Ultimul regat - Spada regilor

Bernard Cornwell

Synopsis

LOIALITĂŢI ÎMPĂRŢITE, IUBIRI IMPOSIBILE, EROISM DINCOLO DE LIMITEBESTSELLER INTERNAŢIONALSPADA REGILOR este al doisprezecelea roman din seria de succes Ultimul regat scrisă de Bernard Cornwell, o cronică a istoriei Angliei de la începuturile sale, „la fel de captivantă ca Urzeala tronurilor, dar inspirată din evenimente reale“ (The Observer), serie care a stat la baza unui excepţional serial de televiziune realizat de BBC.ANGLIA ESTE ÎN PLINĂ FRĂMÂNTARE, o în timp ce vikingii şi saxonii se luptă pentru teritoriu. Se zvoneşte că regele e pe moarte, iar ţara aşteaptă un succesor la tron. O ciocnire violentă pe mare îl obligă pe războinicul Uhtred să-şi conducă oamenii din fortăreaţa sa din Northumbria la Londra şi să se arunce în epicentrul furtunii. Doi regi pretind tronul rămas gol, iar un nou regat nu se poate naşte fără vărsare de sânge. Spada lui Uhtred îl va lăsa pe unul din ei mort, iar pe celălalt îl va face rege. Dar este greu să ştii care e voinţa zeilor...BERNARD CORNWELL scrie un roman istoric şi de aventuri excepţional, un roman despre curaj, trădare, datorie, devotament, dragoste şi luptă, aşa cum se văd prin ochii unui războinic a cărui loialitate este împărţită între două lumi.„Nimeni nu scrie mai bine decât Bernard Cornwell.“ Lee Child

Disponible depuis: 17/02/2022.

Fiction contemporaine

D'autres livres qui pourraient vous intéresser

Anomalia

Hervé Le Tellier

„Un roman 2.0, amețitor și jucăuș, în care Hervé Le Tellier este în cea mai bună formă." Jérôme Garcin, L’Obs 
 
Romanul lui Hervé Le Tellier este conceput pe structura unui serial de televiziune de înaltă clasă, care creează dependență și, în același timp, concentrează stilurile și tramele a numeroase romane contemporane de succes: roman noir, thriller, roman de campus, de dragoste, de familie, biografic. Toate se petrec sub cupola unui cer SF unde a avut loc, în timpul unui zbor Paris-New York, un fenomen supranatural și sub semnul unei întrebări nebunești: oare lumea în care trăim este o uriașă simulare pe computer, iar ființele umane sunt programe mai mult sau mai puțin inteligente, cu destinul hotărât din afară? 
Președinte al celebrului Atelier de Literatură Potențială, OuLiPo, Le Tellier aduce prin conceperea acestui roman fabulos un omagiu Exercițiilor de stil ale lui Queneau, scrierii sub constrângere practicate de Georges Perec și întregului manifest oulipian.

Voir livre

Enigma camerei 622

Joël Dicker

Cartea cu cele mai mari vânzări în Franța în 2020 
 
„Jumătate thriller, jumătate melodramă, 100% roman polițist." - Figaro 
 
Într-o noapte de decembrie, la Palace de Verbier, în Alpii elvețieni, are loc o crimă, iar anchetatorii nu reușesc să ajungă la nicio concluzie. 
După mulți ani, în vara lui 2018, un scriitor venit în vacanță se cazează la același hotel, fără să-și imagineze că va ajunge să se lase absorbit de acest caz. 
Ce s-a petrecut în camera 622 de la Palace de Verbier? 
Cu precizia unui ceasornicar elvețian, Joël Dicker își duce cititorii în inima orașului său natal, de-a lungul unui roman diabolic și imprevizibil, cu un triunghi amoros, jocuri de putere, lovituri sub centură, trădări și gelozii, într-o Elveție care nu este chiar atât de liniștită cum pare. 
 
„Capitolele defilează rapid, ca episoadele dintr-un serial, ritmate de dialoguri viguroase, scene vizuale clare sau difuze. Legături secrete, întâlniri ratate, lovituri de teatru, înșelătorii și vieți paralele… Melodrama se transformă în thriller. Cititorul este, pe rând, păcălit, hărțuit și captivat." – Figaro

Voir livre

Pasiune simplă Confesiunea...

Annie Ernaux

Premiul Nobel pentru Literatură 2022

„Un monument închinat pasiunilor care sfidează orice explicație simplă." The New York Times Book Review

Anulând granițele dintre ficțiune și memorialistică, naratoarea anonimă din Pasiune simplă documentează reacțiile, dorințele, umilințele unei femei consumate timp de doi ani de pasiunea pentru un străin căsătorit. Fiecare cuvânt, întâmplare ori persoană cei iese în cale îi prilejuiește o legătură cu cel iubit ori îi provoacă o indiferență glacială. Nu există cale de mijloc, așa cum luciditatea extremă nu oferă scăpare din fața acestei pasiuni mistuitoare.

