreună cu protagoniştii săi pentru a găsi răspunsuri, în aspiraţia către dragoste, bucurie şi tihnă." (Wiener Zeitung)

  Ver libro

• 

  Femeile insomniacului

  Radu Tuculescu

  • 0
  • 0
  • 0

  Se numeste Septimius Ilarie. Un barbat cu un aspect fizic comun, aparent fara insusiri. Si totusi, cum reuseste un astfel de barbat sa cucereasca numeroase femei, de la adolescente naive pina la mature trecute prin numeroase experiente? Cum reuseste sa le satisfaca atit dorintele sufletesti, cit si pe cele trupesti? La aceste intrebari raspunde romanul Femeile insomniacului printr-o naucitoare cascada de intimplari descrise cu umor (uneori negru), ironie si sarcasm. La sfirsitul lecturii, orice femeie isi va dori sa cunoasca un barbat ca Septimius Ilarie si orice barbat si-ar dori sa semene, macar putin, cu acelasi Septimius Ilarie.
  
  "Se spune ca realitatea este dura, insuportabila, ticaloasa. Personajul negativ al existentei, de care te apropii doar daca ai gasit firele potrivite pentru a-ti confectiona tunica protectoare. Cu o croiala mai veche, urzita din Memorie, sau mai noua, impletita din Speranta.
  In Femeile insomniacului, Radu Tuculescu pune din nou Muzica sa zica povesti, sa arcuiasca fictiuni, sa se descurce cu itele unor intimplari de viata curenta, care, privite in sine, produc repulsie si oroare, dar, luate armonios, in acompaniament, reusesc perfor-mante rare si paradoxale. Pasajele intensive transporta recuzita de gala, alcatuita din carti, povestitori, ascultatori-scriitori-rezonatori, pereti-biblioteci sau pereti-tuburi de orga, mobile vechi, arome culinare, partituri muzicale si sexuale, adica tot atitia indici de creativitate. Voracitatile trupesti iau calea blues-ului, nu pentru a se domoli, ci pentru a se rafina. Se prepara detaliat-magistral festinuri de bucate simple, se strecoara cu inclinatie interludii erotice magnetizante, din care pina si neinsufletitele ies insufletite, se alege repertoriul de piese classic-jazz si rhythm&blues, ca sa imbie melancolic-meticulos la rostirea povestilor.
  Ademenitor in nadele frumosului, Radu Tuculescu face parte dintre scriitorii care nu lasa cititorilor decit o singura nemultumire, aceea de a fi ajuns involuntar prea repede la sfirsitul cartii." (Cristina Balinte)

  Ver libro

• 

  Melancolia

  Mircea Cartarescu

  • 0
  • 0
  • 0

  "Ajunse la rond, unde îl aștepta Vasile Singurătate. Coborâse de pe soclul său și levita la o palmă deasupra aleii. În dreptul frunţii, al coastelor și-n josul pântecului piatra lui nobilă era spartă. Dar ţinea încă la piept o carte, singura scrisă de el vreodată, o carte ilizibilă de piatră. Băiatul se-apropie de soclu și citi înc-o dată inscripţia săpată-n aramă: CUM NINGE SOARTA? Își lipi fruntea de ea și-o repetă în gând până cuvintele își pierdură sensul. Apoi se-ndreptă către marele mutilat și-l luă, fără să-l privească, de braţ. Porniră-mpreună de-a lungul șinelor de tramvai, lăsându-și în urmă umbrele lungi și subţiri. Strada era tăcută și pustietatea totală. Drumul n-avea sfârșit. Omul de piatră avea să-l însoţească de-acum toată viaţa."

  Ver libro

• 

  Enescu Caiete de repetiții

  Dan Coman

  • 0
  • 0
  • 0

  "Cînd, seara tîrziu, se pornise ploaia, bărbatul apăruse cu cutia aceea mică în mînă, arătîndu-i-o încîntat. Am luat-o din Dorohoi, de la librăria lui Bercovici. E sîrguincios şi e un copil cuminte, o merită, a zis el. Maria s-a repezit la cutie cu praf dezinfectant şi, cu mişcări scurte, a şters vioara de opt ori. Să nu i-o dai decît mîine-dimineaţă, altfel nu doarme toată noaptea, a zis ea. Cînd a intrat să-l verifice, băiatul dormea. Dimineaţa, după ce a făcut focul în sobă, Costache a mai deschis o dată cutia, trecîndu-şi degetele peste vioara cu trei corzi – un fel de instrument de jucărie, dar un instrument perfect pentru un băiat de nici cinci ani. A aşteptat cu nerăbdare ca George să se trezească, să se spele şi să mănînce, apoi, după ce a închis fereastra şi ropotele ploii au scăzut în intensitate, a luat cutia şi i-a întins-o. Băiatul era aşezat pe scăunelul de lîngă vatră – a deschis cutia şi, după ce a privit vioara cîteva secunde, a ridicat-o şi, cu o mişcare scurtă, a aruncat-o direct în foc. Maria înlemnise în picioare, în spatele lui Costache – bărbatul rămăsese cu zîmbetul împietrit pe faţă, fără replică. Am zis că îmi doresc o vioară, nu o jucărie, a zis băiatul, ridicîndu-se calm. O vioară cu cinci strune, la care să cînt, nu să mă joc, a zis aproape şoptit, ca pentru sine, apoi a părăsit încăperea."
  
  Născut pe 19 august 1881, la Liveni, George Enescu a fost al doisprezecelea copil al lui Costache şi al Mariei Enescu, ceilalţi unsprezece fraţi ai lui murind la vîrste foarte fragede. Părinţii au fost excesiv de protectori cu el, ceea ce l-a împiedicat să aibă o copilărie obişnuită. Primele semne că era un copil-minune le-a dat la vîrsta de doi ani şi jumătate, cînd a început să desluşească primele litere şi cuvinte scrise. La patru ani ştia deja să scrie, să citească şi să facă operaţii matematice simple, iar jocul lui preferat era să imite perfect diferite sunete pe care le scoteau animalele. Vioara şi xilofonul au fost primele instrumente la care a văzut pe cineva cîntînd, la un bîlci, şi l-au fermecat definitiv. Cel care l-a iniţiat în tainele muzicii a fost lăutarul Lae Chiorul, care după mai puţin de trei săptămîni de lecţii a spus că nu mai are ce să îl înveţe pe băiat. La opt ani a fost admis la Conservatorul din Viena, unde au ieşit la lumină atît nemaipomenita lui virtuozitate, cît şi talentul deosebit pentru compoziţie. A urmat apoi Conservatorul din Paris şi de aici i s-a deschis drumul către cariera strălucită de compozitor, cu concerte pe cele mai mari scene ale lumii. În Franţa a fost ajutat ori de cîte ori a avut nevoie de principesa Elena Bibescu, cea care l-a îndrăgit de la prima întîlnire, iar în ţară a cucerit inima reginei Elisabeta. A trăit o fascinantă şi aproape imposibilă poveste de dragoste cu Maria Cantacuzino, cu care în cele din urmă s-a şi căsătorit. Numele lui stă acum alături de cele ale marilor compozitori ai lumii, geniul său muzical fiind recunoscut pretutindeni.

  Ver libro