Join us on a literary world trip!
Add this book to bookshelf
Grey
Write a new comment Default profile 50px
Grey
Subscribe to read the full book or read the first pages for free!
All characters reduced
1000 de capodopere ale artei erotice - cover

1000 de capodopere ale artei erotice

Victoria Charles, Hans-Jürgen Döpp, Joe A. Thomas

Publisher: Parkstone International

  • 0
  • 0
  • 0

Summary

Istoria ne-a demonstrat că imaginile erotice, fie ele acceptate sau respinse, au scos în evidenţă idei noi ale erotismului, aşa cum se poate observa şi în reproducerile din această carte. De la statuetele antice reprezentând fertilitatea la gravurile Renaşterii menite să încurajeze procreerea în cadrul căsătoriei, arta erotică a avut mereu un loc important în societate. Aici, pentru prima dată, 1000 de imagini autentice ale artei erotice au fost adunate de peste secole şi civilizaţii pentru a demonstra evoluţia acestui gen. Într-o eră ca cea în care trăim acum, când erotismul abundă atât în publicitate cât şi în întreaga media, această carte oferă o abordare nouă în istoria reprezentărilor erotice, subliniind valoarea artistică a lucrărilor erotice executate cu mare stil şi talent.
Available since: 02/05/2023.
Print length: 318 pages.

Other books that might interest you

  • Natură moartă - cover

    Natură moartă

    Victoria Charles

    • 0
    • 0
    • 0
    Cézanne a transformat o ceașcă de ceai în ceva viu, ridicând natura moartă până la punctul în care a încetat să mai fie inanimată. Wassily Kandinsky a spus despre artistul francez: "A pictat aceste lucruri ca pe niște ființe umane pentru că a fost înzestrat cu darul de a desluși viața interioară din orice lucru." Pe lângă cele ale lui Cézanne, această carte este dedicată picturilor de natură moartă ale unor artiști precum Van Gogh, Matisse, Chardin și Picasso.
    Show book
  • Leonardo da Vinci - cover

    Leonardo da Vinci

    Jp. A. Calosse

    • 0
    • 0
    • 0
    Leonardo și-a petrecut primii ani de viață la Florența, maturitatea la Milano, iar ultimii trei ani de viață în Franța. Profesorul lui Leonardo a fost Verrocchio. Mai întâi a fost orfevru, apoi pictor și sculptor: ca pictor, reprezentant al școlii foarte științifice de desen; mai celebru ca sculptor, fiind creatorul statuii Colleoni de la Veneția, Leonardo a fost un om cu o atracție fizică izbitoare, cu un mare farmec al manierelor și al conversației și cu realizări mentale. Avea o bună pregătire în științele și matematica vremii, precum și un muzician talentat. Abilitățile sale de desenator erau extraordinare, lucru demonstrat de numeroasele sale desene, precum și de cele relativ puține picturi. Îndemânarea sa manuală este pusă în slujba celei mai minuțioase observații și cercetări analitice asupra caracterului și structurii formei. Leonardo este primul în date dintre marii oameni care au avut dorința de a crea într-un tablou un fel de unitate mistică realizată prin fuziunea dintre materie și spirit. Acum, după ce primitivii își încheiaseră experimentele, neîncetat urmărite timp de două secole, prin cucerirea metodelor de pictură, el a putut pronunța cuvintele care au servit drept parolă pentru toți artiștii de mai târziu demni de acest nume: pictura este un lucru spiritual, cosa mentale. El a desăvârșit arta desenului florentin, aplicând la modelarea prin lumină și umbră, o subtilitate tăioasă pe care predecesorii săi nu o folosiseră decât pentru a da o mai mare precizie contururilor lor. Această minunată măiestrie a desenului, această modelare și acest clar-obscur nu a folosit-o doar pentru a picta aspectul exterior al corpului, ci, așa cum nimeni înainte de el nu o făcuse, pentru a reflecta asupra lui misterul vieții interioare. În Mona Lisa și în celelalte capodopere ale sale, el a folosit chiar și peisajul nu doar ca un decor mai mult sau mai puțin pitoresc, ci ca un fel de ecou al vieții interioare și ca element al unei armonii perfecte. Bazându-se pe legile încă destul de noi ale perspectivei, acest doctor al înțelepciunii scolastice, care a fost în același timp un inițiator al gândirii moderne, a înlocuit maniera discursivă a primitivilor cu principiul concentrării, care stă la baza artei clasice. Tabloul nu ne mai este prezentat ca un agregat aproape întâmplător de detalii și episoade. Este un organism în care toate elementele, liniile și culorile, umbrele și luminile, compun un traiect subtil care converge spre un centru spiritual, senzorial. Leonardo nu s-a ocupat de semnificația exterioară a obiectelor, ci de semnificația lor interioară și spirituală.
    Show book
  • Lenjerie 120 ilustraţii - cover

