Călătorie la capătul nopții

Louis-Ferdinand Céline

Sinopse

Între Parisul inundat de muzici militare și de fanfaronada eroismului de cafenea, măcelul absurd de pe front, Africa însângerată, New Yorkul murdar și sărac și iarăși Parisul crimelor și abjecției, călătoria în noapte nu se sfârșește niciodată. Ferdinand Bardamu, personajul principal din odiseea de orori care e primul roman al lui Céline, trece prin toate cu o singură credință: nu poți supraviețui decât dacă înțelegi că absurdul și răul sunt singurele adevăruri ale lumii. Doar așa rămâi în picioare, restul — de la încrederea în ajutorul oamenilor la dragostea unei femei — sunt aiureli care te doboară. Un asemenea credo cinic are nevoie de o expresie pe măsură. Céline se folosește de toate resursele limbii franceze pentru a face să răsune în roman, întrun crescendo năucitor, dezgustul, cruzimea, disprețul și durerea. Călătorie la capătul nopții e o capodoperă nu doar pentru că pune în scenă, hiperbolic, absurdul existențial (deși ar fi fost de ajuns și atât); e și datorită stilului célinian, amestec fără precedent de argou, limbă populară și nestăpânită violență de limbaj.„Céline este unul dintre primii scriitori care trăiesc ceva din care literatura ajunge azi să se hrănească aproape exclusiv: absurditatea vieții.“ Gaëtan Picon„Eroul metafizic al lui Céline este acest omuleț mereu în mișcare, între Chaplin și Kafka, dar mai înverșunat decât ei, îl redescoperi aici perplex, încercat, rătăcit, nedumerit, atacat de pretutindeni, totuși treaz, dând neobosit piept cu absurditatea, cu prostia, cu răutatea întro lume făcută din coșmaruri teribile și fără noimă.“ Philippe Sollers„O încercare furioasă de a așeza conștiința umană în epicentrul unei lumi care explodează sub influențele viciului.“ Will Self„Céline este Proustul meu.“ Philip RothNăscut în 1894 la Courbevoie, lângă Paris, Louis-Ferdinand Céline (pseudonimul medicului Louis Ferdinand Destouches) învață singur pentru bacalaureat, cât timp muncește în mai multe locuri. Încorporat în 1912, este grav rănit pe front, în noiembrie 1914. Reformat pentru o invaliditate de 75%, devine agent comercial și pleacă pentru o scurtă perioadă în Camerun, apoi la Londra. După război face studii de medicină și lucrează pentru Societatea Națiunilor în misiuni din Africa și Statele Unite. Întors în Franța, practică medicina în dispensare de la periferia Parisului. În 1932 publică primul său volum, Călătorie la capătul nopții, urmat de Moarte pe credit, în 1936. Trăiește în exil, în Germania și Danemarca, din 1944 până în 1951. Revenit în Franța, se instalează la Meudon, unde scrie în continuare (De la un castel la altul, Nord, Rigodon). Moare în 1961.

Disponível desde: 20/12/2023.

Comprimento de impressão: 592 páginas.

Outros livros que poderiam interessá-lo

Tăcerea

Don DeLillo

„Un Beckett al epocii Facebook!“ The Guardian
 
Este duminica meciului de Super Bowl, în 2022. O profesoară de fizică pensionară, soțul ei și fostul student obsedat de Albert Einstein așteaptă încă un cuplu pentru a urmări împreună meciul la televizor. Perechea întârziată are parte de o aterizare forțată la sosirea de la Paris, iar întâlnirea cu prietenii lor se transformă întro piesă beckettiană în mijlocul unei „tăceri“ depline și neanunțate a tehnologiei. În acest roman apocaliptic încheiat de autor în ajunul izbucnirii pandemiei COVID19, ecranele se sting, avioanele se prăbușesc și nu ne rămâne decât să ne întrebăm ce anume ne face umani, în mijlocul tăcerii. 
 
