Satantango

László Krasznahorkai

Sinopsis

Roman ecranizat în 1994, în regia lui Béla Tarr.„Un roman genial... Un scriitor vizionar." The GuardianÎntr-un sat pustiit din Ungaria, într-o atmosferă înecată în mucegai, rugină și putrefacție, personajele romanului Satantango încearcă din răsputeri să-și aleagă un drum în viață, să găsească răspunsuri și să supraviețuiască. „Știi, dansul e slăbiciunea mea", spune unul dintre ele — și, dansând, uită cu toții de nenorocirea pe care o lasă în urmă, de putregaiul care macină lucrurile, de clădirile care cad pe oameni. Totul e mișcare, dans în Satantango: personajele, care-și părăsesc casa în căutarea unei fantezii; natura, care ocupă cu repeziciune locul lăsat gol de oameni și freamătă nevăzut; destinul, care îi ține pe toți într-o așteptare nestatornică, ispitindu-i cu semnele salvării; chiar și timpul are zvâcniri neașteptate, ordonând materia după principii stranii. Și totul se petrece în virtutea unei așteptări al cărei sfârșit nu se întrevede, al cărei adevăr e încă departe.„Un roman profund, tulburător." James Wood, The New Yorker„Pentru un scriitor ale cărui personaje sunt atât de interiorizate, Krasznahorkai dezvăluie adesea momente neașteptat de expansive. El preia ceva din umorul diabolic al lui Gogol și al lui Bulgakov și își îndreaptă eroii către un final pe care-l lasă învăluit în mister." The New York Times„Prin intensitatea și originalitatea prozei sale, László Krasznahorkai este unic printre romancierii europeni. Unul dintre cei mai misterioși artiști ai momentului." Colm Tóibín

Disponible desde: 16/01/2023.

Longitud de impresión: 320 páginas.

Narrativa

Otros libros que te pueden interesar

Cablat

Cristian Hriscu, Lucian Merișca

Aum, Voxel!
Premiul pentru „Cel mai bun roman SF românesc” al anului (2023) – ROMCON 2024 – Convenția Națională de Science Fiction
Nominalizat la categoria „Cei mai buni autori” – Eurocon 2025, 26–29 iunie 2025, Mariehamn, Åland, Finlanda
CABLAT este un triumf vizionar și tulburător, care îmbină filosofia de profunzime cu thrillerul distopic hipnotic. Autorii săi merită cu prisosință recunoașterea alături de cei mai valoroși scriitori europeni de science fiction.
Această carte va răsplăti cititorul atent cu o viziune profundă și neliniștitoare a unui posibil viitor.
CABLAT nu este doar o distopie a controlului politic (1984), a evadării digitale (Neuromantul) sau a hedonismului programat (Minunata Lume Nouă), ci o apocalipsă spirituală, în care oamenii sunt reconfigurați în sclavi fericiți și docili ai unor sisteme pe care nici măcar nu le mai percep.
Ce mai rămâne dintr-un om care refuză să fie „perfect”?
În tradiția romanelor 1984, Minunata lume nouă și Neuromantul, CABLAT oferă o viziune tulburătoare și urgentă asupra ultimei bătălii a umanității — nu împotriva unor tirani, ci împotriva lanțurilor blânde ale tehnologiei în sine.
Dacă Orwell a avertizat asupra fricii, iar Huxley asupra plăcerii, CABLAT dezvăluie o lume în care oamenii își predau de bunăvoie sufletele controlului digital perfect.
Vivid, poetic și filosofic, acest roman distopic nu este despre violență, ci despre consimțământ. Despre o libertate pierdută în fața eficienței. Despre o realitate devenită vis interzis.
Este o profeție literară despre apocalipsa tăcută a spiritului uman în epoca inteligenței artificiale.
„O epopee SF filosofică și uluitoare.”
„Vizionar și neliniștitor. Un mix reușit între Gibson și Dostoievski.”
„Un viitor terifiant de posibil — și o evadare luminoasă din el.”
Un roman distopic modern, tulburător și profund uman.
➡️ Ascultă acum! Libertatea începe aici.

