Maison d'édition: Adenium
Volumul este câștigătorul Concursului de Debut organizat de Editura Adenium, secțiunea „Teatru“, și conține două piese ce readuc în prim-plan vechi personaje mitologice (Dionysos, Medeea, Electra, Antigona, Penteu) și literare (Don Quijote, Dulcinea, Arlechino, Pulcinella, Trufaldino), dintr-o perspectivă lirică, dar și umoristică.
Poezii pentru toți despre sentimente de dragoste, ură, tristețe, vulnerabilitate, patriotism și multe altele. Cel puțin câteva dintre aceste poezii vă vor aminti de emoțiile pe care le-ați simțit cel puțin o dată în viață. Acest volum combină poezii scrise într-un stil clasic cu poezii scrise în stil contemporan și se referă la sentimentele care îi fac pe oameni să gândească într-un anume fel.Voir livre
Bun venit în lumea plină de grație și sensibilitate a audiobook-ului DIVA! Descoperiți o colecție extraordinară de poezii care capturează frumusețea și puterea femeilor! Aceste poezii au fost scrise cu gândul la toate femeile puternice. Ele reflectă emoțiile, visurile și luptele pe care le trăiesc în fiecare zi, celebrând feminintatea în toate formele ei. Colecția de versuri evocă teme precum dragostea, suferința, traumele, dar și vindecările acestora, încrederea în sine, independența și curajul de a-ți urma pasiunile. Ascultând aceste poezii, veți simți cum emoțiile prind viață și cum fiecare cuvânt se transformă într-o melodie a inimii. Fiecare vers este o oglindă a sufletului și o încurajare pentru femei să-și exprime autenticitatea și să se împlinească în totalitate. DIVA este un omagiu adus femeilor și puterii lor. Este un cadou minunat pentru tine însăți, sau pentru o femeie specială din viața ta. Ascultă DIVA și lasă-te purtată în 16 minute într-o călătorie poetică, plină de emoție, empatie și alinare. Descoperă puterea cuvintelor și învăluie-te în versuri care celebrează esența frumuseții, dar și a puterii feminine! PS: Ascultă la căști și bucură-te de experința inedită!Voir livre
Versuri din exilul sufletului... Dacă nu ar fi versul,poate că nici eu nu aș mai fi ce sunt acum, poate că sufletul meu ar fi rămas mereu într-un exil din care nu m-aș mai fi întors.. Dar m-am întors prin poezie. Mă dăruiesc vouă prin cuvânt, ca să ne regăsim împreună răzvrătiții superbi ai unei lumi care are nevoie de iubire să respire pe mai departe speranță.. 107 poezii in peste 260 de pagini in cartea mea tiparita recent . 107 bucatele din sufletul meu, din viata mea , sulfet si viata alunecand lin prin degetele mele prin cuvinte si litere cu focul iubirii spre sufletele voastre. Sa le primiti, asa cum le trimit spre voi, cu multa deschidere spre frumos pasiune, iubire, si cadura sufleteasca.Voir livre
Volumul cuprinde poeme semnate de 34 de autori, pe care Alexandru Petria, realizatorul antologiei, le consideră reprezentative pentru anul 2013 și care au fost publicate în reviste, în format tipărit sau online, ori pe diverse site-uri literare. Singurul criteriu de selecție este, așa cum afirmă antologatorul, valoarea materialelor, și nu apartenența autorilor la anumite grupări literare. Dintre autorii textelor, îi amintim pe: Adrian Suciu, Andrei Mocuța, Andrei Zbîrnea, Aura Christi, Doina Uricariu, Dorin Tudoran, George G. Asztalos, Gheorghe Grigurcu, Leo Butnaru, Liviu Antonesei, Liviu Ioan Stoiciu, Menuț Maximinian, Mihail Vakulovski, Nicolae Coande, Petronela Rotar, Ștefan Doru Dăncuș.Voir livre
Aer în iarbă este o poezie a ciclicității. Anotimpuri și anotimpuri ale inimii. Toposuri și locașuri ale refugiului în bucurii simple. Regenerarea prin elemente găsite în colțurile altor inimi. O poezie filmică. O dinamică cinematică a cuvintelor și a surprizelor prinse de suflet și redate în pixelii colorați ai fericirilor neașteptate. Aer în iarbă este și în „note de mare“ și în „primăvara la cheie“ un ciclu care mimează numai aparent dicteul automat. Aer în iarbă este momentul cînd treci pe stradă și scapi de lume, este spațiul gol dintre cuvintele care își rostesc viața ca să dea propulsie maximă. „Cu totul remarcabilă este, în poemele lui Mihai Vieru, capacitatea autorului de a descoperi, în spatele spectacolului cotidian, prezența miraculosului, a misterului, cîteodată feeric, altădată terifiant. Poetul e un spirit fantast, înzestrat cu niște antene extrem de sensibile la partea de umbră a existenței, și un vizionar apt să surprindă spectacularul banalului și să transforme, așa cum își dorea pe vremuri Rimbaud, o fabrică oarecare într-o moschee.“ (Octavian Soviany)Voir livre
Un caleidoscop în care se rotesc încet imagini din copilăria cu mineri, decantoare și benzi care transportă cărbunele sau din adolescența într-o uniformă albastră. Textele astea spun, în fond, povești despre oameni dragi. (Ana Pușcașu) Ce-ți rămâne de făcut atunci când ești numărat „după gloanțe“, când ajungi să asociezi cele mai bune vremuri cu „primele defilări“, prin fața ochilor ți se derulează „toate marile filme ale indiferenței“, iar în loc de cer nu mai reușești să vezi decât „sute/de mii de cămăși albastre cu epoleți“? Nu-ți rămâne altceva decât să ratezi „tot ce se putea rata“, asta e lecția pe care o învață atât de bine și o predă, iată, mai departe, fără greșeală, fosta elevă a L(iceului) M(ilitar). Deși pare imprimat pe o bandă magnetică, iar limbajul este în esență unul sever, discursul „pedagogic“ din te aștept ca pe un glonte lasă să se strecoare printre rânduri suficient din emoțiile, respirațiile sau ezitările instanței emitente, astfel încât abilitatea celei aflate la pupitru să devină de necontestat. Pentru că, da, Ana Pușcașu convinge fără probleme, indiferent dacă scrie despre identități furate, manevre sterile, război, iubire sau ratare. (Cristina Ispas) Un spațiu disciplinar, depresiv, amenințat de gloanțe, pândit de moarte – o zonă biografică marcată de absolvirea LM-ului. Prezența semnificativă a conjunctivelor și condițional-optativelor mă face să cred că totul ar putea fi întocmai, iar rezultatul, exact cel bănuit, că oricine poate juca rolul principal propus de Ana Pușcașu. Concretețea spațiilor nu se dezminte nici un moment, poeta rămânând fidelă geografiei și istoriei imediate, realizând astfel un sumbru decor al lumii la început de mileniu; cu fabrici dezafectate, baruri, camioane și, de ce nu, cu Bosnia sau Basarabia. Teama care străbate volumul, ca o venă subțire, trădează fragilitatea de care literatura ultimelor decenii are atâta nevoie. Debutul poetic al Anei Pușcașu este – probabil – cel mai așteptat (și mai reușit) din zona Timișoarei, în ultima vreme. (Moni Stănilă)Voir livre
