Wir entschuldigen uns! Der Herausgeber (oder Autor) hat uns beauftragt, dieses Buch aus unserem Katalog zu entfernen. Aber kein Grund zur Sorge, Sie haben noch mehr als 500.000 andere Bücher zur Auswahl!
Verlag: ALLFA
Middlemarch este, în general, recunoscut nu numai ca încununarea geniului lui George Eliot, dar și ca unul dintre cele mai frumoase romane apărute în limba engleză.
George Co?buc a fost întâiul mare poet român pe care ni l-a dat Ardealul. Supranumit ?i „poet al ??r?nimii”, „poetul satului” sau „poetul neamului” – „Co?buc este nu numai un des?vâr?it tehnician, dar nu rareori ?i un mare poet, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mi?c?rilor suflete?ti sempiterne” (George C?linescu).Dintre poeziile incluse in volumul de fata amintim:Bradul * Doina * Dragoste invrajbita * Hafis * Iarna pe ulita * In miezul verii * Ispita * La pasti * Lupta Vietii * Mama * Minciuna crestinilor * Noi vrem pamant * Prutul * Scara * Seara * Stefanita Voda * Sub Patrafir * Unul ca o suta * Voichita lui StefanZum Buch
Giacomo este un fermier pe care naratorul îl întâlnește în timpul unei plimbări în zona rurală din Friuli și care îi spune povestea lui. De fiecare dată când Giacomo își găsește un loc de muncă protestează și ajunge să se lanseze în propagandă și dezbateri pentru a-și convinge colegii să ceară condiții optime de muncă, punând mereu mari probleme angajatorilor săi. Negăsind locuri de muncă, devine nomad, în zadar caută un loc de muncă bine organizat. Prin urmare, practic inexistent. Până când într-o zi este chemat înapoi în orașul natal pentru o anumită slujbă...Zum Buch
Intr-o seară de iarnă, cinci tineri petrec până târziu la jocul de cărți, apoi discută despre puterea misterioasă pe care o deține o bătrână contesă, bunica unuia dintre ei. Această femeie ar ști o combinație de trei cărți care este de fiecare dată câștigătoare. Nepotul ei povestește cum bunica sa, pe când era tânără și se afla în Franța, a pierdut într-o seară o sumă uriașă, iar soțul ei a fost furios. A găsit ajutor la faimosul conte de Saint-Germain, care i-a dezvăluit un secret ce i-a permis să-și recâștige banii. Dar, de atunci, contesa a refuzat să-l dezvăluie cuiva. Fascinat de bogăția pe care i-ar putea-o aduce această putere, Hermann, un tânăr ofițer care n-a pus în viața lui mâna pe o carte de joc, încearcă să afle secretul, dar, speriată de vederea armei cu care o amenință, bătrâna se prăbușește și moare...Suntem nişte pigmei în comparaţie cu Puşkin. Nu mai există printre noi un asemenea geniu. Ce frumuseţe, ce vigoare are fantezia lui! Am recitit de curând Dama de pică. Ce fantezie!... Cu o analiză subtilă, el a urmărit toate mişcările lui Hermann, toate chinurile lui, toate speranţele şi, în sfârşit, neaşteptata şi îngrozitoarea lui cădere. F.M. DostoievskiZum Buch
Poveștile lui Creangă sunt delectabile deopotrivă pentru copii și pentru adulți. Însă numai cei din urmă le pot gusta pe deplin savoarea. Creanga pare a nu-și fi bătut capul să inventeze povești: avea deștul material la îndemână ca să mai fie nevoie de așa ceva. Cât datorează el creației folclorice anonime și cât îi este aceasta tributară după publicarea poveștilor și absorbția – sau reîntoarcerea – acestora în circuitul oralității e o chestiune ce poate interesa migăloase cercetări erudite. Farmecul poveștilor lui Creangă nu stă în invenție – cel mult, aici și-a spus cuvântul selecția făcută de scriitor dintr-un inventar disponibil atât de bogat. Ceea ce atrage și cucerește, în primul rând, e „punerea în scenă“ – nemaivorbind de darul rostirii plastice, suculențe, atât de mult comentat și analizat. LIVIU PAPADIMAZum Buch