Ver libro

Casa ușilor

Eng Tan Twan

Un roman fermecător despre dragoste și trădare, colonialism și revoluție, amintiri și izbăvire 
 
Suntem în anul 1921. Lesley Hamlyn și soțul ei, Robert, avocat și veteran de război, locuiesc la Casa Cassowary din Penang. Viețile lor sunt revigorate atunci când „Willie" Somerset Maugham, unul dintre marii scriitori ai vremii și vechi prieten al lui Robert, sosește în Penang pentru o vizită prelungită, împreună cu secretarul său, Gerald. Maugham se confruntă cu o serie de probleme. Cum cariera sa intră în declin, ajunge la Cassowary în încercarea disperată de a găsi un subiect pentru următoarea sa carte. Pe de altă parte, Lesley este și ea afectată de o căsnicie mai duplicitară decât pare la prima vedere. Aflând de legătura din trecut a lui Lesley cu revoluționarul chinez Sun Yatsen, el decide să cerceteze problema mai în profunzime. Dar, pe măsură ce prietenia lui cu Lesley devine tot mai strânsă, Maugham descoperă o poveste mult mai surprinzătoare decât și-a imaginat, în care se împletesc acțiuni subversive și scandaluri, dar și procesul unei englezoaice acuzate de crimă. 
Un roman fascinant, bazat pe evenimente reale, Casa ușilor urmărește liniile de falie ale rasei, genului, sexualității și puterii în vremea imperiului și analizează în profunzime natura complicată a iubirii și prieteniei.

Ver libro

Până când mă voi vindeca de tine

Corina Ozon

"Oare de ce, atunci când ne regăsim, suntem năpădiți de regrete!? Cum este posibil să ne întâlnim sufletul pereche, să-l lăsăm apoi să plece-n lume!? Oare chiar suntem condamnați la eterna reîntoarcere, la Uroboros!? Întrebări clocotitoare de viață, un volum al regăsirii de sine într-o lume a adaptării dificile, a ritmului tot mai alert, în care reperele se estompează. Iubirea și suferința par a fi una și aceeași stare trăită, dar mai ales simțită. Corina Ozon scrie despre oglinzile din noi, despre alegeri dificile și fugi, la capătul cărora de multe ori ne așteaptă fericirea îmbrățisării calde."
(Cristian Munteanu, psiholog)

"Te întrebi de unde vine succesul Corinei Ozon?
Într-o lume în care vorbim foarte rar despre viața noastră secretă, cel mai adesea confidențial, cu unul-doi prieteni, la cafea sau la bere, și doar atunci când simțim că explodăm psihic, Corina a avut îndemânarea, îndrăzneala și talentul să tragă cortina de pe tabuurile pe care societatea, ipocrită, ni le impune. Să ne pună o oglindă în față și să ne îndemne să ne privim, cu curaj, călăuziți de personajelor ei.

Corina Ozon face mai degrabă reportaj (a fost ani întregi jurnalistă de presă scrisă și TV) decât scrie romane. Reportaje despre nefericiri și clipe de extaz, despre supunere și revoltă, despre viață ternă și viață spumoasă. De ce reportaj? Pentru că și-a construit în timp niște comunități solide de cititori, având ca locuri de întâlnire Facebook-ul și Internetul. Nu a fost deloc simplu să stea serile și nopțile în discuții online cu membrii acestor comunități (e o povară totuși să te încarci cu nefericirile, angoasele și problemele pe care miile de cititorii ți le dau spre rezolvare, cerându-ți sfatul sau măcar să-i asculți). Astfel că cele mai multe dintre întâmplările povestite în cărțile Corinei sunt întâmplări autentice.

Desigur că întâlnim și persoane, literați sau nu, care privesc superior cărțile Corinei Ozon. Mă întreb totuși – și sunt sigur că răspunsul este da – dacă nu cumva acești "critici" (cu ceva excepții, de pildă norocoșii care trăiesc o dragoste fantastică pentru un singur om, o viață întreagă) nu sunt ei înșiși niște ipocriți triști care salivează la unele pagini."
(Victor Kapra, jurnalist)

"Cuvintele Corinei Ozon nu iartă. Apasă, din nou și din nou, acolo unde avem oricare dintre noi miezul sufletului, și te obligă să trăiești fiecare pas alături de amintirile și de stările care ne sunt cele mai proprii, dar pe care de multe ori încercăm să le ignorăm pentru a ne apăra și pentru a putea merge mai departe. Asta reușește Corina Ozon: să fie lângă tine cu dulcele și cu amarul, cu clipele de fericire și de adâncă tristețe, cu începutul și cu sfârșitul. În definitiv, povestește însăși Viața."
(Alexandru Voicescu, scriitor)

Ver libro

Lomografii

Ioana Nicolaie

"Cărţile mele de versuri sunt poveşti. Au crescut pe un schelet narativ, s-au vertebrat epic, deşi formal s-au folosit de artificiile stilistice ale poeziei. În Poză retuşată am încercat să fixez contorsiunile unei poveşti de dragoste, în Nordul am vorbit despre copilărie, şi traumă, şi sentimentul de minoritar în ultimul deceniu de comunism, în Credinţa am încercat să-mi înţeleg mai bine trecutul faulknerian şi convulsiv, iar în Autoimun am vorbit despre boală, maturitate şi implacabil. Fiecare poezie e, de fapt, un fragment al istoriei pe care o subîntinde. Prin urmare, orice antologare e aproape imposibil de făcut. Am operat totuşi o selecţie pe primul volum, căruia i-am adăugat şi câteva texte inedite, pe când Autoimun, de pildă, este inclus integral. Celelalte două cărţi reiau antologia Cenotaf, apărută în anul 2006." (Ioana NICOLAIE, iunie 2015)

