Weitere Bücher, die Sie mögen werden

• 

  Ieși din viața mea!

  Stelian Țurlea

  • 0
  • 0
  • 0

  Patru prietene şi foste colege de şcoală, caractere diferite, abia intrate în viaţă, înfruntă dificultăţile unei lumi tulburi, în criză, la care nu se aşteptau. Una lucrează la o revistă online pentru femei, a doua e operatoare la un call center, a treia lucrează la un atelier de decoraţiuni şi se apucă de pictură, a patra e bibliotecară şi creatoare de modă. Mai nimic din ceea ce îşi doresc de la viaţă nu li se împlineşte. Singura care se mărită şi naşte o fetiţă este operatoarea la call center, dar și ea află în foarte scurt timp că viaţa maritală nu e ce își închipuise. Iar peste toate, mai e implicată şi într-un accident cumplit…

  Zum Buch

• 

  Pe ce picior dansați?

  George Arion

  • 0
  • 0
  • 0

  Cartea, apărută pentru prima oară în 1990 la Editura Eminescu, cuprinde două microromane: Pe ce picior dansați? și Misterul din fotografie. Cele două proze îl au ca protagonist pe jurnalistul Andrei Mladin, cel mai îndrăgit anchetator din literatura polițistă românească, prezent și în filme și seriale TV.
  
  În prima dintre narațiuni, eroul primește o misiune neobișnuită: să dezlege enigma morții unui profesor de muzică. O anchetă dificilă, deoarece profesorul a încetat din viață cu multe decenii în urmă. Căutarea adevărului îl poartă pe Andrei Mladin pe căi sinuoase. Cei care l-au cunoscut bărbatul dispărut în condiții suspecte nu sunt prea dispuși să vorbească, iar cei care o fac prezintă povești contradictorii. Numeroasele piste pe care le urmărește dezvăluie un adevăr cutremurător.
  
  Misterul din fotografie e o distopie plasată într-un oraș imaginar unde domnește corupția, iar asasinatele se comit pe bandă rulantă din dorința unui individ însetat de răzbunare și de putere, dornic să pună mâna pe o avere imensă. Luptând singur împotriva tuturor, Andrei Mladin hotărăște să afle cine se află în spatele crimelor, chiar cu prețul vieții.
  
  La fel ca în toate aparițiile sale, simpaticul jurnalist e tenace în cercetările sale, dovedește istețime și înfruntă pericolele care îl amenință cu arma sa preferată – umorul.

  Zum Buch

• 

  Maimuţă şi esenţă

  Aldous Huxley

  • 0
  • 0
  • 0

  Au trecut mulţi ani de la al Treilea Război Mondial. Elegantul şi candidul doctor Poole debarcă, alături de o echipă de exploratori, într-o Californie fantomatică, răvăşită de suflul deflagraţiei nucleare. Aici găseşte rămăşiţele unei umanităţi înstrăinate, pline de mutanţi, supuse unor idoli însetaţi de sînge, o civilizaţie pustiită unde prea puţinii supravieţuitori trăiesc după o nouă lege, care spune că nu poţi iubi decît o dată pe an. Curajoşii şi revoltaţii care îndrăznesc să evadeze sînt supuşi torturii şi eliminaţi. Urmărind povestea cu exactitate de scenariu, romanul dezvăluie pictural perspectivele şi detaliile unei lumi stranii şi neaşteptate, dar deloc improbabile, anunţate în celebrul roman distopic Minunata lume nouă.

  Zum Buch

• 

  Reîntoarcere în minunata lume nouă

  Aldous Huxley

  • 0
  • 0
  • 0

  Publicat in 1958, eseul lui Aldous Huxley este un comentariu pe marginea romanului Minunata lume noua, exprimind aceeasi viziune pesimista asupra vietii si angoasa indusa de progresul stiintific si tehnologic in detrimentul valorilor morale. Autorul constata ca previziunile sale din 1931, cind scria Minunata lume noua, se adeveresc mai repede decit era de asteptat, dobindind un caracter aproape inevitabil. Suprapopularea si supraorganizarea ameninta din ce in ce mai mult libertatea individului, iar incercarile de a contracara manipularea, propaganda mincinoasa si spalarea creierelor par sortite esecului. Fortele cu care ne confruntam sint poate prea mari pentru a fi invinse, conchide Huxley, dar "este de datoria noastra sa facem tot ce putem pentru a ne impotrivi lor".

