D'autres livres qui pourraient vous intéresser

• 

  Măștile fricii

  Camelia Cavadia

  • 0
  • 0
  • 0

  O carte despre modul în care traumele din copilărie ajung să ne domine și să sufoce maturitatea. O poveste care probabil reprezintă realitatea multor familii de aici și de aiurea: amprenta lăsată asupra viitorului unui copil de un părinte autoritar, violent și incapabil să își depășească neputințele. O istorie a metamorfozei unei personalități abuzate de violență și frică, o privire emoționantă asupra maternității înăbușite de stereotipuri și a unei iubiri care putea să fie perfectă, dacă protagoniștii săi ar fi trăit prezentul (clipa). 
   
  "Un roman frumos și trist, dur și sensibil deopotrivă, o mărturie impresionantă despre părinți și copii și frica teribilă care îi desparte uneori, sufocând iubirea, pacea interioară, bucuria vieții, tot ce e mai frumos în oameni." - Radu Gavan 
   
  "Pe Camelia o cunosc de foarte multă vreme și am fost uimită să descopăr în cărțile sale o voce nouă, necunoscută mie. Matură și tranșantă în felul în care își creează personajele, ea le iubește apoi ca pe niște copii, cu toate defectele și durerile lor. Ema, David și Sofia sunt niște personaje tragice, într-o istorie cutremurătoare în familiaritatea ei. Abuzul, fizic și emoțional, suferit și perpetuat de personaje, este șocant prin perspectiva intimă din care e reflectat. Și dacă e nevoie de un argument în plus pentru a citi Maștile fricii, iată-l: vă va face să vă reevaluați relația cu cei iubiți, cu teama de a nu descoperi un pic din bovarica Ema în voi înșivă." - Ada Roseti

  Voir livre

• 

  Grăsana și Dragostea

  Mihaela Gheorghe

  • 0
  • 0
  • 0

  Ești gata să te îndrăgostești de o poveste captivantă și amuzantă? Descoperă audiobook-ul "Grăsana și Dragostea"! Este despre umor, emoție, aventură... 
  Cartea ne reamintește faptul că suntem mai mult decât aspect fizic, suntem inimi frumoase, inteligență, viață și personalități extraordinare. Doar așa putem să descoperim că adevărata dragoste nu se bazează doar pe aparențe, ci pe conexiuni sufletești și pe momente speciale, impărtășite cu cei dragi. Doar așa putem să cunoaștem prietenia, sinceritatea și puterea de a depăși prejudecățile. 
  GRĂSANA și DRAGOSTEA este o poveste despre acceptarea de sine, despre iubirea de sine, necondiționată. 
  Mihaela Alexandru este o femeie de 38 de ani, singură și fără vreun succes notabil, grasă. Nimic din ceea ce vede în oglindă nu poate să-i aducă ceea ce-și dorește cel mai mult: IUBIREA. 
  Un număr de telefon greșit și o conversație întâmplătoare îi schimbă perspectiva asupra vieții. Dar ce se face când își dă seama că bărbatul cu care flirtează noaptea la telefon, este unul și-același cu noul ei șef de la serviciu, pe care nu poate să-l înghită? Și va reuși oare să-și împlineacă visul? 
  Povestea este ceva mai mult decât o istorioară amuzantă și romantică. Ea își propune să facă oamenii să înțeleagă faptul că până nu te ACCEPȚI pe TINE, este cu neputință să fii acceptat de ceilalți… Perspective noi, încurajări pentru transformare și, de ce nu, dezvoltare personală… 
  Vă asigurăm că veți rămâne încântați de cele 178 de minute de poveste, care vă vor atinge corzile sensibile ale inimii. Lăsați-vă cuprinși de magia iubirii adevărate! 
  PS: Sugerez să ascultați la căști, pentru o experiență inedită! Nu vă spun care e, ci vă las să descoperiți singuri surpriza ;)

  Voir livre

• 

  Bureți de fag

  Mihai Dutescu

  • 0
  • 0
  • 0

  "Talentul lui Duțescu e de a da pe față lucrurile inconfortabile, de a le spune clar și pe bune. Într-o literatură fascinată de marginali și ratați, el vorbește cu simpatie despre oameni aflați în plin proces de ascensiune socială. Pe scurt, despre parveniți – un subiect la care lumea bună strâmbă vinovat din nas, chit că parvenitismul e adevărul de profunzime al unei societăți ajunse de curând la prosperitate. Mai mult, la fel de tabu e și opinia că în comunism a fost bine, deși e împărtășită de larga majoritate a celor trecuți prin vechiul regim. În Bureți de fag, Mihai Duțescu are curajul să asume și să dea pe post aceste curente de opinie omniprezente, dar reprimate public, sub pretextul poveștii de viață a unui băiat născut prin anii '50 în Teleorman și ajuns inginer la București. El și soția lui fac parte din acea tipologie a cadrelor medii cu aspirații burgheze, raportându-se la comunism într-un mod mai degrabă benign, specific multora din generația lor: sunt oportuniști la nevoie, iar în rest rămân indiferenți. Micul lor arivism este bazat pe convingerea că sistemul nu e chiar greșit, că măcar are o idee valabila de echitate și meritocrație, câtă vreme i-a scos dintre țărani, i-a școlit gratis, le-a dat o casă și i-a băgat între domnii de la oraș. În ce mă privește, am certitudinea că în sfârșit am dat peste cartea aia ALTFEL despre comunism, cu o perspectivă de bun-simț, fără volute pioase sau chestionări tragice – motiv pentru care o recomand în special celor care vor să-și facă o idee despre cum gândeau și se purtau oamenii moralmente OK din România de atunci." Adrian Schiop