"O autoare sobră de un subtil rafinament, ale cărei legături subterane dezvăluie o sensibilitate atipică pentru timpurile noastre, de o originalitate frapantă." (Andrei BODIU)

"O poetă cu o scriitură singulară la noi – o scriitură feminină, inteligentă, profundă, seducătoare şi prietenoasă." (Marius CHIVU)

"Ca o altă Eliză, fata-fetiţă devine «fărmecătoare», o vrăjitoare bună «strivind urzici pe prispă şi în oale», urzind cămăşi de cuvinte pentru cei 11 fraţi şi aducându-i astfel la viaţă." (Simona SORA)

Cosmin Ciotloș, "Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit" (România literară, septembrie 2015)

Ver libro

Degeaba ai citit atâtea cărți

Remus Boldea

„Când îl citesc pe Remus, mi se reconfirmă ceea ce văd la el și față în față. Are o răbdare aparte și un mod distinct de a asculta și observa lumea din jur, e relevant și pentru mine pe ce pune lupa ori ce alege să decupeze din toată încâlceala relațiilor dintre oameni, atunci când aceștia nu au «presiunea să joace un rol». Deși diferit de la o povestire la alta, naratorul lui pare mereu obsedat și nedumerit despre cât și cum se produce apropierea fie dintre tată și fiu, fie dintre prieteni, pentru care pare să aibă un cult special. Asta în timp ce hoinărește într-un cadru realist, dar cumva și suprarealist, de Motru relocat în Mexic de către un Salinger care se ascunde în București, după ce a împrumutat un ochi de la Tarantino. Și dezvăluie un mic univers în care tot descoperă bug-uri, simte că ceva nu se pupă, că ceva important îi scapă. Însă nu degeaba a citit atâtea cărți ori a văzut atâtea filme, nu degeaba trăiește pe pielea lui absurdul vieții cotidiene. Pentru că dozajul prin care povestește – fără a face risipă de cuvinte, cu umor și (auto)ironie – ne oferă un Boldea unic, autentic și proaspăt.“ - Florin Lăzărescu
Remus Boldea (născut în 1993, Motru) este absolvent al Facultății de Filosofie din București. În 2019 a participat la cursul de creative writing ţinut de Florin Iaru şi Marius Chivu. A publicat proză scurtă în Revista de Povestiri, în cadrul atelierelor Creative Writing Sundays. În 2020 a participat la o tabără de scenaristică sub îndrumarea lui Igor Cobileanski. Împreună cu Marius Aldea a scris scenariul unui film de lungmetraj care așteaptă să fie produs. Din 2022 – alături de Iulian Tănase, Constantin Bojog și Mihai Laurențiu Fuiorea – este corealizator al podcastului RSS Reloaded. La Editura Trei a mai apărut A râs și tata (2022), volumul lui de debut.

Ver libro

Călătoria oamenilor Cărții

Olga Tokarczuk

"A ascuns Cartea într-un loc ce i s-a părut creat în acest scop: într-un defileu de munte, unde pustnici în căutarea singurătăţii îşi construiseră o mică mănăstire. Lor le-a încredinţat Cartea, promiţîndu-şi că se va întoarce abia după ce îi va fi pregătit pe oameni pentru acceptarea ei... Alese şapte oameni înţelepţi şi demni şi împreună cu ei întemeie Frăţia, ce avea să se ocupe de reformarea lumii şi de pregătirea acesteia pentru schimbarea ce urma să vină. Dar în planurile măreţe ale lui H.R.C. interveni, cum se întîmplă de obicei, istoria. Se făcură două războaie unul după altul, apărură noi reformatori... Începură persecuţiile, se aprinseră rugurile. Privind stelele şi cercetînd proprietăţile materiei, oamenii se apropiau uneori la un pas de adevăr, dar apoi anulau totul în faţa noilor camere de tortură ce apăreau ca tarabele la iarmaroc. H.R.C. muri la Anvers, cu faţa brăzdată de zbîrciturile amărăciunii. Înainte de a se stinge, cu mîna tremurîndă, întocmi pe un petec de hîrtie harta munţilor în care ascunsese Cartea, cu speranţa naivă că marea învolburată a istoriei se va linişti, iar oamenii se vor ocupa în cele din urmă de ceea ce este mai important."

Ver libro