Altri libri che potrebbero interessarti

• 

  James (Giacomo) - Varianta...

  Italo Svevo

  • 0
  • 0
  • 0

  Giacomo este un fermier pe care naratorul îl întâlnește în timpul unei plimbări în zona rurală din Friuli și care îi spune povestea lui. De fiecare dată când Giacomo își găsește un loc de muncă protestează și ajunge să se lanseze în propagandă și dezbateri pentru a-și convinge colegii să ceară condiții optime de muncă, punând mereu mari probleme angajatorilor săi. Negăsind locuri de muncă, devine nomad, în zadar caută un loc de muncă bine organizat. Prin urmare, practic inexistent. Până când într-o zi este chemat înapoi în orașul natal pentru o anumită slujbă...

  Mostra libro

• 

  Poezii de George Cosbuc

  George Cosbuc

  • 0
  • 0
  • 0

  George Co?buc a fost întâiul mare poet român pe care ni l-a dat Ardealul. Supranumit ?i „poet al ??r?nimii”, „poetul satului” sau „poetul neamului” – „Co?buc este nu numai un des?vâr?it tehnician, dar nu rareori ?i un mare poet, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mi?c?rilor suflete?ti sempiterne” (George C?linescu).Dintre poeziile incluse in volumul de fata amintim:Bradul * Doina * Dragoste invrajbita * Hafis * Iarna pe ulita * In miezul verii * Ispita * La pasti * Lupta Vietii * Mama * Minciuna crestinilor * Noi vrem pamant * Prutul * Scara * Seara * Stefanita Voda * Sub Patrafir * Unul ca o suta * Voichita lui Stefan

  Mostra libro

• 

  Istoria Țării Românești

  Constantin Cantacuzino

  • 0
  • 0
  • 0

  Stolnicul a scris o carte erudită, dar textul său este departe de a fi aglomerare nesfârșită de date și de fapte. Gânduri limpezi, unite în sisteme ce pot purta numele de filozofie a culturii (stima sa pentru actul civilizatoriu și pentru civilizația vechilor greci) și de filozofie a istoriei (concretizată în acea concepție a evoluției, a devenirii în istorie ("nașterea și stricăciunea"): "Toate lucrările ce sânt în lume au și aceste trei stepene dupră ce să fac, adecăte urcarea, starea și pogorârea, au, cum le zic alții: adăugarea, starea și plecarea". Cartea Stolnicului nu este – de prisos să o mai spunem – o cronică. Locul marelui cărturar nu este printre cronicari, ci categoric alături de istorici, lângă un Dimitrie Cantemir, de pildă, într-o vecinătate la care aspiră cu justificate pretenții. Scrierea sa se disociază vizibil de textele contemporanilor, sclipirea geniului și capacitatea de a străbate spațiile ample ale trecutului îl despart de alcătuitorii letopisețelor, indivizi marcați oricum de o modestie doar incidental atenuată de aspirația spre gândul elevat. Dacă ar fi fost terminată (dacă, cu alte cuvinte, autorul ei, căruia cu greu îi găsim un egal printre contemporanii "munteni", s-ar fi putut sustrage agitațiilor la a căror sursă se afla adesea), Istoria Țării Rumânești, cu fraza ei alambicată, cu excursiile ei fastuoase și paradele de impresionantă erudiție, ar fi închegat. O istorie spectaculoasă, fascinantă, ca mai toate producțiile Barocului, sub al cărui semn se desăvârșise, prin asimilări de mare profunzime, spiritul neliniștit al autorului ei.
   
