Otros libros que te pueden interesar

• 

  Tărcatul și valurile cele mari -...

  Geo M.

  • 0
  • 0
  • 0

  Vă doriți liniște în mașină și acasă? Ascultați poveștile din seria "Povești pentru Vlad". 
  „Tărcatul și valurile cele mari" este o poveste pentru copii despre inteligență emoțională, gestionarea emoțiilor și înțelegerea că sentimentele mari sunt normale și trecătoare. Tărcatul, cel mai expresiv motan din Ciuturești, descoperă că furia, tristețea, frica, frustrarea, plictiseala și vinovăția sunt ca valurile mării — mari și reale, dar nu permanente. Cu ajutorul prietenilor săi și al metaforei vremii oferite de înțeleptul Miron, el învață să recunoască fiecare emoție, să o numească și să o lase să treacă fără să se lase scufundat. O poveste esențială pentru copiii cu emoții intense, pentru cei care se simt copleșiți de propriile sentimente și pentru familiile care vor să vorbească despre emoții într-un mod natural, cald și fără presiune. 
  Tărcatul — personajul principal Cel mai expresiv și autentic dintre motani este personajul perfect pentru o poveste despre emoții mari — pentru că le trăiește pe toate complet, fără rezerve, cu tot corpul.  
  Miron — înțeleptul cu metafora perfectă Oferă în această poveste cel mai important instrument narativ și emoțional al seriei — metafora valurilor și a vremii. Prin conversația de pe prispă din capitolul nouă, el transformă un concept abstract și dificil — gestionarea emoțiilor — într-o imagine concretă, vizuală și memorabilă pe care orice copil o poate înțelege și reține.  
  Pic — prezența care vindecă fără cuvinte Joacă în această poveste poate cel mai subtil și mai puternic rol al lui din toată seria. Scena în care vine cu două cești de ceai și stă lângă Tărcatul trist fără să întrebe nimic și fără să ofere soluții este o lecție despre cum stăm lângă cineva care suferă. 
  Gutuie — oglinda neașteptată Are în această poveste momentul său cel mai vulnerabil din toată seria. Scena de sâmbătă dimineață, când Tărcatul îl găsește trist la masă și îi face ceai fără să spună nimic este unul dintre cele mai emoționante momente ale colecției.

  Ver libro

• 

  Sezonul uraganelor

  Fernanda Melchor

  • 0
  • 0
  • 0

  Roman finalist al International Booker Prize 2020 și National Book Award 2020 
    
   „O experiență literară intensă și hipnotică." Mariana Enríquez 
    
   Vrăjitoarea a murit. După ce corpul ei este descoperit plutind pe apele canalului de irigație, satul La Mantosa este cutremurat de zvonuri despre circumstanțele în care a avut loc crima. Într-un adevărat torent lingvistic, Fernanda Melchor realizează un portret colectiv al vieții localnicilor, oameni apăsați de sărăcie și violență, misoginie, superstiții și prejudecăți. Străbătut de un lirism captivant și tulburător, Sezonul uraganelor este o frescă formidabilă a lumii contemporane mexicane, cu demonii și rarele ei străfulgerări de lumină.

  Ver libro

• 

  Fiii norocului

  Jeffrey Archer

  • 0
  • 0
  • 0

  Nat şi Fletcher sunt doi fraţi gemeni cu însuşiri excepţionale pe care un joc al sorţii îi desparte încă din primele zile de viaţă. Norocul le rezervă amândurora destine de învingători: cariere strălucite, poziţii de conducere, iubiri cum rar se întâlnesc. În acelaşi timp, cei doi protagonişti se confruntă însă şi cu obstacole ce i-ar doborî pe alţii, trecând prin momente de sacrificiu şi îndoială.
  Măiestria de romancier a lui Jeffrey Archer se confirmă încă o dată cu Fiii norocului, o carte antrenantă până la ultima pagină. Există o atracţie aproape magică între cei doi fraţi, plutind pe aripile norocului unul către celălalt. Vor afla ei în cele din urmă adevărul? Suspans, aventură, jocuri politice, idile, dileme morale – toate ridicate la pătrat în noul şi captivantul roman al lui Sir Archer.

  Ver libro

• 

  Medeea şi copiii ei

  Ludmila Ulițkaia

  • 0
  • 0
  • 0

  Medeea şi copiii ei, apărut în 1996, este al doilea roman al Ludmilei Uliţkaia, tradus până acum în peste douăzeci şi cinci de limbi. În 1997 a fost distins în Italia cu Premiul Penne, iar în anul 2009 a fost nominalizat pe lista scurtă la Booker Prize.
  