„Acesta este romanul înțeles ca artă performativă, ca piesă expresionistă. Să citești Tăcerea este ca și cum ai urmări Melancholia lui Lars von Trier sau ai asculta o compoziție de Philip Glass: senzația este de înstrăinare.“ Anne Enright
 
„Don DeLillo a scris despre America secolului XX cu atâta acuitate și înțelegere, încât a devenit o stea de netăgăduit pe firmamentul nostru. Tăcerea este un mic roman extrem de puternic.“ Los Angeles Times
 
„În această meditație ironică și șfichiuitoare asupra pierderii colective, o tăietură ne separă brusc de toate lucrurile pe care am ajuns să ne bazăm.“ Rachel Kushner
 
Don DeLillo (n. 1936) este considerat unul dintre cei mai mari prozatori americani în viață. Este autorul a cincisprezece romane, printre care Omul căzător, Libra, Underworld, Cosmopolis, Punctul Omega, Arta corpului. Dea lungul carierei, i sau decernat numeroase premii, printre care prestigioasele PEN/Faulkner Award, PEN/Saul Bellow Award, National Book Award și Premiul Academiei Americane de Arte și Litere. În colecția Anansi. Contemporan a mai apărut romanul Zgomotul alb.

Ver livro

Radio Noapte

Iuri Andruhovîci

La meridianul zero, pe o insulă rămasă nenumită, tocmai a bătut de miezul nopții și Iosyp Rotskyi își începe emisiunea radiofonică. În studioul care ajunge să-i fie purgatoriu, avându-i în fundal pe Bowie și The Rolling Stones, cititorul își petrece noaptea alături de Rotskyi, care, în pauzele dintre piese, găsește prilej să-și rememoreze viața. Aflăm că Rotskyi este revoluționarul ucrainean cunoscut drept „pianistul baricadelor“, care, nevoit să părăsească țara, a cântat muzică de salon într-un hotel elvețian, unde a fost obligat la un moment dat să interpreteze pentru dictatorul propriei patrii, pe care l-a omorât din greșeală. După ani de închisoare, este eliberat și se retrage în munți, unde trăiește alături de corbul său Edgar și iubita Anime. Urmărit de agenți secreți, Rotskyi lansează propriul radio clandestin, Radio Noapte, de unde transmite muzică și poezie spre o lume învăluită în mizerie, război și dezastre. După cum l-a descris și autorul său, Radio Noapte este un „roman acustic“, un roman prin care răzbate „un perete de sunet“ construit pe fundalul evenimentelor care au frământat istoria recentă a Europei de Est.

Ver livro

Astfel de lucruri mărunte

Claire Keegan

Roman nominalizat la Booker Prize 2022 
Câștigător al Orwell Prize for Political Fiction 2022 
Nominalizat la Dublin Literary Award 2023 
 
Suntem în anul 1985 și se anunță o iarnă foarte grea. Într-un oraș nenumit din Irlanda, Bill Furlong, negustor de lemn și cărbune, se pregătește de Crăciun, perioada cea mai aglomerată pentru el. Într-o dimineață, în timp ce transportă o încărcătură la una dintre mănăstirile din afara orașului, face o descoperire care-l împinge să se confrunte cu trecutul și cu forțele tăcute ce controlează orașul și viața locuitorilor săi. Devenit la scurt timp de la apariție bestseller pe ambele maluri ale Atlanticului, Astfel de lucruri mărunte este primul roman al lui Claire Keegan, scriitoare cunoscută până acum pentru proza ei scurtă.

Ver livro

Doamna Hayat

Ahmet Altan

Într-un oraș oarecare, tânărul Fazil, student la Litere, revine la facultate după moartea neașteptată a tatălui său. Sărac, nevoit să trăiască în condiții modeste și să facă figurație într-un studio de televiziune, cunoaște o femeie cu profil de odaliscă, doamna Hayat, care îi trezește pasiuni nebănuite, dar întâlnește și o tânără studentă, Sila, îndrăgostită și ea de literatură. Fazil se împarte între aceste iubiri contradictorii.
Situația politică din țară, regimul fals democratic instalat la putere, denunțurile, arestările arbitrare se reflectă în atmosfera de teroare care se instaurează treptat în oraș și în mediul academic. Deși ar putea să părăsească țara împreună cu Sila, tânărul, de acum singur și privind viața cu alți ochi, ia o altă decizie. Scris în detenție, romanul lui Ahmet Altan este un elogiu adus libertății, iubirii, literaturii, vieții în general.

