Otros libros que te pueden interesar

• 

  Expresionismul

  Ashley Bassie

  • 0
  • 0
  • 0

  Max Beckmann, Otto Dix, George Grosz, Emil Nolde, E.L. Kirchner, Paul Klee, Franz Marc dar şi austriecii Oskar Kokoschka şi Egon Schiele se numără printre artiştii individualişti întrun înalt grad ai generaţiei care a contribuit la mişcarea vivace şi deseori controversată a Expresionismului din Germania şi Austria începutului de secol XX. Această carte vi-i prezintă pe aceşti artişti şi lucrările lor. Autorul, istoricul de artă Ashley Bassie, explică modul în care arta expresionistă a deschis drumul spre considerarea temelor psihologice, emoţionale şi sociale ale începutului de secol XX într-un alt fel, nou, intens şi evocativ. Volumul tratează dezvoltarea Expresionismului şi cuvintele sale cheie, subliniind factorul imagine, deseori intens subiectiv şi aspiraţiile şi conflictele din care a rezultat acesta, concentrându-se în acelaşi timp cu exactitate asupra artiştilor curentului.

  Ver libro

• 

  Amedeo Modigliani

  Victoria Charles

  • 0
  • 0
  • 0

  Modigliani (1884-1920) a fost un pictor foarte nefericit în Italia natală și a simțit doar tristețe în Franța, țara sa adoptivă. Din această nemulțumire a ieșit opera originală a lui Modigliani, care a fost influențată de arta africană, de cubisti și de nopțile de beție din Montparnasse. 
  Reprezentarea femeilor - corpuri senzuale, nuditate aproape agresivă și chipuri misterioase - exprimă suferința și sentimentul de a fi neiubite și ignorate pe nedrept. Modigliani a murit la vârsta de 36 de ani.

  Ver libro

• 

  Antoni Gaudí și opere de artă

  Victoria Charles

  • 0
  • 0
  • 0

  Antoni Gaudi (1852-1926), arhitect și designer spaniol, a fost o figură importantă și influentă în istoria artei spaniole contemporane. Folosirea culorilor, aplicarea unei game de materiale și introducerea formelor organice în construcțiile sale au reprezentat o inovație în domeniul arhitecturii. În jurnalul său, Gaudi și-a exprimat liber propriile sentimente despre artă: "culorile folosite în arhitectură trebuie să fie intense, logice și fertile". Lucrările sale finalizate (Casa Batlló, 1905-1907 și Casa Milà, 1905-1910) și lucrările sale incomplete (restaurarea Mănăstirii Poblet și altarul de la Alella din Barcelona) ilustrează importanța acestei filosofii. 
  Proiectele sale de mobilier au fost concepute cu aceeași filozofie, așa cum se arată, de exemplu, în propriul său birou (1878) sau în lămpile din Plaza Real din Barcelona. Sagrada Familia (1882-1926) a fost un proiect monumental care, în cele din urmă, i-a acaparat viața (era încă incompletă în momentul morții sale).

  Ver libro

• 

  1000 de sculpturi ale unor...

  Patrick Bade, Joseph Manca,...

  • 0
  • 0
  • 0

  Această colecţie de sculpturi, ce cuprinde perioada dintre Antichitate şi secolul XX, oferă o viziune originală asupra artei occidentale. Se găsesc aici atât cele mai armonioase şi senzuale capodopere, cât şi cele mai provocatoare şi minimaliste sculpturi. Sculptura dă formă lumii şi conceptului nostru de frumuseţe, lăsând în urma ei siluete eterne şi creând altele noi şi suprinzătoare. Aceste capodopere sunt oglinzile epocii lor, ale artiştilor şi publicului de atunci, iar prin această colecţie de sculpturi nu avem contact doar cu istoria artei, ci cu Istoria însăşi. De la cele mai apreciate idealuri ale frumuseţii, până la cele mai controversate creaţii, 1000 de sculpturi ale unor artişti de geniu oferă o viziune cuprinzătoare asupra sculpturii occidentale. Cu referinţe numeroase, biografii ale marilor artişti şi comentarii ale capodoperelor, această carte îi dă ocazia cititorului să redescopere moştenirea artistică a lumii occidentale, fiind în acelaşi timp un ghid perfect pentru studenţii la arte plastice şi iubitorii sculpturii.

