Bureti de fag

Mihai Dutescu

Sinossi

„Talentul lui Duțescu e de a da pe față lucrurile inconfortabile, de a le spune clar și pe bune. Într-o literatură fascinată de marginali și ratați, el vorbește cu simpatie despre oameni aflați în plin proces de ascensiune socială. Pe scurt, despre parveniți – un subiect la care lumea bună strâmbă vinovat din nas, chit că parvenitismul e adevărul de profunzime al unei societăți ajunse de curând la prosperitate. Mai mult, la fel de tabu e și opinia că în comunism a fost bine, deși e împărtășită de larga majoritate a celor trecuți prin vechiul regim.În Bureți de fag, Mihai Duțescu are curajul să asume și să dea pe post aceste curente de opinie omniprezente, dar reprimate public, sub pretextul poveștii de viață a unui băiat născut prin anii '50 în Teleorman și ajuns inginer la București. El și soția lui fac parte din acea tipologie a cadrelor medii cu aspirații burgheze, raportându-se la comunism într-un mod mai degrabă benign, specific multora din generația lor: sunt oportuniști la nevoie, iar în rest rămân indiferenți. Micul lor arivism este bazat pe convingerea că sistemul nu e chiar greșit, că măcar are o idee valabila de echitate și meritocrație, câtă vreme i-a scos dintre țărani, i-a școlit gratis, le-a dat o casă și i-a băgat între domnii de la oraș. În ce mă privește, am certitudinea că în sfârșit am dat peste cartea aia ALTFEL despre comunism, cu o perspectivă de bun-simț, fără volute pioase sau chestionări tragice – motiv pentru care o recomand în special celor care vor să-și facă o idee despre cum gândeau și se purtau oamenii moralmente OK din România de atunci." Adrian SchiopMihai Duțescu (născut în 1979, la Alexandria) este arhitect, lector la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu" din București. În urma câștigării concursului de debut organizat de editura Cartea Românească, publică în 2010 volumul de poezie și toată bucuria acelor ani triști, recompensat cu mai multe premii și nominalizări, printre care și Premiul „Mihai Eminescu". În 2014 revine cu franceza un avantaj (poezie, Pandora M) și Uranus Park (roman, Polirom), o ficțiune realistă despre jungla imobiliară a Bucureștiului de la începutul anilor 2000, pentru care primește premiul „Tânărul prozator al anului" în cadrul Galei Tinerilor Scriitori. Este prezent cu eseuri, proză și poezie în diferite antologii din țară și din străinătate.

Disponibile da: 16/06/2022.

Lunghezza di stampa: 176 pagine.

Narrativa

Altri libri che potrebbero interessarti

Rămășițele zilei

Kazuo Ishiguro

Stevens, majordom de modă veche, îndrăgostit în tăcere de frumoasa și inteligenta menajeră din castelul lordului Darlington, se identifică într-atît cu funcția sa, încît trece senin pe lîngă dramaticele evenimente din timpul celui de-al doilea război mondial, la care asistă servind la masa stăpînului său. Nimic nu-l perturbă de la îndatoririle sale de "majordom absolut" – nici chiar pierderea singurei ființe iubite – și abia spre sfîrșitul vieții înțelege că lumea s-a schimbat profund și că el nu este decît "o rămășiță a trecutului". Aparut în Anglia (1989), romanul a primit în același an prestigiosul Booker Prize și a fost transpus cinematografic, în anul 1993, de regizorul James Ivory, într-un film de excepție, avîndu-i ca protagoniști pe Anthony Hopkins și Emma Thompson.

Mostra libro

Viața mincinoasă a adulților

Elena Ferrante

Lumea interioară a Giovannei se prăbușește când își aude tatăl spunând că fața ei își pierde drăgălășenia și începe să semene cu cea a disprețuitei mătuși Vittoria. Viața ei devine o căutare chinuitoare a oglinzii în care să se poată vedea cu adevărat. Giovanna se caută pe sine în două orașe înrudite ce se urăsc reciproc: orașul Napoli al înălțimilor și al rafinamentului și același oraș, dar al adâncurilor, un loc al excesului și al vulgarității. Fata se mișcă între cele două realități înainte și înapoi, fără a găsi răspunsuri sau o cale de a se salva, ajungând în schimb la o maturizare pe care nu a dorit-o și care nu e nici pe departe atât de frumoasă pe cât a crezut ea.

