Weitere Bücher, die Sie mögen werden

• 

  Creierul deprimat - De ce ne...

  Anders Hansen

  • 0
  • 0
  • 0

  E ușor să credem că ceva nu e în regulă cu creierul nostru când ne simțim rău psihic, însă anxietatea și depresia sunt stări naturale și reminiscențe ale unor vremuri străvechi, în care riscam să murim din cauza foametei și a infecțiilor. Nu suntem construiți pentru a fi veseli și fericiți tot timpul – dacă ar fi fost așa, atunci strămoșii noștri n-ar fi supraviețuit prea mult.  
  În această carte, psihiatrul suedez Anders Hansen clarifică de ce ne simțim atât de rău când o ducem atât de bine. Ne arată cum funcționează diferitele noastre stări, insuflându-ne în același timp speranța că ne putem simți bine în febrila societate digitalizată de astăzi. Pentru a reuși trebuie să avem mai multă grijă de creierul nostru – și de corpul nostru – și, poate, să încetăm să mai alergăm în permanență după fericire.

  Zum Buch

• 

  Când este o femeie frumoasă?

  George Colang

  • 0
  • 0
  • 0

  Aşadar, când este o femeie frumoasă? 
  Nu este tocmai atunci când nu ţine morţiş să se perfecţioneze pentru o lume ce oricum o falsifică? Oglinda în care se scaldă este doar un pretext pentru imperfecţiunile pe care le ascunde cu ardoare. O femeie este puternică atunci când lumea ei arată ca o oglindă; atunci când reuşeşte să-şi ascundă însăşi slăbiciunile, doar pentru a erupe în golul care o desparte de peronul concret al vieţii sale. O femeie frumoasă nu aşteaptă niciodată în gară. O femeie frumoasă nu-şi ascunde cu ardoare imperfecţiunile. Dimpotrivă, face haz de necaz. O femeie este frumoasă atunci când este vulnerabilă, căci puterea ei derivă tocmai din această nebuloasă ascunsă bărbaţilor. O femeie este frumoasă atunci când zâmbeşte ca o lacrimă, dar şi invers. O femeie este frumoasă atunci când erupe cu naturaleţea ei. O femeie este frumoasă atunci când se joacă cu cuvintele la fel cum se joacă şi cu sufletele celor din jurul ei. O femeie frumoasă, pentru cei din jurul ei, o să fie mereu rea! O femeie este frumoasă atunci când dansează ca o sirenă, când se pliază genuin în raza muzicii. Când se identifică cu muzica. O femeie este frumoasă atunci când ştie ce vrea, chiar dacă nu ştie. O femeie este frumoasă atunci când se luptă ca o leoaică. O leoaică este frumoasă când vânează pentru leul ei. 
  Şi nu în ultimul rând, o femeie este frumoasă atunci când ştie să fie frumoasă.

  Zum Buch

• 

  Iubire securizantă - Făuriți-vă...

  Julie Menanno

  • 0
  • 0
  • 0

  Cele mai multe relații amoroase încep printr-o poveste de dragoste – la vie en rose, când și unul și celălalt își pun ochelarii cu lentile colorate, prin care totul pare minunat, fantastic. Treptat, lentilele se mătuiesc, se formează pete: „El iar a adormit fără să-mi arunce o privire măcar!”, „Ea e din nou crizată, vrea s-o ajut la curățenie, de parcă n-aș munci toată ziua!” Astfel de reacții și gânduri sunt inevitabile. Apar în orice cuplu după un anumit timp de conviețuire, însă important este ce facem mai departe: le transformăm într-o avalanșă în stare să măture tot sau ni le asumăm și le explorăm pentru a ieși toți trei supraviețuitori de acolo: eu, tu și relația noastră?Pornind de la teoria atașamentului și bazându-se pe numeroase exemple din propria cazuistică, Julie Menanno arată cum vechile tipare de atașament din copilărie se manifestă și în relația adultă, transformându-se într-un ciclu negativ și influențându-se reciproc. Pentru a le contracara și a construi o iubire securizantă, soluția constă în asumarea propriei vulnerabilități: prevenirea sau întreruperea ciclului negativ atunci când apare, conectarea cu partenerul, reparația.Julie Menanno este terapeută de cuplu și familie, specializată în terapia focalizată pe emoție destinată cuplurilor. Pe Instagram ea oferă sfaturi cuplurilor la @TheSecureRelationship, unde are peste 1 milion de urmăritori. Totodată este fondatoarea clinicii Bozeman Therapy & Counseling și a programului The Secure Relationship Coaching.

  Zum Buch

• 

  Sfințenia papucilor de casă -...