  Dan Horia MAZILU

  Mostra libro

• 

  Jurnalul Reniei

  Renia Spiegel

  • 0
  • 0
  • 0

  15 iulie 1942, miercuriŢine minte ziua aceasta; ţine o bine minte. O să le povesteşti generaţiilor care vin. De astăzi, de la ora 8, am fost închişi în ghetou. Acum locuiesc aici. Lumea este despărţită de mine şi eu sunt despărţită de lume.Renia este o tânără care visează să devină poetă. Dar e 1939, iar Renia este evreică și trăiește în Polonia. Când Rusia și Germania îi invadează țara, lumea Reniei se năruie. Separată de mama sa, se adăpostește la bunici, de unde fuge apoi pentru a scăpa de raidurile aeriene nocturne, observă dispariția altor familii de evrei și, în final, este martoră la crearea ghetoului.Însă alături de teroarea războiului, există și frumusețe. Renia își găsește vocea de scriitoare și se îndrăgostește. Ea și Zygmunt se sărută pentru prima dată cu câteva ore înainte ca naziștii să ajungă în orașul ei natal. Și tot Zygmunt va scrie ultima însemnare în jurnalul Reniei.Redescoperit recent, după șaptezeci de ani, Jurnalul Reniei este deja considerat o lucrare clasică a literaturii Holocaustului. Scris cu o claritate și o măiestrie care amintesc de Anne Frank, Jurnalul Reniei este o mărturie extraordinară atât pentru ororile războiului, cât și pentru viața care poate exista chiar și în cele mai întunecate vremuri.„Renia Spiegel, o tânără cu atâta poftă de viaţă şi cu un deosebit talent de a descrie în proză şi în ver¬suri frumuseţea lumii din jur, a fost lipsită printr un glonţ de ceea ce şi dorea cel mai mult: un viitor… Cei care au păstrat jurnalul şi cei care l au tipărit au «salvat o». Nu au putut s o smulgă din mâinile destinului ei crud. Şi nici nu au putut să i dea viitorul pe care şi l dorea atât de mult. Dar au salvat o de durerea suplimentară de fi uitată.“Deborah E. Lipstadt„Uimitor… O nouă contribuție inestimabilă la literatura Holocaustului.“Smithsonian Magazine„Fascinant și emoționant… această poveste impresionantă și stratificată despre supraviețuire este un document important al Holocaustului.“Publishers Weekly„O carte care ne arată că cele mai grave atrocități ale secolului XX nu s-au întâmplat peste noapte, ci s-au întâmplat încet și dureros pe fundalul vieților și al iubirilor oamenilor obișnuiți.“Andrew McMillan

  Mostra libro

• 

  Rațiune și simțire

  Jane Austen

  • 0
  • 0
  • 0

  „În 1795, Jane Austen a scris un roman epistolar intitulat Elinor and Marianne, care atestă, fără echivoc, admirația sa pentru opera lui Richardson. În 1797, ea va reveni asupra acestei prime versiuni, renunțând la tehnica epistolară. După alte revizuiri, în 1809, acest roman va fi publicat în 1811 sub titlul Sense and Sensibility (Rațiune și simțire). Mai mult chiar decât trecerea, în plan formal, de la structura epistolara la proza analitică, în intervalul menționat se produce o mutație esențială în viziunea lui Jane Austen asupra existenței și, mai cu seamă, asupra universului ei românesc. Antinomia unor facultăți și a unor pulsiuni, pe care, în cadrele unui neoclasicism minor, Jane Austen reușește să nu o adâncească, ci să o atenueze, [...] era reprezentată, în prima versiune a romanului, în ipostaza neoumanistă a «sufletului frumos» care își domina sciziunea și aspiră la integrarea armonioasă a pulsiunilor divergențe.“ – Cornel Mihai Ionescu

  Mostra libro

• 

  Balade vesele și triste

  George Topârceanu

  • 0
  • 0
  • 0

  „Cu privire la G. Topîrceanu se constată două atitudini în sfera unei considerații generale. Unii îl prețuiesc ca pe un poet mare alții ca pe un poet minor. Cea dintâi opinie este greu de susținut. însă în starea poeziei de azi când adesea lipsește scriitorului îndreptățirea însăși de a scrie expresia „minor“ poate să fie rău interpretată. Să spunem dar că Topîrceanu e socotit ca un poet al universului mic. Dar unde se află adevărata poezie? Oricâtă încântare ne-ar produce Parodiile originale spiritul nostru critic întâmpină greutate să găsească alt merit decât acela de observație și virtuozitate în niște compuneri al căror punct de plecare este în poezia altora. O parodie este în definitiv o pastișă exagerată ca spre a-și găsi iertarea în recunoașterea imitării. Topîrceanu însuși le numea „pagini modeste de critică literară în pilde“. Totuși se poate observa la el acel fenomen de uitare în model care e chiar semnul clasicei inspirații...“ – G. Calinescu Istoria literaturii române de la origini până în prezent

  Mostra libro