  Zum Buch

• 

  Ghici cine moare primul

  M. J. Arlidge

  • 0
  • 0
  • 0

  Doi ostatici. Un singur glonţ. Doar unul va supravieţui. 
   
  Sunt suflete-pereche. Vor să-şi petreacă restul vieţii împreună. 
  Însă când se trezesc singuri şi dezorientaţi într-un subsol părăsit, groaza îi copleşeşte. 
  Nu au la dispoziţie decât o armă încărcată cu un singur glonţ şi însoţită de următorul mesaj: „Când unul dintre voi îl va ucide pe celălalt, supravieţuitorul va fi liber". 
  Cine a putut concepe un astfel de scenariu sinistru, în care victimele înseşi comit crima? 
  Torturaţi de spaimă, disperare, sete şi inaniţie, pentru ostatici nu există decât o singură cale de a pune capăt acestui supliciu: unul dintre ei trebuie să moară. 
   
  M. J. Arlidge a creat o eroină memorabilă: inspectoarea Helen Grace. – Daily Mail 
   
  O poveste captivantă şi înfricoşătoare, scrisă magistral. – Sun

  Zum Buch

• 

  Orbi

  Petronela Rotar

  • 0
  • 0
  • 0

  Nu știu ce-nseamnă să nu vezi cu ochii, dar știu ce-nseamnă să-ți orbești inima, cu tot sângele ei, să-i dai peste gură instinctului care urlă "Nu!", să-ți înveți mintea să-ți justifice drumul în jos. Această carte mi-a spart în față o oglindă și m-am văzut bucăți în toate cioburile ei. Pare ciudat, însă eram întreagă în fiecare ascuțitură. Pentru că totul omului cu sufletul orbit este un tot mai mic. Ca să te-ntorci la tine, că altă cale nu e, iubește-te-n fărâmă, deschide pleoapa ei, cum zice Petronela în cartea asta pulsândă, răvășitor de necesară.
  
  (Ana Barton)
  
  Mărturisesc că am citit cartea Petronelei Rotar de două ori. Prima dată am citit-o încercând să înţeleg fuga, un fel de du-te vino ameţitor. Plecări, veniri, localităţi, toată lumea fuge aparent pe undeva şi constant de propria persoană. Personajul principal stă locului doar vreo câteva săptămâni şi numai când are depresie acută.
  A două oară am citit volumul ca să îmi delimitez mai clar portretele: nu numai portretul Alexei sau cel al lui Călin, cele două personaje principale, ci şi portretul personajului psihodramă, portretul părinte-feminin, portretul părinte-masculin, portretul personajului "societate românească". Fiecare dintre ele devine pe rând personaj principal, chiar şi numai pentru câteva secunde, şi apoi decor, obiect de recuzită în caruselul unui roman care poate fi citit pe foarte multe planuri. Ceea ce uneşte toate aceste planuri este sinceritatea. Onestitatea dusă până la extrem a unei femei sfâşiate între inerţia de a se minţi prinsă în construcţiile sociale care i-au fost inoculate şi incapacitatea de a trăi aşa.
  Ca o disecţie făcută pe viu, cartea Petronelei este construită în jurul revelaţiei dureroase că, deşi ne ascundem sub un munte de mecanisme de apărare cotidiene, de noi înşine nu avem unde să fugim.
  
  (Anca Mizumschi)
  
  Șarmul imediat al scrisului Petronelei Rotar vine din faptul că ea tratează literatura ca pe o problemă personală. Una directă, intensă și presantă, care nu suferă amânare. Ea vine în literatură așa cum vii la confesor, la psiholog: aducând cu tine complicațiile cele mai intime și mai chinuitoare ale vieții tale personale, lucrând direct în materia lor dureroasă pentru a ajunge la vindecare. E deopotrivă o formă de curaj literar – și una de generozitate. O astfel de carte curajoasă și generoasă, vorbind despre abuz și violență și rezistența în fața lor, e și cea de față. Sunt sigur că va însemna ceva important – pentru victimele abuzurilor și cele ale literaturii, deopotrivă.
  
  (Radu Vancu)

  Zum Buch