D'autres livres qui pourraient vous intéresser

• 

  Nu-i uşor să fugi de fericire

  Laura Frunză

  • 0
  • 0
  • 0

  „O reuniune de douăzeci de ani de la terminarea liceului este punctul de pornire al unui șir de evenimente, reașezări interioare și descoperiri de sine în care, probabil, mulți dintre noi se vor regăsi. Tăceri vinovate care acoperă traume, căsnicii cu nefericirile ascunse de ochii lumii, iluzii de care se agață personajele din teama de a înfrunta adevărul, caruseluri de emoții care ajung să genereze frustrări și să le perpetueze. 
  În romanul său de debut, Nu-i ușor să fugi de fericire, Laura Frunză reușește să-și captiveze cititorul mai ales prin protagoniștii săi cu care este ușor de empatizat. Ileana este o fotografă de renume internațional, frământată de nesiguranțe pe care le maschează sub o aparență de femeie dezinhibată și liberă. Puterea ei stă în lipsa rădăcinilor și a oricăror legături afective profunde. Dar reapariția în viața ei a lui Bogdan, fostul coleg de liceu, dezvăluie faptul că aceasta nu este de fapt o putere, ci mai degrabă o slăbiciune. De cealaltă parte, Bogdan este un polițist ușor atipic, care se străduiește să-și crească singur cele două fetițe și care, bazându-se mai mult pe intuiție și pe perseverență, reușește să forțeze granițele strâmte ale fricii de viață a Ilenei. 
  O carte care propune și apoi rezolvă destine complicate, noduri dureroase în viețile familiilor sau diferite tipuri de abandon – fizic și emoțional. Prin acest debut frumos, ambițios prin temele abordate, cu o sinceritate și o căldură a stilului care te apropie de personaje și le face ușor de îndrăgit, Laura Frunză ne provoacă să ne întrebăm dacă înțelegem oare ceva din traumele prin care trecem și pe care, de multe ori, le perpetuăm la rândul nostru către generația următoare." Simona Antonescu

  Voir livre

• 

  Pervertirea

  Cristina Nemerovschi

  • 0
  • 0
  • 0

  Un artist ucide și lumea din jurul lui se schimbă.
  
  Amalia, o adolescentă deloc banală, dispare într-o dimineață de decembrie. În căutarea ei pornesc trei prieteni care sunt, în același timp, și suspecți în cazul dispariției tinerei: un scriitor mizantrop și de succes, un pictor fascinat de lolite, dar și de septuagenare, o prostituată atrasă de tot ce înseamnă sex extrem. Revoltele sociale din februarie 2012 constituie, în premieră în literatura română, o parte din fundalul acțiunii. Căutarea Amaliei reprezintă pentru fiecare dintre cei trei o introspecție dură, o permanentă și caustică analiză a umanității degradate. Pe urmele Amaliei, pășim într-un București underground, cu cluburi dedicate sado-masochismului, dar și cu memorabila și fascinanta Cală, un loc desprins parcă din Călăuza lui Tarkovski.
  
  Alte figuri pitorești apar treptat în rolul de suspecți: o Dominatoare, o adolescentă cu tendințe de nimfomanie, Babuinu – tatăl vitreg al Amaliei, un paznic nebun al Calei, un moș însoțit de o ceată de pelicani.
  
  Imaginația celor trei protagoniști abundă de fabulos, distopic, umor negru, cinism. Singurul subiect pe care nihilismul nu îl atinge este arta. În numele artei, se poate ajunge și la crimă?

  Voir livre

• 

  Anul gândirii magice

  Joan Didion

  • 0
  • 0
  • 0

  „Cartea lui Joan Didion vorbește despre detașare si eliberare; de asemenea, este un omagiu adus unui mariaj extraordinar." The New Yorker 
   
  Viața așa cum o știai se poate sfârși într-o clipă. Un infarct și întreaga structură a unei vieți în doi se năruie. Dar nu numai viața în doi. Moartea cuiva apropiat schimbă foarte mult lucrurile si pentru cei care îi supraviețuiesc. 
  Joan Didion descrie cu precizie chirurgicală anul de după moartea soțului ei, în care învață cum să trăiască din nou de una singură, într-un emoționant exercițiu de echilibristică printre amintiri si ceea ce trezesc ele. Si îi este cu atât mai greu cu cât, imediat după acest eveniment nefericit, trebuie să-și vegheze fiica grav bolnavă, aflată la rândul ei la limita dintre viață și moarte. 
  Un act terapeutic, făcut parcă să exorcizeze singurătatea și suferința, demonii cei mai cumpliți de după pierderea persoanei iubite. 
   
  „Anul gândirii magice este o operă de o surprinzătoare claritate și onestitate." The Washington Post Book World 
   
  Joan Didion (1934 - 2021) este autoarea a cinci romane și a paisprezece cărți de nonficțiune, printre care South and West și Where I Was From. Volumul ce reunește toate operele sale de nonficțiune, We Tell Ourselves Stories in Order to Live, a fost publicat de către Everyman’s Library în 2006. În seria Anansi. Ego a mai apărut volumul de memorii Nopți albastre.

  Voir livre

• 

  Orbi

  Petronela Rotar

  • 0
  • 0
  • 0

  Nu știu ce-nseamnă să nu vezi cu ochii, dar știu ce-nseamnă să-ți orbești inima, cu tot sângele ei, să-i dai peste gură instinctului care urlă "Nu!", să-ți înveți mintea să-ți justifice drumul în jos. Această carte mi-a spart în față o oglindă și m-am văzut bucăți în toate cioburile ei. Pare ciudat, însă eram întreagă în fiecare ascuțitură. Pentru că totul omului cu sufletul orbit este un tot mai mic. Ca să te-ntorci la tine, că altă cale nu e, iubește-te-n fărâmă, deschide pleoapa ei, cum zice Petronela în cartea asta pulsândă, răvășitor de necesară.
  