    Lenjerie 120 ilustraţii

    Klaus Carl

    • 0
    • 0
    • 0
    Ce spun despre societatea noastră miile de imagini cu sutiene și chiloți pe corpuri perfect sculptate pe care le vedem răspândite pe panourile publicitare și în reviste?
    Multe femei se răsfață cu lenjerie intimă pentru a le face pe plac bărbaților. Cu toate acestea, încă din antichitate, femeile au ținut întotdeauna lenjeria ascunsă sub hainele exterioare. Astfel, lenjeria trebuie să fie mai mult decât o momeală erotică.
    Autoarele Muriel Barbier și Shazia Boucher au cercetat iconografia pentru a explora relația dintre lenjerie și societate, dezvăluind economia și coridoarele intimității. Ei corelează lenjeria cu emanciparea, întrebându-se dacă aceasta afirmă libertăți nou descoperite sau pur și simplu se adaptează la valorile sociale în schimbare. Această carte Mega Square conține imagini de lenjerie din secolul al XVII-lea până în secolul al XXI-lea.
    Show book
  • Gustav Klimt - cover

    Gustav Klimt

    Patrick Baude

    • 0
    • 0
    • 0
    "Nu sunt interesat de mine ca subiect de pictură, ci de ceilalți, în special de femei..." Frumoase, senzuale și mai ales erotice, picturile lui Gustav Klimt vorbesc despre o lume a opulenței și a timpului liber, care pare a fi la eoni distanță de mediul aspru și postmodern în care trăim acum. Subiectele pe care le tratează - alegorii, portrete, peisaje și figuri erotice - nu conțin practic nicio referire la evenimente externe, ci se străduiesc mai degrabă să creeze o lume în care frumusețea, mai presus de orice altceva, este dominantă. Utilizarea culorilor și a modelelor a fost profund influențată de arta Japoniei, a Egiptului antic și a Bizanțului. Ravenne, perspectiva plană, bidimensională a picturilor sale și calitatea frecvent stilizată a imaginilor sale formează o operă impregnată de o senzualitate profundă și în care figura femeii, mai presus de toate, domnește. Primele lucrări ale lui Klimt i-au adus succesul la o vârstă neobișnuit de tânără. Gustav, născut în 1862, a obținut o bursă de stat pentru a studia la Kunstgewerbeschule (Școala de Arte și Meserii din Viena) la vârsta de paisprezece ani. Talentele sale de desenator și pictor au fost rapid remarcate, iar în 1879 a format Künstlercompagnie (Compania artiștilor) împreună cu fratele său Ernst și cu un alt student, Franz Matsch. A doua parte a secolului al XIX-lea a fost o perioadă de mare activitate arhitecturală la Viena. În 1857, împăratul Franz Joseph a ordonat distrugerea fortificațiilor care înconjurau centrul medieval al orașului. Rezultatul a fost Ringstrasse, un nou cartier în devenire, cu clădiri magnifice și parcuri frumoase, toate plătite din bani publici. Prin urmare, tânărul Klimt și partenerii săi au avut numeroase ocazii de a-și arăta talentul și au primit de timpuriu comenzi pentru a contribui la decorarea spectacolului organizat pentru a sărbători nunta de argint a împăratului Franz Joseph și a împărătesei Elisabeta. În 1894, Matsch s-a mutat din atelierul lor comun, iar în 1897 Klimt, împreună cu cei mai apropiați prieteni ai săi, a demisionat din Künstlerhausgenossenschaft (Societatea Cooperativă a Artiștilor Austrieci) pentru a forma o nouă mișcare cunoscută sub numele de Secesiune, al cărei președinte a fost ales imediat. Secesiunea a avut un mare succes, organizând atât o primă, cât și o a doua expoziție în 1898. Mișcarea a câștigat destui bani pentru a comanda propria clădire, proiectată pentru ea de arhitectul Joseph Maria Olbrich. Deasupra intrării se afla motto-ul său: "Fiecărei epoci arta sa, artei libertatea sa". Începând din jurul anului 1897, Klimt și-a petrecut aproape fiecare vară pe Attersee cu familia Flöge. Acestea au fost perioade de pace și liniște în care a realizat picturile de peisaje care constituie aproape un sfert din întreaga sa operă. Klimt a făcut schițe pentru aproape tot ceea ce a făcut. Uneori existau peste o sută de desene pentru un singur tablou, fiecare dintre ele prezentând un detaliu diferit - o piesă de îmbrăcăminte sau o bijuterie, sau un simplu gest. Cât de excepțional a fost Gustav Klimt se reflectă, probabil, în faptul că nu a avut predecesori și nici adepți adevărați. I-a admirat pe Rodin și pe Whistler, fără a-i copia servil, și a fost admirat la rândul său de mai tinerii pictori vienezi Egon Schiele și Oskar Kokoschka, ambii fiind foarte influențați de Klimt.
    Show book
  • Pablo Picasso și opere de artă - cover