În Confesiunea adolescentei, naratoarea readuce la viață vara anului 1958, când s-a dăruit pentru prima oară unui bărbat. Abia împlinise 18 ani, iar bărbatul a preferat s-o uite și să-și continue viața ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. După 50 de ani, scriitoarea își dă seama că s-ar putea întoarce la fata de atunci, pe care încercase din răsputeri s-o uite. În cursul acestui proces, va descoperi că acea fată care fusese cândva este originea vitală, violentă și dureroasă a identității ei de scriitoare.

„Succesul nu înseamnă mai nimic pentru mine. Nu are aproape nicio influență asupra a ceea ce fac sau asupra felului în care mă privesc pe mine însămi. Trăiesc pentru a scrie. Mare parte a timpului scriu aici, în casa mea. Câteodată mă întreb dacă nu cumva am ratat ceva subordonând totul scrisului. Dar poate acesta e motivul pentru care mă aflu aici." Annie Ernaux

Voir livre

Radio Noapte

Iuri Andruhovîci

La meridianul zero, pe o insulă rămasă nenumită, tocmai a bătut de miezul nopții și Iosyp Rotskyi își începe emisiunea radiofonică. În studioul care ajunge să-i fie purgatoriu, avându-i în fundal pe Bowie și The Rolling Stones, cititorul își petrece noaptea alături de Rotskyi, care, în pauzele dintre piese, găsește prilej să-și rememoreze viața. Aflăm că Rotskyi este revoluționarul ucrainean cunoscut drept „pianistul baricadelor“, care, nevoit să părăsească țara, a cântat muzică de salon într-un hotel elvețian, unde a fost obligat la un moment dat să interpreteze pentru dictatorul propriei patrii, pe care l-a omorât din greșeală. După ani de închisoare, este eliberat și se retrage în munți, unde trăiește alături de corbul său Edgar și iubita Anime. Urmărit de agenți secreți, Rotskyi lansează propriul radio clandestin, Radio Noapte, de unde transmite muzică și poezie spre o lume învăluită în mizerie, război și dezastre. După cum l-a descris și autorul său, Radio Noapte este un „roman acustic“, un roman prin care răzbate „un perete de sunet“ construit pe fundalul evenimentelor care au frământat istoria recentă a Europei de Est.

Voir livre

Să nu râzi :((

Raluca Feher

Să nu râdeți.... 
Dar nici nu o să puteți. Cartea asta doare, exasperează. O iubire maternă, ca o ură grea. Ura că nu ești cenușăreasa, oricâți pantofi ai, că universul nu se orânduiește în cercuri concentrice de răsplăți. Că nu stă drepți, la ordinele tale. Pe care nu știi să le dai, fiindcă ai pus re-ul înaintea sentimentului. Fiindcă ai numai răspunsuri și nicio întrebare. Fiindcă virtutea principală pe care o corcolești la piept este despre ce nu ești și ce nu poți, într-o lume care conspiră împotriva ta. A ta, Buricul absolut al pământului. Mama, Gaia, Glia. Tellus Mater. Pântec și mormânt. 
Nu. Nu o să râdeți. Dar cred că veți simți, trăi, înțelege mai bine fatal/ismul. Cordonul ombilical netăiat la timp de sabia Liberului Arbitru. Personajul acela lipsă din cultura noastră mioritică. Personajul după care tânjim până la ștreangul în care ne atârnăm propria neputință. Să nu râzi :(( este o experiență limită, ascunsă de obicei de mituri și tăceri. Doare, exasperează. Eliberează. - Mihaela Miroiu, filosof, scriitoare

Voir livre

Teoria tăcerii

Iulian Tănase

Teoria tăcerii s‑a născut dintr‑o întrebare, iar întrebarea era asta: „În câte feluri se poate tăcea?" Nu există un răspuns exhaustiv la această întrebare. Tăcerea, la fel ca Universul, este infinită. Teoria tăcerii a apărut în 2015, iar întrebarea — cu șapte ani înainte. Între timp, au trecut nouă ani de la prima ediție a acestei cărți. Teoria tăcerii are acum o soră mai mică, Teoria fricii, și cele două teorii vor avea, nu peste mult timp, încă o soră: Teoria singurătății. Să nu fii singur pe lume e un lucru bun, fie că ești carte, fie că ești om. 
 
Înainte de a mă naște, eram un foarte bun înotător. În lichidul amniotic mă simțeam ca peștele în apă. Mama a știut, așa cum numai mamele pot ști, că poartă în pântece un înotător de performanță și a început să crească. Din dragoste pentru mine, mama a devenit uriașă. Aveam acum la dispoziție un bazin olimpic plin cu lichid amniotic. Băteam suta de metri în secunde din ce în ce mai puține. Înotam într-o tăcere perfect etanșă. Luni întregi m-am antrenat pentru o medalie, aveam toate motivele să sper la aur. Dar mama a început într-o zi să descrească. Apoi i s-a rupt apa, iar mie mi s-a rupt tăcerea. M-am trezit țipând. La gât aveam o medalie însângerată.

Voir livre