Farmecul Medusei Între Artă Mit Și Legendă

Andrea Piancastelli

Casa editrice: Tektime

Sinossi

Două analize, una artistică, cealaltă istorică, ne vor purta pe căi diferite, ambele fascinante, cu largi valențe simbolice și psihologice, pentru ca în final să ajungem la aceeași concluzie - monstruoasa Gorgonă ascunde un mister primordial. Să vedem care.Figura criptică, cu părul de șarpe și privirea ce pietrifică continuă să fascineze prin ambiguitatea și misterul său: un eseu de mitologie care explorează simbolismele gorgonei Medusa într-o analiză istorico-artistică axată în principal pe lumea antică. Un flash back surpriză îl duce pe cititor într-un timp mai vechi, în care se deschid interpretări alternative. [...] ”Nu privi ceea ce vezi, ci reflecția sa”. Aceasta este ceea ce îi spune Atena lui Perseu. Prin traducere, nu te uita la totalitatea lucrurilor, nu le considera - și nu te considera - în totalitate, pentru că ai putea muri din cauza a ceea ce vezi, mai ales din cauza a ceea ce vezi înăuntrul tău, iar atâta timp cât nu depășești reflecția ta, te vei proteja de tine însuți. O călătorie plăcută în timp și, în același timp, un eseu de specialitate, însoțit de surse istorice, artistice și literare, pe un traseu de cercetare a simbolurilor, miturilor, poveștilor și amintirilor îndepărtate legate de personajul mitologic al Medusei din Preistorie până în zilele noastre.PUBLISHER: TEKTIME

Disponibile da: 19/12/2023.

Altri libri che potrebbero interessarti

Icoane

Nikodim Kondakov

„Iconografia creştină, mai cu seamă atunci când valorifică reprezentarea lui Iisus Hristos, îşi are rădăcinile în doctrina Învierii. Mai mult ca oricare altă figură biblică, icoana lui Hristos neîntinată de mâna omului întruchipează principiul dogmatic al creştinismului.” - Părintele Daniel Rousseau.
Lucrarea de faţă urmăreşte evoluţia temelor sacre, tratate de pictorii şcolii bizantine, începând cu cnezatul Kievului şi până la prăbuşirea Imperiului Rus. Fără a se referi la modelele străvechi ale iconografiei, la tehnicile şi la materialele folosite - lemnul, aurul sau tempera –, autorul demonstrează că reprezentarea divinităţii relevă întotdeauna, în orice eră a istoriei, o nouă expresie a umanităţii.

Mostra libro

Katsushika Hokusai

C.J. Holmes

Katsushika Hokusai a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai cunoscuți artiști japonezi de când arta sa a fost dezvăluită în Occident, la mijlocul secolului al XIX-lea. Operele sale, o reflecție artistică a unei civilizații izolate și una dintre primele cunoscute în Europa, au influențat foarte mult pictorii impresioniști și postimpresioniști, precum Vincent van Gogh. Hokusai, considerat un maestru al Ukiyo-e încă din timpul vieții sale, ne fascinează prin diversitatea și importanța operei sale, care se întinde pe o perioadă de aproape 90 de ani și este prezentată aici în toată amploarea și diversitatea sa.

