Weitere Bücher, die Sie mögen werden

• 

  James (Giacomo) - Varianta...

  Italo Svevo

  • 0
  • 0
  • 0

  Giacomo este un fermier pe care naratorul îl întâlnește în timpul unei plimbări în zona rurală din Friuli și care îi spune povestea lui. De fiecare dată când Giacomo își găsește un loc de muncă protestează și ajunge să se lanseze în propagandă și dezbateri pentru a-și convinge colegii să ceară condiții optime de muncă, punând mereu mari probleme angajatorilor săi. Negăsind locuri de muncă, devine nomad, în zadar caută un loc de muncă bine organizat. Prin urmare, practic inexistent. Până când într-o zi este chemat înapoi în orașul natal pentru o anumită slujbă...

  Zum Buch

• 

  Poezii de George Cosbuc

  George Cosbuc

  • 0
  • 0
  • 0

  George Co?buc a fost întâiul mare poet român pe care ni l-a dat Ardealul. Supranumit ?i „poet al ??r?nimii”, „poetul satului” sau „poetul neamului” – „Co?buc este nu numai un des?vâr?it tehnician, dar nu rareori ?i un mare poet, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mi?c?rilor suflete?ti sempiterne” (George C?linescu).Dintre poeziile incluse in volumul de fata amintim:Bradul * Doina * Dragoste invrajbita * Hafis * Iarna pe ulita * In miezul verii * Ispita * La pasti * Lupta Vietii * Mama * Minciuna crestinilor * Noi vrem pamant * Prutul * Scara * Seara * Stefanita Voda * Sub Patrafir * Unul ca o suta * Voichita lui Stefan

  Zum Buch

• 

  Întoarcerea fiului risipitor

  André Gide

  • 0
  • 0
  • 0

  Publicate mai întâi în revistele literare pariziene din preajma anilor 1900, scrierile de tinerețe reunite în Întoarcerea fiului risipitor dezvăluie un André Gide aflat la începutul fascinației sale pentru modernism. Cele șase „tratate“ (proze poetice și secvențe dramatizate) sunt construite după tiparul artelor poetice simboliste, dar amintesc și de maniera în care scriitura modernistă revizitează și remodelează mituri antice. Trecând de suprafața parabolei biblice, de clasicul episod homeric sau de povestea orientală, tânărul Gide face din „tratatele“ sale o demonstrație a unor teme esențiale pentru modernism: individualitatea torturată, angoasa, refuzul legilor colectivității.

  Zum Buch

• 

  Vlaicu-Voda Balada stramosilor

  Alexandru Davila

  • 0
  • 0
  • 0

  Si intr-adevar Vlaicu-Voda intruneste toate cerintele unei drame menite sa ramana calitati literare si calitati dramatice. Autorul acestei drame e un adevarat poet care prin imagini noi si bogate prin cuvinte expresive stie sa zugraveasca oameni fapte locuri timpuri. Limba lui e o comoara pe care doar la Odobescu o mai intalnim imperecherea neologismelor cu arhaismele da o culoare delicata si in acelasi timp da putere de expresivitate frazei imperecherile acestea desigur le gasim si in Odobescu dar dl Davila a stiut sa le inmulteasca si sa le rafineze. Un patetism sincer firesc inalta parca si valoarea cuvintelor si a frazelor. Tiradele chiar cele mai lungi sunt cladite cu o arta de compozitie deplina cu o putere de convingere rara asa ca efectul lor e puternic inaltator. Emotia artistica cuprinde pe spectator si-l tine toata vremea cat aude vorbele intelepte/romanesti ale figurilor de pe scena. si pe urma sentintele cuminti neaose care sunt presarate aproape in fiecare replica.
   
  [...]
   
  Cu toate observatiile mai mult sau mai putin insemnate Vlaicu-Voda ramane o podoaba a literaturii noastre dramatice prin patetismul cald si comunicativ prin frumusetea limbii si a versurilor prin puterea de evocare a unei epoci framantate prin maiestria de amanunt cu care e construita prin efectele dramatice si prin patriotismul cald si cuminte ce transpira dintr-insa.
   
  Ca atare Vlaicu-Voda nu numai merita dar trebuie sa figureze totdeauna in repertoriul Teatrului National alaturi de dramele lui Alecsandri Caragiale Hasdeu si ale dlui Delavrancea – Liviu Rebreanu

  Zum Buch

• 

  Drag îmi e să fac armata

  Tudor Colac

  • 0
  • 0
  • 0

  La temelia acestei culegeri de folclor stau cercetările de teren pe care le-am efectuat în ultimele două decenii în localități din Republica Moldova în special din stânga Nistrului regiune denumită tradițional Transnistria precum și din Bucovina. O bază solidă o constituie materialele păstrate în arhiva Academiei de Ĺžtiințe a Republicii Moldova informații colectate și depozitate în anii de după cel de-al doilea război mondial. De un real folos ne-au fost colecțiile de folclor îngrijite și publicate de cercetători din țară precum și înregistrările făcute în cadrul Festivalului folclorului ostășesc ce se desfășoară la Chișinău la ale cărei cinci ediții am participat până acum. O parte însemnată din aceste materiale cum ar fi legende povestiri orale snoave basme cântece epice eroice istorice lirica populară în marea sa diversitate creații din complexul ceremonial de familie și calendaristic etc. au văzut anterior lumina tiparului în ziare și reviste în volume tematice culegeri zonale și monografii folclorice ale unor localități. în context menționăm că este salutabilă mai ales această din urmă acțiune de alcătuire în ultimii ani a unor studii și culegeri etnofolclorice ale satelor din stânga Prutului chiar dacă unii autori sunt mai puțin avizați.
   
  Tudor Colac

  Zum Buch

• 

  Rusoaica

  Gib I. Mihăescu

  • 0
  • 0
  • 0

  Nu există niciun roman care să fi fost la fel de prost citit ca Rusoaica lui Gib Mihăescu. Inclusiv de către critica literară a anilor ‘30 din secolul trecut. Despre critica de după război e greu de vorbit. Tipărit în 1933, romanul n-a fost reeditat niciodată în timpul comunismului. Nici măcar în edițiile critice. Motivul este în primul rând titlul. Cu toată „despărțirea“ politică a regimului de la București de Uniunea Sovietică din aprilie 1964, liderii comuniști români au continuat să menajeze până la sfârșit „marea țară prietenă“, era formula obișnuită, de la Răsărit, interzicând orice referire directă. Rusoaica e un roman captivant, care se citește cu plăcere, dincolo de toate sofisticatele considerații ale criticilor. E un roman de aventuri și de iubire, despre un tânăr care își ia dorințele drept vise și iluziile drept idealuri. Cu toții, la o anumită vârstă, pățim acest lucru. Și până să ne fie rușine de pățania proprie, ne desfătăm cu nemaipomenitele pățanii sentimentale ale locotenentului Ragaiac.

  Zum Buch