  (Ana Barton)
  
  Mărturisesc că am citit cartea Petronelei Rotar de două ori. Prima dată am citit-o încercând să înţeleg fuga, un fel de du-te vino ameţitor. Plecări, veniri, localităţi, toată lumea fuge aparent pe undeva şi constant de propria persoană. Personajul principal stă locului doar vreo câteva săptămâni şi numai când are depresie acută.
  A două oară am citit volumul ca să îmi delimitez mai clar portretele: nu numai portretul Alexei sau cel al lui Călin, cele două personaje principale, ci şi portretul personajului psihodramă, portretul părinte-feminin, portretul părinte-masculin, portretul personajului "societate românească". Fiecare dintre ele devine pe rând personaj principal, chiar şi numai pentru câteva secunde, şi apoi decor, obiect de recuzită în caruselul unui roman care poate fi citit pe foarte multe planuri. Ceea ce uneşte toate aceste planuri este sinceritatea. Onestitatea dusă până la extrem a unei femei sfâşiate între inerţia de a se minţi prinsă în construcţiile sociale care i-au fost inoculate şi incapacitatea de a trăi aşa.
  Ca o disecţie făcută pe viu, cartea Petronelei este construită în jurul revelaţiei dureroase că, deşi ne ascundem sub un munte de mecanisme de apărare cotidiene, de noi înşine nu avem unde să fugim.
  
  (Anca Mizumschi)
  
  Șarmul imediat al scrisului Petronelei Rotar vine din faptul că ea tratează literatura ca pe o problemă personală. Una directă, intensă și presantă, care nu suferă amânare. Ea vine în literatură așa cum vii la confesor, la psiholog: aducând cu tine complicațiile cele mai intime și mai chinuitoare ale vieții tale personale, lucrând direct în materia lor dureroasă pentru a ajunge la vindecare. E deopotrivă o formă de curaj literar – și una de generozitate. O astfel de carte curajoasă și generoasă, vorbind despre abuz și violență și rezistența în fața lor, e și cea de față. Sunt sigur că va însemna ceva important – pentru victimele abuzurilor și cele ale literaturii, deopotrivă.
  
  (Radu Vancu)

  Voir livre

• 

  Geniul şi zeiţa

  Aldous Huxley

  • 0
  • 0
  • 0

  Geniul și zeița rememorează câteva evenimente importante din viața
  protagonistului, fizicianul John Rivers. Acesta este singurul care mai poate face
  lumină într-o serie de evenimente tragice, survenite pe vremea când se bucura de
  afecțiunea și aprecierea mentorului său, Henry Maartens, și mai ales ale soției
  acestuia, Katy, femeia fără de care genialul Henry se simte pierdut. Pentru
  adolescentul Rivers, crescut după principii spartane de o mamă habotnică,
  răstimpul petrecut în sânul excentricei familii Maartens reprezintă o aventură
  spirituală explozivă, cu urmări care-i vor marca întreaga viață.

  Voir livre

• 

  Clandestin

  Marin Mălaicu-Hondrari

  • 0
  • 0
  • 0

  „Îmi amintesc că o vreme, în fiecare noapte, înainte de culcare, ne jucam de-a „cel mai frumos cuvânt de azi“ și odată tu ai spus clandestin și mi s-a părut cel mai frumos cuvânt auzit vreodată, mi l-am notat în jurnalul secret, pe care mi-ar fi plăcut să-l descoperi, am scris acolo clandestin de mai multe ori și nu l-am mai uitat niciodată. Nu știam ce înseamnă, dar nici nu voiam neapărat să aflu. Pentru mine însemna un secret, ceva care îți taie respirația. După câtva timp, ne-am plictisit și am renunțat la joc.“ - Marin Mălaicu-Hondrari
   
  
  
  Marin Mălaicu-Hondrari s-a născut la 29 ianuarie 1971, în Sângeorz-Băi. A publicat Zborul femeii pe deasupra bărbatului (poeme, Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj), Cartea tuturor intențiilor (roman), Apropierea (roman), La două zile distanță (poeme, premiul revistelor Poesis Internațional și Transilvania), Lunetistul (roman, Premiul pentru Literatură al orașului Bistrița; nominalizare în cadrul Galei Premiilor Radio România Cultural, secțiunea „Proză”, nominalizări la Premiul Național de Proză al Ziarului de Iași și la Premiile revistei Observator Cultural), Războiul mondial al fumătorilor (roman), Urmele încercării (poeme) și Basmul cămilelor (carte pentru copii). Apropierea a apărut în Polonia, în traducerea lui Dominik Małecki, și în Spania, în traducerea Elenei Borrás García, iar Cartea tuturor intențiilor, în Franța, în traducerea lui Laure Hinckel. A scris în colaborare cu regizorul Tudor Giurgiu scenariul filmului Parking. În 2021 a primit Premiul Institutului Cervantes din București, pentru cea mai bună traducere din limba spaniolă: romanul Patria, de Fernando Aramburu. A tradus din spaniolă cărți de Mariana Enríquez, Fernanda Melchor, Agustina Bazterrica, Mario Vargas Llosa, Julio Cortázar, Manuel Vilas etc.

  Voir livre