    Pablo Picasso și opere de artă

    Victoria Charles

    • 0
    • 0
    • 0
    Picasso s-a născut spaniol și, după cum se spune, a început să deseneze înainte de a putea vorbi. De mic copil a fost atras instinctiv de instrumentele artistului. În copilăria timpurie putea petrece ore întregi într-o concentrare fericită desenând spirale cu un sens și o semnificație cunoscute doar de el însuși. Alteori, evitând jocurile copiilor, își trasa primele desene în nisip. Această exprimare timpurie a sinelui promitea un dar rar. Malaga trebuie menționată, deoarece acolo, la 25 octombrie 1881, s-a născut Pablo Ruiz Picasso și acolo și-a petrecut primii zece ani din viață. Tatăl lui Picasso a fost pictor și profesor la Școala de Arte Frumoase și Meserii. Picasso a învățat de la acesta elementele de bază ale formării artistice academice formale. Apoi a studiat la Academia de Arte din Madrid, dar nu și-a terminat niciodată studiile. Picasso, care nu împlinise încă optsprezece ani, ajunsese în punctul său de maximă rebeliune; a respins estetica anemică a academiei împreună cu proza pedestră a realismului și, în mod firesc, s-a alăturat celor care se numeau moderniști, artiștilor și scriitorilor nonconformiști, cei pe care Sabartés îi numea "elita gândirii catalane" și care erau grupați în jurul cafenelei artiștilor Els Quatre Gats. În anii 1899 și 1900, singurele subiecte pe care Picasso le considera demne de a fi pictate erau cele care reflectau "adevărul final"; caracterul trecător al vieții umane și inevitabilitatea morții. Primele sale lucrări, încadrate sub numele de "Perioada albastră" (1901-1904), constau în picturi cu nuanțe albastre, influențate de o călătorie prin Spania și de moartea prietenului său, Casagemas. Chiar dacă Picasso însuși a insistat în repetate rânduri asupra naturii interioare, subiective a Perioadei Albastre, geneza acesteia și, mai ales, albastrul monocromatic au fost explicate timp de mulți ani ca fiind doar rezultatele diferitelor influențe estetice. Între 1905 și 1907, Picasso a intrat într-o nouă fază, numită "Perioada Trandafirilor", caracterizată de un stil mai vesel, cu culori portocalii și roz. În Gosol, în vara anului 1906, forma feminină nud a căpătat o importanță extraordinară pentru Picasso; el a echivalat o goliciune depersonalizată, aborigenă, simplă, cu conceptul de "femeie"...
    Show book
  • Paul Gauguin și opere de artă - cover

    Paul Gauguin și opere de artă

    Jp. A. Calosse

    • 0
    • 0
    • 0
    Paul Gauguin a fost mai întâi marinar, apoi agent de bursă de succes la Paris. În 1874 a început să picteze la sfârșit de săptămână ca pictor de duminică. Nouă ani mai târziu, după o prăbușire a pieței bursiere, s-a simțit încrezător în capacitatea sa de a-și asigura traiul pentru familia sa prin pictură și și-a dat demisia și a luat pensula de pictor cu normă întreagă. Urmând exemplul lui Cézanne, Gauguin a pictat naturi statice încă de la începutul carierei sale artistice. El a deținut chiar și o natură moartă de Cézanne, care este prezentată în tabloul lui Gauguin Portretul lui Marie Lagadu. Anul 1891 a fost crucial pentru Gauguin. În acel an a părăsit Franța pentru Tahiti, unde a rămas până în 1893. Acest sejur în Tahiti i-a determinat viața și cariera viitoare, căci în 1895, după un sejur în Franța, s-a întors definitiv acolo. În Tahiti, Gauguin a descoperit arta primitivă, cu formele sale plate și culorile sale violente, aparținând unei naturi neîmblânzite. Cu o sinceritate absolută, el le-a transferat pe pânzele sale. Tablourile sale de atunci încolo reflectă acest stil: o simplificare radicală a desenului; culori strălucitoare, pure, luminoase; o compoziție de tip ornamental și o planeitate deliberată a planurilor. Gauguin a numit acest stil "simbolism sintetic".
    Show book