  Ver libro

• 

  Gustav Klimt și opere de artă

  Patrick Bade, Jane Rogoyska

  • 0
  • 0
  • 0

  "Nu sunt interesat de mine ca subiect de pictură, ci de ceilalți, în special de femei..." Frumoase, senzuale și mai ales erotice, picturile lui Gustav Klimt vorbesc despre o lume a opulenței și a timpului liber, care pare a fi la eoni distanță de mediul aspru și postmodern în care trăim acum. Subiectele pe care le tratează - alegorii, portrete, peisaje și figuri erotice - nu conțin practic nicio referire la evenimente externe, ci se străduiesc mai degrabă să creeze o lume în care frumusețea, mai presus de orice altceva, este dominantă. Utilizarea culorilor și a modelelor a fost profund influențată de arta Japoniei, a Egiptului antic și a Bizanțului. Ravenne, perspectiva plană, bidimensională a picturilor sale și calitatea frecvent stilizată a imaginilor sale formează o operă impregnată de o senzualitate profundă și în care figura femeii, mai presus de toate, domnește. Primele lucrări ale lui Klimt i-au adus succesul la o vârstă neobișnuit de tânără. Gustav, născut în 1862, a obținut o bursă de stat pentru a studia la Kunstgewerbeschule (Școala de Arte și Meserii din Viena) la vârsta de paisprezece ani. Talentele sale de desenator și pictor au fost rapid remarcate, iar în 1879 a format Künstlercompagnie (Compania artiștilor) împreună cu fratele său Ernst și cu un alt student, Franz Matsch. A doua parte a secolului al XIX-lea a fost o perioadă de mare activitate arhitecturală la Viena. În 1857, împăratul Franz Joseph a ordonat distrugerea fortificațiilor care înconjurau centrul medieval al orașului. Rezultatul a fost Ringstrasse, un nou cartier în devenire, cu clădiri magnifice și parcuri frumoase, toate plătite din bani publici. Prin urmare, tânărul Klimt și partenerii săi au avut numeroase ocazii de a-și arăta talentul și au primit de timpuriu comenzi pentru a contribui la decorarea spectacolului organizat pentru a sărbători nunta de argint a împăratului Franz Joseph și a împărătesei Elisabeta. În 1894, Matsch s-a mutat din atelierul lor comun, iar în 1897 Klimt, împreună cu cei mai apropiați prieteni ai săi, a demisionat din Künstlerhausgenossenschaft (Societatea Cooperativă a Artiștilor Austrieci) pentru a forma o nouă mișcare cunoscută sub numele de Secesiune, al cărei președinte a fost ales imediat. Secesiunea a avut un mare succes, organizând atât o primă, cât și o a doua expoziție în 1898. Mișcarea a câștigat destui bani pentru a comanda propria clădire, proiectată pentru ea de arhitectul Joseph Maria Olbrich. Deasupra intrării se afla motto-ul său: "Fiecărei epoci arta sa, artei libertatea sa". Începând din jurul anului 1897, Klimt și-a petrecut aproape fiecare vară pe Attersee cu familia Flöge. Acestea au fost perioade de pace și liniște în care a realizat picturile de peisaje care constituie aproape un sfert din întreaga sa operă. Klimt a făcut schițe pentru aproape tot ceea ce a făcut. Uneori existau peste o sută de desene pentru un singur tablou, fiecare dintre ele prezentând un detaliu diferit - o piesă de îmbrăcăminte sau o bijuterie, sau un simplu gest. Cât de excepțional a fost Gustav Klimt se reflectă, probabil, în faptul că nu a avut predecesori și nici adepți adevărați. I-a admirat pe Rodin și pe Whistler, fără a-i copia servil, și a fost admirat la rândul său de mai tinerii pictori vienezi Egon Schiele și Oskar Kokoschka, ambii fiind foarte influențați de Klimt.

  Ver libro

• 

  Botticelli

  Victoria Charles

  • 0
  • 0
  • 0

  Botticelli este un pictor nu de fapte, ci de idei, iar tablourile sale nu sunt atât o reprezentare a unor obiecte, cât un model de forme. De asemenea, coloritul său nu este bogat și realist; acesta este subordonat formei și, adesea, este mai degrabă o nuanță decât o culoare reală. De fapt, el era interesat mai degrabă de posibilitățile abstracte ale artei sale decât de cele concrete. De exemplu, compozițiile sale, după cum tocmai s-a spus, sunt un model de forme; figurile sale nu ocupă de fapt locuri bine definite într-o zonă bine definită a spațiului; ele nu ne atrag prin sugestia lor de volum, ci ca forme de formă, sugerând mai degrabă un model plat de decor. În consecință, liniile care înconjoară figurile sunt alese cu intenția principală de a fi decorative.
      S-a spus că Botticelli, "deși a fost unul dintre cei mai răi anatomiști, a fost unul dintre cei mai mari desenatori ai Renașterii". Ca exemplu de anatomie falsă, putem remarca modul imposibil în care capul Madonnei este atașat de gât, iar în tablourile lui Botticelli pot fi găsite și alte exemple de articulații defectuoase și forme incorecte ale membrelor. Cu toate acestea, el este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari desenatori: a dat "liniei" nu numai frumusețe intrinsecă, ci și semnificație. În limbaj matematic, el a rezolvat mișcarea figurii în factorii săi, în formele sale cele mai simple de expresie, și apoi a combinat aceste forme diferite într-un model care, prin liniile sale ritmice și armonioase, produce un efect asupra imaginației noastre, care corespunde sentimentelor de poezie gravă și tandră care îl umpleau pe artistul însuși.
      Această putere de a face ca fiecare linie să conteze atât prin semnificație, cât și prin frumusețe, îi distinge pe marii maeștri desenatori de marea majoritate a artiștilor care au folosit linia în principal ca un mijloc necesar pentru a reprezenta obiecte concrete.

  Ver libro