  Reeditând parcă întemeierea coloniilor antice în Crimeea, familia Sinopli, alături de alte familii de greci, armeni sau evrei, s-a stabilit printre tătari în oraşul Feodosia în secolul al XIX-lea. De atunci, de-a lungul mai multor generaţii, evenimentele care au zguduit Rusia i-au purtat pe descendenţii ei care încotro, de la Moscova până la Tbilisi sau Taşkent. Odată cu relativa domolire a istoriei însă, în sezonul estival, cei plecaţi încep să fie atraşi înapoi şi, împreună cu copiii lor, se întorc an de an să-şi petreacă vacanţa în casa primitoare a bătrânei Medeea, singura rămasă în locurile de baştină. Sub soarele de vară, ca un ecou al pasiunilor ce-au bântuit dintotdeauna numeroasa familie, între tineri se înnoadă şi se deznoadă năvalnice iubiri, cu derizoriul lor inevitabil şi tragicul lor de neînţeles. Medeea, femeie fără copii, îi urmăreşte discret pe tot mai numeroşii urmaşi ai părinţilor şi bunicilor ei, amintindu-şi totodată întâmplările petrecute în familia Sinopli în lunga ei istorie. Le înţelege vieţile complicate şi îi compătimeşte în sinea ei, dar îi acceptă senină pe toţi, aşa cum sunt, cu bunele şi relele lor, pentru a-i vedea adunaţi laolaltă.

  Ver libro

• 

  Un soi de fericire

  Mélissa Da Costa

  • 0
  • 0
  • 0

  Philippe are patruzeci de ani, este director de vânzări, căsătorit și tată a doi copii. Ambre are douăzeci de ani, nu se ocupă cu nimic și n-are pe nimeni. În afară de el. Dar în curând viața ajunge să i se pară goală și insuportabilă. După o tentativă de sinucidere, Philippe o trimite departe, într-un sat de munte, pentru a-și reveni și a învăța să trăiască fără el. Dar și pentru a-și salva familia. Un soi de fericire este povestea unui nou început. Povestea unui hotel în care lucrează o echipă de sezonieri, cu toții marcați de experiențe triste de viață. Povestea relațiilor dintre ei, a îndoielilor, a suferințelor, dar și a iubirii pe care o descoperă. Un roman despre ceilalți, despre cei pe care îi lăsăm să intre în viața noastră, despre cei care ne distrug, dar mai ales despre cei care ne vindecă.„La drept vorbind, Un soi de fericire este cea mai bună carte a autoarei.“ – Lire-Le Magazine littéraire„O carte emoționantă, o odă închinată puterii de a nu te lăsa doborât. O lectură obligatorie.“ – Le Progrès„Un soi de fericire este un roman foarte frumos care ne amintește cu luciditate și inteligență că ființa umană își găsește întotdeauna forța și grandoarea în privirea și capacitatea de a asculta a celorlalți.“ - L' AvenirMélissa Da Costa s-a născut pe 7 august 1990. După studii de economie și management, s-a ocupat de comunicare în domeniul energetic și al mediului. De asemenea, s-a specializat în aromaterapie, naturopatie și sofrologie. Lectura face parte din viața ei de zi cu zi, pe lângă scris și sport. După Tot albastrul cerului, romanul său de debut, care a cunoscut un succes impresionant, au urmat Zilele ce vor veni, Un soi de fericire, Les douleurs fantômes, La doublure, toate bestsellere și figurând în Top 10 cele mai bine vândute cărți din Franța. La Editura Trei, de aceeași autoare, au mai apărut Tot albastrul cerului și Zilele ce vor veni.

  Ver libro

• 

  Singurătatea singularității

  Alexandru Lamba

  • 0
  • 0
  • 0

  Și rămânea și problema fricii. Ea tindea cel mai ostentativ să dea dreptate treziților, ea singură fără nicio posibilitate de a fi explicată. De ce aveau frică de întuneric? De ce nimeni nu străbătea coridoarele negre de unul singur? Nu exista vreun pericol, totuși indivizii tindeau să se grupeze în beznă. Măcar doi, niciodată unul singur. Simpla prezență a altuia oferea un confort suficient pentru a înfrunta ceea ce unuia singur îi dădea fiori. De ce avea asemenea condiționări o formă de viață care se născuse în beznă?

  Ver libro