Toți am auzit despre Tristan și Isolda și despre dragostea lor ilicită, dar exemplară, într-atât încât să fie considerată fondatoare a conceptului de iubire în mentalul european. Béroul a fixat în scris povestea lor în secolul al XII-lea, într-o formă încântătoare prin ritmul alegru, prin imaginile pline de culoare și naturalețea dialogurilor. Romanul despre Tristan le apare cititorilor de astăzi în aceeași strălucitoare și uimitoare prospețime de acum aproape o mie de ani, ca o dovadă ce vorbește de la sine despre valoarea iubirii, mereu neschimbată, în pofida trecerii timpului.Zum Buch
„Czytanie ksiazki, przerzucanie kolejnych stron komiksu, a nawet ogladanie filmu sa jak przemierzanie nowej drogi. Kiedy ksiazka sklada sie z wielu tomow i gdy wiele drugoplanowych historii przecina glowna opowiesc, droga wydaje sie pelna perypetii, czeka nas bowiem dluga wedrowka posrod cudownych krajobrazow, przez nieoczekiwane zakrety, mosty i wiadukty. Tak wlasnie dzieje sie w serii „Serce zabki“, ktorej lektura coraz bardziej przekonuje mnie, ze jest to ksiazka napisana „dla malych i duzych“, wiec takze dla dziadkow takich jak ja, nie tylko dla moich wnukow. W niniejszym tomie Kropla Krwi, ktora poznalismy w tomie pierwszym, zmeczona udaje sie na odpoczynek. Pchelka i Jedwabnik wydaja sie natomiast nie tylko wypoczeci, ale rowniez tak ciekawscy i rozmowni, ze na prawie trzystu stronicach ksiazki nie milkna chocby na chwile. Starszy i bardziej doswiadczony Pchelka opowiada Robaczkowi mnostwo cudownych historyjek, proszac go jedynie, by ten mu nie przerywal! Tez mi cos! Czy mozna sprawic, by male, ale tak zwawe przeciez stworzonko nie zadawalo setek, a nawet tysiecy pytan? Jak kazde inne dziecko, Jedwabnik pelen jest wszelakich „a dlaczego?“, zas Pchelka, pomimo udawanego niezadowolenia, stara sie na nie odpowiedziec. W ten sposob my rowniez dowiadujemy sie, wraz z malym Jedwabnikiem, wielu rzeczy o snach i ich interpretacji, o madrosci pchel, o niemilych przygodach rogatych zwierzat, czy tez o mocy wspomnien. Wsrod ogromu historii, chyba najbardziej zapada w pamiec wielowatkowa opowiesc o pogrzebie Starego Szczura, poprzedniego pana Pchelki i jego rodziny. Tak jak i w innych czesciach niniejszej serii, tak i w tym tomie zachwyca sposob wprowadzania elementow mitologicznych, sposrod ktorych jedne siegaja do wczesnego chrzescijanstwa, drugie do folkloru, a jeszcze inne do tradycji poganskiej. Ta opowiesc, nawet jesli posiada cechy fantastyczne i bajkowe, jest w pewnym sensie „realistyczna“. Dla bardzo mlodego odbiorcy, ktoremu sie czyta, bo sam jeszcze nie potrafi, jest to rowniez w pewnym sensie „podrecznik“, za posrednictwem ktorego maluch moze wyjasnic sobie to, co niewidoczne na pierwszy rzut oka; moze dotknac etycznego wymiaru naszej egzystencji na tym swiecie. Gratuluje autorowi i zycze milej lektury wszystkim czytelnikom, bez wzgledu na wiek. Zas jesli chodzi o mnie - trwam w oczekiwaniu. W oczekiwaniu na nastepne tomy, oczywiscie.“ – Liviu AntoneseiZum Buch
