Weitere Bücher, die Sie mögen werden

• 

  James (Giacomo) - Varianta...

  Italo Svevo

  • 0
  • 0
  • 0

  Giacomo este un fermier pe care naratorul îl întâlnește în timpul unei plimbări în zona rurală din Friuli și care îi spune povestea lui. De fiecare dată când Giacomo își găsește un loc de muncă protestează și ajunge să se lanseze în propagandă și dezbateri pentru a-și convinge colegii să ceară condiții optime de muncă, punând mereu mari probleme angajatorilor săi. Negăsind locuri de muncă, devine nomad, în zadar caută un loc de muncă bine organizat. Prin urmare, practic inexistent. Până când într-o zi este chemat înapoi în orașul natal pentru o anumită slujbă...

  Zum Buch

• 

  Poezii de George Cosbuc

  George Cosbuc

  • 0
  • 0
  • 0

  George Co?buc a fost întâiul mare poet român pe care ni l-a dat Ardealul. Supranumit ?i „poet al ??r?nimii”, „poetul satului” sau „poetul neamului” – „Co?buc este nu numai un des?vâr?it tehnician, dar nu rareori ?i un mare poet, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mi?c?rilor suflete?ti sempiterne” (George C?linescu).Dintre poeziile incluse in volumul de fata amintim:Bradul * Doina * Dragoste invrajbita * Hafis * Iarna pe ulita * In miezul verii * Ispita * La pasti * Lupta Vietii * Mama * Minciuna crestinilor * Noi vrem pamant * Prutul * Scara * Seara * Stefanita Voda * Sub Patrafir * Unul ca o suta * Voichita lui Stefan

  Zum Buch

• 

  Război şi pace

  Lev Tolstói

  • 0
  • 0
  • 0

  Capodopera Război și pace zugrăvește viața întregii societăți ruse în perioada războaielor napoleoniene; evenimentele istorice și interesele personale, căile de autodefinire a personalității și spontaneitatea vieții populare sunt prezentate drept componente echivalente ale existenței natural-istorice.

  Zum Buch

• 

  Amintiri din Casa Mortilor

  F.M. Dostoievski

  • 0
  • 0
  • 0

  În Amintiri din Casa Morților sunt abordate probleme filosofice care, mai târziu, vor constitui inconfundabilul substrat ideatic dostoievskian: libertatea, crima, natura umană, mândria, relația dintre popor și intelighenție, nebunia, iubirea aproapelui, solidaritatea umană, smerenia. Datorită acestui fond filosofic, textul are un pronunțat caracter eseistic și contribuie la constituirea vocii distincte dostoievskiene, cea care va deveni pregnantă în marile creații din următoarea perioadă. Fascinant de urmărit în Amintiri… rămâne felul în care o mână de maestru a împletit elemente documentare/autobiografice și imaginare, pentru a obține o proză profund originală și o răscolitoare lecție despre suferință.

  Zum Buch

• 

  Rusoaica

  Gib I. Mihăescu

  • 0
  • 0
  • 0

  Nu există niciun roman care să fi fost la fel de prost citit ca Rusoaica lui Gib Mihăescu. Inclusiv de către critica literară a anilor ‘30 din secolul trecut. Despre critica de după război e greu de vorbit. Tipărit în 1933, romanul n-a fost reeditat niciodată în timpul comunismului. Nici măcar în edițiile critice. Motivul este în primul rând titlul. Cu toată „despărțirea“ politică a regimului de la București de Uniunea Sovietică din aprilie 1964, liderii comuniști români au continuat să menajeze până la sfârșit „marea țară prietenă“, era formula obișnuită, de la Răsărit, interzicând orice referire directă. Rusoaica e un roman captivant, care se citește cu plăcere, dincolo de toate sofisticatele considerații ale criticilor. E un roman de aventuri și de iubire, despre un tânăr care își ia dorințele drept vise și iluziile drept idealuri. Cu toții, la o anumită vârstă, pățim acest lucru. Și până să ne fie rușine de pățania proprie, ne desfătăm cu nemaipomenitele pățanii sentimentale ale locotenentului Ragaiac.

  Zum Buch

• 

  Din lumea celor care nu cuvântă

  Emil Gârleanu

  • 0
  • 0
  • 0

  „In ampla structura a vitalului dincolo si mai adanc decat omul «marunt» si decat cel «elementar» Garleanu gaseste o noua forma a vietii sprijinind si incluzand pe toate celelalte mai inaintate si mai complexe forma «umila» a vitalitatii expresia ei cea mai simpla si cea mai generala. Povestitorul ii imbratiseaza destinul cu pietate panteista si inveselindu-se sau varsand o lacrima pe seama ei plange si rade de sine insusi de toti oamenii laolalta si poate chiar de zei. Este aci o atitudine tipica a naturalismului modern adica a acelei indrumari literare formate in scoala interpretarii stiintifice a vietii care se calauzeste de convingerea ca umanul se rezolva in biologie si ca spiritul nu are alte legi decat acele ale vietii in general. Unitatea vietii permite aflarea talcurilor ei generale in acele din formele ei care fiind mai simple sunt in acelasi timp mai limpezi...“ – Tudor Vianu Arta prozatorilor romani

  Zum Buch