Other books that might interest you

• 

  Poezii de George Cosbuc

  George Cosbuc

  • 0
  • 0
  • 0

  George Co?buc a fost întâiul mare poet român pe care ni l-a dat Ardealul. Supranumit ?i „poet al ??r?nimii”, „poetul satului” sau „poetul neamului” – „Co?buc este nu numai un des?vâr?it tehnician, dar nu rareori ?i un mare poet, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mi?c?rilor suflete?ti sempiterne” (George C?linescu).Dintre poeziile incluse in volumul de fata amintim:Bradul * Doina * Dragoste invrajbita * Hafis * Iarna pe ulita * In miezul verii * Ispita * La pasti * Lupta Vietii * Mama * Minciuna crestinilor * Noi vrem pamant * Prutul * Scara * Seara * Stefanita Voda * Sub Patrafir * Unul ca o suta * Voichita lui Stefan

  Show book

• 

  James (Giacomo) - Varianta...

  Italo Svevo

  • 0
  • 0
  • 0

  Giacomo este un fermier pe care naratorul îl întâlnește în timpul unei plimbări în zona rurală din Friuli și care îi spune povestea lui. De fiecare dată când Giacomo își găsește un loc de muncă protestează și ajunge să se lanseze în propagandă și dezbateri pentru a-și convinge colegii să ceară condiții optime de muncă, punând mereu mari probleme angajatorilor săi. Negăsind locuri de muncă, devine nomad, în zadar caută un loc de muncă bine organizat. Prin urmare, practic inexistent. Până când într-o zi este chemat înapoi în orașul natal pentru o anumită slujbă...

  Show book

• 

  La hanul lui Mânjoală

  Ion Luca Caragiale

  • 0
  • 0
  • 0

  Ironia joacă în satira socială a lui Caragiale rolul sugestiei în poezie. Analogia poate fi împinsă mai departe. Dacă este adevărat că una din sursele adânci și nesecate ale împrospătării talentelor lirice este naivitatea; acea facultate genuină; proprie copiilor și adolescenților; de a se minuna de fiecare dată de ineditul aspectelor multiple ale naturii; de miracolul veșnic nou al mediului cosmic; al galaxiilor și al boitei înstelate; atunci este și în natura comicului de a se dovedi inepuizabil acelora ce știu să-și mitocosească cu luciditate și prin disciplină voluntară un soi de candoare. Acesta este secretul celor mai bune din schițele lui Caragiale; precum și al publicisticii sale, în care criticul social se transformă în critic teatral, muzical, sau în estetician; precum și, ocazional, în ziarist politic.

  Show book

• 

  Femei

  Charles Bukowski

  • 0
  • 2
  • 0

  Femei este un roman autobiografic, unul dintre cele mai cunoscute ale lui Bukowski, și se desfășoară în jurul lui Henry Chinaski (celebrul alter ego al autorului, care mai apare ca personaj și în alte romane ale sale), un scriitor alcoolic, mare amator de femei. Ele defilează în această carte, veritabile creații felliniene, exotice și ușor dezaxate, prilejuindu-i naratorului o serie nesfârșită de experiențe erotice mai mult sau mai puțin fericite. Scenele de amor care se înghesuie pe fiecare pagină a romanului sunt mai degrabă comice decât erotice, totul fiind descris cu lux de amănunte, însă cu aceeași detașare cu care autorul relatează deschiderea unei cutii de bere. Dincolo de desfrâul în care trăiește, preocupat doar de sex, băutură și pariuri la curse, se ghicește de fapt disperarea cu care naratorul își strigă singurătatea, nevoia imperioasă de tandrețe și compasiune.

  Show book

• 

  Dumineca Orbului

  Cezar Petrescu

  • 0
  • 0
  • 0

  În Dumineca Orbului acțiunea se întinde de-a lungul unei singure zile și poate fi rezumată în câteva cuvinte: doi tineri se cunosc pe peronul Gării de Nord, se îndrăgostesc și își dau întâlnire pe mai târziu. E o melodramă în care se reflectă cinematograful anilor ‘30, dar și o satiră deloc tandră a vieții din Capitală, cu umbrele, viciile și politicienii ei. Cine așteaptă un happy-end trebuie să știe că autorul este un sadic depresiv și că, în romanul lui Cezar Petrescu, Duminica Orbului cade într-o zi de 13.“ – Mihai Iovănel

  Show book

• 

  Din lumea celor care nu cuvântă

  Emil Gârleanu

  • 0
  • 0
  • 0

  „In ampla structura a vitalului dincolo si mai adanc decat omul «marunt» si decat cel «elementar» Garleanu gaseste o noua forma a vietii sprijinind si incluzand pe toate celelalte mai inaintate si mai complexe forma «umila» a vitalitatii expresia ei cea mai simpla si cea mai generala. Povestitorul ii imbratiseaza destinul cu pietate panteista si inveselindu-se sau varsand o lacrima pe seama ei plange si rade de sine insusi de toti oamenii laolalta si poate chiar de zei. Este aci o atitudine tipica a naturalismului modern adica a acelei indrumari literare formate in scoala interpretarii stiintifice a vietii care se calauzeste de convingerea ca umanul se rezolva in biologie si ca spiritul nu are alte legi decat acele ale vietii in general. Unitatea vietii permite aflarea talcurilor ei generale in acele din formele ei care fiind mai simple sunt in acelasi timp mai limpezi...“ – Tudor Vianu Arta prozatorilor romani

  Show book