  Voir livre

• 

  Fluturi negri

  Silvia Puiu

  • 0
  • 0
  • 0

  Fluturii negri ne bântuie pe toți.... uneori devin albi, apoi se fac iarăși negri... și apoi dispar în același timp cu tine, în timp ce te deplasezi prin viață. 
  Poveștile și versurile din acest volum sunt fluturi negri de acum mai mult de 20 de ani. Astăzi, fluturii au vrut să zboare, chiar și așa negri .... au dorit să simtă soarele arzându-le aripile în ultimul lor zbor.  
  Povestirile sunt o ficțiune împletită cu cioburi din oameni, gânduri, vise și dorințe. Punerea lor pe hârtie sau într-un context creativ este o formă de purificare. Ca gen, aș spune că scriu poezie în proză și proză în poezie.  
  Publicarea acestui volum și împărtășirea fluturilor mei negri cu cei care vor avea răbdarea să citească este, pentru mine, un act de curaj și sper ca, astfel, să îi încurajez și pe alții să se exprime într-un mod sigur: prin artă sau vorbind cu cineva care poate să ajute (profesor, părinte, bunic, psiholog sau alt adult în care ai încredere).

  Voir livre

• 

  Pisica lui Dalai Lama și puterea...

  David Michie

  • 0
  • 0
  • 0

  Dacă te-ai îndoit vreodată că tovarăşul tău felin are propria sa viaţă interioară, priveşte numai ce se întâmplă atunci când acesta adoarme şi îşi pierde controlul conştient asupra existenţei sale fizice… o zvâcnire de lăbuţe, un tremurat de fălcuţe, uneori poate un fornăit sau un mieunat… Într-adevăr, pisicile pot fi capabile să trăiască pe deplin momentul prezent. Dar totodată suntem şi fiinţe gânditoare. Din păcate, în cazul meu, o fiinţă care gândeşte mai degrabă prea mult. 
   
  În acest episod al seriei Pisica lui Dalai Lama, Pisica Sfinţiei Sale („PSS”) are o misiune: să gândească mai puţin, să experimenteze mai mult, să trăiască momentul prezent. În scurt timp, află care este sintagma potrivită pentru toate acestea ‒ a fi mindful (pe deplin conştient de clipa prezentă) sau un concept mai bine cunoscut de ea ca puterea lui miau. Ceea ce urmează este o călătorie de descoperire a adevăratei sale naturi, de înţelegere profundă a propriei minţi şi de experimentare a celei mai mari bucurii existenţiale ‒ trăirea AICI şi ACUM. 
   
  În această continuare de la Pisica lui Dalai Lama şi Arta de a toarce, cititorii părăsesc lumea exotică şi fermecătoare a mănăstirii lui Dalai Lama din Munţii Himalaya şi aruncă o privire în mintea unei fiinţe delicios de imperfecte, aflate pe calea spre iluminare. Însoţind-o pe PSS în călătoria ei, vei învăţa noi modalităţi de a te conecta la propria minte: încetinind ritmul, găsindu-ţi liniştea şi stăruind în strălucirea şi bunăvoinţa nesfârşită care constituie adevărata ta natură.

  Voir livre

• 

  Să nu râzi :((

  Raluca Feher

  • 0
  • 0
  • 0

  Să nu râdeți.... 
  Dar nici nu o să puteți. Cartea asta doare, exasperează. O iubire maternă, ca o ură grea. Ura că nu ești cenușăreasa, oricâți pantofi ai, că universul nu se orânduiește în cercuri concentrice de răsplăți. Că nu stă drepți, la ordinele tale. Pe care nu știi să le dai, fiindcă ai pus re-ul înaintea sentimentului. Fiindcă ai numai răspunsuri și nicio întrebare. Fiindcă virtutea principală pe care o corcolești la piept este despre ce nu ești și ce nu poți, într-o lume care conspiră împotriva ta. A ta, Buricul absolut al pământului. Mama, Gaia, Glia. Tellus Mater. Pântec și mormânt. 
  Nu. Nu o să râdeți. Dar cred că veți simți, trăi, înțelege mai bine fatal/ismul. Cordonul ombilical netăiat la timp de sabia Liberului Arbitru. Personajul acela lipsă din cultura noastră mioritică. Personajul după care tânjim până la ștreangul în care ne atârnăm propria neputință. Să nu râzi :(( este o experiență limită, ascunsă de obicei de mituri și tăceri. Doare, exasperează. Eliberează. - Mihaela Miroiu, filosof, scriitoare

  Voir livre