Mostra libro

Cartea clanului din Baltimore

Joël Dicker

Până în ziua Dramei, au existat două familii Goldman: Goldmanii-din-Baltimore și Goldmanii-din-Montclair. Goldmanii-din-Montclair, al căror descendent este Marcus Goldman, autorul romanului despre profesorul Quebert, aparțin clasei de mijloc și locuiesc într-o casă mică din Montclair, New Jersey. Goldmanii-din-Baltimore sunt o familie înstărită, care locuiește într-o casă de lux dintr-o suburbie bogată din Baltimore, și de care Marcus este fascinat. Ambele familii ascund însă secretele lor, amintiri mai mult sau mai puțin fericite, iar viața îi încearcă pe toți deopotrivă, fără să țină cont de avere, prestigiu, poziție socială. 
  
 "Fanii lui Dicker vor regăsi aceleași elemente care au făcut din Adevărul despre cazul Harry Quebert un boom literar: ritmul alert, alternarea permanentă între epoca noastră și anii ’80 și enigmele ingenios plasate la începutul romanului." – L’Express

Mostra libro

Cum a ars-o Anghelescu o lună ca...

Cristina Nemerovschi

Gigi Anghelescu are 39 de ani, patru luni, o săptămână, trei zile, șase ore, patru minute, câteva secunde și într-o dimineață ia hotărârea cea mare: să devină scriitor de succes. Pentru a porni în urmărirea visului său, își dă demisia de la banca unde lucrează. Vegheat și consiliat și în cele mai mici detalii de către cei doi prieteni apropiați, Georgescu și Mateescu, deja scriitori, Anghelescu face primii pași pe aventurosul drum al cuceririi lumii literare, despre care la început nu știe nimic. Urmărit de amintirea nefericitei iubiri din adolescență, pentru preafrumoasa Adina, dar și chinuit de dorința de a salva literatura de "impostori" – dintre care se distinge pregnant figura lui Cernătescu –, Anghelescu întâlnește cele mai șocante și mai colorate personaje, pe un drum unde, la final, îl va aștepta o surpriză de proporții uriașe.

Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes te face să privești mai atent lucrurile din jur. Și să nu îți mai poți controla hohotele de râs.

Mostra libro

La Paris nimic din toate astea...

Andrei Craciun

Mergeam tocmai acolo pentru că nu mai era nimic altceva între noi și cer. Eram tineri, dar știam deja să fim triști. Marea noastră frumusețe: beam enorm și pierdeam nopțile și câștigam unele speranțe, pe care, în zori, le mai schimbam pe câte o iubire, pe care o risipeam până la apus. Iar anii aceia demult au trecut, i-am îngropat ducându-ne unii altora prietenii la altar. Și nici jazz nu se mai ascultă la ultimele etaje ale orașului. Am devenit resurse umane.

Mostra libro

Trenul M

Patti Smith

O carte măsurată în linguriţe de cafea

Volum de amintiri atipic, Trenul M este, în esenţă, o poveste despre curgerea vieţii, relatată de o legendă a muzicii punk rock americane. Fie că vorbeşte despre rutina ei newyorkeză sau despre legăturile cu artişti precum William Burroughs sau Paul Bowles, Patti Smith rememorează pentru a înțelege, în acordurile unei melancolii temperate, ale unui umor subtil. Proza ei împleteşte realitatea cu visul şi încearcă să le descifreze rostul amîndurora; tînjeşte după cafeneaua perfectă şi după soţul ei decedat; merge pe urmele marilor artişti care i-au marcat existenţa, în căutarea unui adevăr profund; susţine concerte şi conferinţe, scrie, bea mereu cafea – drogul ei declarat – şi are vise obsesive. Dar ceea ce captivează în primul rînd în acest volum este personalitatea complexă a autoarei, ce reuşeşte să îşi apropie cititorul şi să îl facă părtaş la căutările, întrebările şi răspunsurile ei, care definesc umanitatea.

"Ce înseamnă să fii femeie şi să fii singură? Această întrebare este esenţa volumului Trenul M, alături de veşnica interogaţie: unde găseşti cea mai bună cafea? Trenul M e un jurnal al călătoriilor alimentate cu cafeină, imaginativ, emoţionant, transgresiv şi de o stranietate încîntătoare, care te face să rătăceşti şi în care te pierzi, doar ca să descoperi apoi esenţa adevărului şi a comuniunii în propria ta fiinţă." (Los Angeles Review of Books)

"Proza lui Patti Smith pendulează fără efort între prezentul şi trecutul ei, dar şi al savanţilor şi artiştilor ce au inspirat-o şi de care se simte apropiată: regizorul japonez Akira Kurosawa, poetul Arthur Rimbaud sau Alfred Wegener, primul om de ştiinţă care a avansat ipoteza derivei continentelor." (Miami Herald)

"Chiar şi atunci cînd stă singură pe treptele locuinţei sale din New York şi se uită la petrecăreţii beţi, Patti Smith reuşeşte să dea senzaţia că în lume nu există nimic mai fermecător." (Financial Times)

Mostra libro