Ahmet Altan (n. 1950) este unul dintre cei mai citiți prozatori turci, dar și un jurnalist redutabil. A fost adus în fața instanței de cel puțin 100 de ori din cauza opiniilor sale politice incomode și a stilului său direct. Este cunoscut ca unul dintre primii intelectuali turci care au recunoscut că ceea ce Imperiul Otoman a făcut populației armene se califică drept genocid. În 2016, în urma puciului eșuat din Turcia, Altan a fost judecat și condamnat pentru că ar fi transmis „mesaje subliminale" puciștilor în timpul unei emisiuni televizate. Deși condamnat la închisoare pe viață, în aprilie 2021, Curtea Supremă de Apel a Turciei a dispus eliberarea lui. Întreaga corespondență îi este monitorizată și cenzurată. De la debutul său în 1982, Altan a publicat mai multe romane și volume de eseuri. În colecția Anansi. World Fiction au apărut volumul de memorii Nu voi mai vedea lumea niciodată și Ca o rană de sabie, primul roman al Cvartetului Otoman.

Ver livro

Will

Will Smith, Mark Manson

Această carte de memorii este produsul unei călătorii profunde a descoperirii de sine, o confruntare cu tot ceea ce poate voința să împlinească și, în egală măsură, cu acele lucruri pe care voința singură nu le poate împlini. Scrisă cu ajutorul lui Mark Manson, autorul bestsellerului Arta subtilă a nepăsării, cu vânzări de milioane de exemplare, Will este povestea felului în care un om reușește să-și stăpânească propriile emoții, scrisă ca să-i ajute pe cei care caută să realizeze același lucru. Doar câțiva dintre noi vom cunoaște vreodată presiunea interpretării pe cele mai mari scene ale lumii, pentru cele mai mari mize, însă cu toții putem înțelege că uneori e nevoie să renunțăm la carburantul care ne-a adus până într-un punct al evoluției personale, dacă vrem să ne continuăm călătoria. Combinația dintre o perspectivă înțeleaptă asupra valorilor universale și o poveste de viață extraordinar de amuzantă, poate chiar uluitoare, face ca Will să fie, la fel ca autorul său, o lucrare unică.

Ver livro

În căutarea sinelui - De la...

Vasile Dem. Zamfirescu

Fie că ştim, fie că nu ştim, căutăm cu toţii să ne apropiem de ceea ce Jung numea sine (Selbst) (…) Însemnările din această carte descriu două încercări de atingere a sinelui: una se petrece în universul spiritual al filosofiei, cealaltă, în lumea sufletului subteran dezvăluită de psihanaliză. În ambele am beneficiat de îndrumare. Pentru filosofie, mi-a fost ghid Constantin Noica, pentru actul iniţiatic al coborârii în inconştient, psihologul Eugen Papadima. Demersurile par ireconciliabile. Din punctul de vedere al căutării sinelui, ele sunt compatibile. Arhetipul sinelui nu poate fi realizat fără reunirea contrariilor: divin–omenesc, bine–rău, masculin–feminin, spirit–suflet, conştient–inconştient. 
Nesfârşit, drumul către sine este dificil şi pentru că eroarea sau eşecul ne întâmpină la tot pasul. M-am străduit să nu mi le ascund. Cel mai greu mi-a fost să comunic experienţa întâlnirii cu propria umbră. Am făcut-o totuşi, ştiind că nu sunt singular (fiecare are inconştient), pentru a le oferi celor neiniţiaţi o imagine a trăirilor şi beneficiilor coborârii în infern. Dacă unii cititori vor fi contrariaţi sau chiar indignaţi şi se vor simţi mai buni în inconştient, să ridice piatra şi să lovească. - Vasile Dem. Zamfirescu

Ver livro