  Pascal Bruckner

  • 0
  • 0
  • 0

  Două mari ideologii domină societățile occidentale: declinismul și catastrofismul. De la începutul secolului, toate evenimentele par să confirme acest pronostic: încălzirea climatică, terorismul islamic, coronavirusul și războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Singura salvare posibilă este propriul cămin, ultim refugiu și protecție contra sălbăticiei. Dar casa din zilele noastre nu este un simplu adăpost, ci un spațiu în sine care înlocuiește lumea. Poți să te bucuri de pe canapea de plăcerile oferite odinioară de cinematograf, de teatru, de cafenele. Totul sau aproape totul ne poate fi livrat la domiciliu. Și atunci de ce să ieși din casă și să te expui? Scopul eseului de față constă în analiza acestei mentalități a retragerii și a renunțării, în înțelegerea rădăcinilor sale filosofice și a formelor istorice. Fiindcă niciodată tensiunea dintre dorința de a vagabonda și înclinația spre solitudine nu a fost atât de puternică. Iar izolarea obligatorie, veritabil coșmar al ultimilor ani, pare să fi fost înlocuită în cazul multora de o autoizolare voluntară. Nu tirania sanitară ne amenință, ci tirania sedentară. Oare papucii de casă și halatul vor deveni noile embleme ale lumii viitoare?„Cu talentul său obișnuit, Bruckner creionează portretul dulce-amar al unei omeniri ghemuite, chircite, care consideră că mai puțin înseamnă mai bine.“ - Le Monde

  Zum Buch

• 

  Conflict distructiv

  Amanda Ripley

  • 0
  • 0
  • 0

  Conflictul distructiv este mâna invizibilă a vremurilor noastre. Și este diferit de fricțiunea utilă a conflictului sănătos care ne împinge să fim oameni mai buni. Conflictul distructiv este ceea ce se întâmplă când dezacordul se tranșează într-o confruntare de tip bine-contra-rău, noi-contra-lor. În această stare, regulile normale nu se mai aplică. Creierul se comportă diferit. Ne simțim din ce în ce mai siguri de propria superioritate și, în același timp, din ce în ce mai înșelați de cealaltă parte.  
  

În această carte, Amanda Ripley cercetează modul în care oameni buni sunt capturați de conflicte distructive și felul în care care se eliberează.

  Zum Buch

• 

  Fiica Estului

  Clara Usón

  • 0
  • 0
  • 0

  Această traducere a fost publicată cu sprijinul Ministerului Educaţiei, Culturii şi Sportului, Spania.
  
  Un roman despre Ana Mladić, fiica generalului care a schimbat chipul Europei
  
  Pentru Fiica Estului, Clara Usón primeşte Premiul Ciudad de Barcelona şi prestigiosul Premio de la Crítica, o recompensă literară acordată anual celui mai bun roman scris în limba spaniolă din întreaga lume.
  
  Şase tineri, trei băieţi şi trei fete, stau de vorbă într-un McDonald's din Moscova şi ajung la o dispută aprinsă despre naţionalism şi manipulare politică. Sînt studenţi din Belgrad şi se află în Rusia într-o excursie – un cadou de absolvire a facultăţii, înaintea examenelor finale. Excursia aceasta va schimba destinul uneia dintre fete: Ana Mladić, personaj inspirat din realitatea cea mai cruntă a fostei Iugoslavii, la începutul anilor '90, în timpul războaielor sîrbo-croat şi sîrbo-bosniac. Ana nu este altcineva decît fiica generalului Ratko Mladić, pe care ea îl adoră şi îl consideră un adevărat erou al Serbiei, dar care avea să fie repede cunoscut în toată lumea ca "măcelarul din Balcani" şi judecat la Haga pentru crime de război. Romanul Fiica Estului, care are în centru destinul tragic al Anei, a trezit un interes enorm, căci pare aproape de necrezut cum a reuşit o tînără scriitoare din Spania să se documenteze la faţa locului, să înţeleagă şi să recreeze istoria – veche sau recentă – a unei regiuni din Europa ce pare uneori de neînţeles chiar şi pentru istorici.
  
  "Fiica Estului e un text hibrid, unde realitatea şi ficţiunea se întrepătrund indisociabil şi care trebuie citit ca o operă romanescă, nu ca un eseu ori o biografie." (Clara Usón)
  
  "Un melanj fascinant de istorie şi ficţiune, în care Clara Usón povesteşte extraordinara istorie a războiului din fosta Iugoslavie." (Javier Cercas)
  
  "Clara Usón uimeşte prin precizia şi ambiţia proiectului ei romanesc. Năzuinţe, gînduri, dialoguri, strigăte sau şoapte, nimic nu-i scapă, căci totul este recreat sub inspiraţia realului." (Livres Hebdo)

  Zum Buch