Mostra libro

Paul Gauguin și opere de artă

Jp. A. Calosse

Paul Gauguin a fost mai întâi marinar, apoi agent de bursă de succes la Paris. În 1874 a început să picteze la sfârșit de săptămână ca pictor de duminică. Nouă ani mai târziu, după o prăbușire a pieței bursiere, s-a simțit încrezător în capacitatea sa de a-și asigura traiul pentru familia sa prin pictură și și-a dat demisia și a luat pensula de pictor cu normă întreagă. Urmând exemplul lui Cézanne, Gauguin a pictat naturi statice încă de la începutul carierei sale artistice. El a deținut chiar și o natură moartă de Cézanne, care este prezentată în tabloul lui Gauguin Portretul lui Marie Lagadu. Anul 1891 a fost crucial pentru Gauguin. În acel an a părăsit Franța pentru Tahiti, unde a rămas până în 1893. Acest sejur în Tahiti i-a determinat viața și cariera viitoare, căci în 1895, după un sejur în Franța, s-a întors definitiv acolo. În Tahiti, Gauguin a descoperit arta primitivă, cu formele sale plate și culorile sale violente, aparținând unei naturi neîmblânzite. Cu o sinceritate absolută, el le-a transferat pe pânzele sale. Tablourile sale de atunci încolo reflectă acest stil: o simplificare radicală a desenului; culori strălucitoare, pure, luminoase; o compoziție de tip ornamental și o planeitate deliberată a planurilor. Gauguin a numit acest stil "simbolism sintetic".

Mostra libro

Leonardo da Vinci și opere de artă

Gabriel Séailles

Leonardo și-a petrecut primii ani de viață la Florența, maturitatea la Milano, iar ultimii trei ani de viață în Franța. Profesorul lui Leonardo a fost Verrocchio. Mai întâi a fost orfevru, apoi pictor și sculptor: ca pictor, reprezentant al școlii foarte științifice de desen; mai celebru ca sculptor, fiind creatorul statuii Colleoni de la Veneția, Leonardo a fost un om cu o atracție fizică izbitoare, cu un mare farmec al manierelor și al conversației și cu realizări mentale. Avea o bună pregătire în științele și matematica vremii, precum și un muzician talentat. Abilitățile sale de desenator erau extraordinare, lucru demonstrat de numeroasele sale desene, precum și de cele relativ puține picturi. Îndemânarea sa manuală este pusă în slujba celei mai minuțioase observații și cercetări analitice asupra caracterului și structurii formei. Leonardo este primul în date dintre marii oameni care au avut dorința de a crea într-un tablou un fel de unitate mistică realizată prin fuziunea dintre materie și spirit. Acum, după ce primitivii își încheiaseră experimentele, neîncetat urmărite timp de două secole, prin cucerirea metodelor de pictură, el a putut pronunța cuvintele care au servit drept parolă pentru toți artiștii de mai târziu demni de acest nume: pictura este un lucru spiritual, cosa mentale. El a desăvârșit arta desenului florentin, aplicând la modelarea prin lumină și umbră, o subtilitate tăioasă pe care predecesorii săi nu o folosiseră decât pentru a da o mai mare precizie contururilor lor. Această minunată măiestrie a desenului, această modelare și acest clar-obscur nu a folosit-o doar pentru a picta aspectul exterior al corpului, ci, așa cum nimeni înainte de el nu o făcuse, pentru a reflecta asupra lui misterul vieții interioare. În Mona Lisa și în celelalte capodopere ale sale, el a folosit chiar și peisajul nu doar ca un decor mai mult sau mai puțin pitoresc, ci ca un fel de ecou al vieții interioare și ca element al unei armonii perfecte. Bazându-se pe legile încă destul de noi ale perspectivei, acest doctor al înțelepciunii scolastice, care a fost în același timp un inițiator al gândirii moderne, a înlocuit maniera discursivă a primitivilor cu principiul concentrării, care stă la baza artei clasice. Tabloul nu ne mai este prezentat ca un agregat aproape întâmplător de detalii și episoade. Este un organism în care toate elementele, liniile și culorile, umbrele și luminile, compun un traiect subtil care converge spre un centru spiritual, senzorial. Leonardo nu s-a ocupat de semnificația exterioară a obiectelor, ci de semnificația lor interioară și spirituală.

Mostra libro

Pablo Picasso (1881-1914)

Jp. A. Calosse

Picasso s-a născut spaniol și, după cum se spune, a început să deseneze înainte de a putea vorbi. De mic copil a fost atras instinctiv de instrumentele artistului. În copilăria timpurie putea petrece ore întregi într-o concentrare fericită desenând spirale cu un sens și o semnificație cunoscute doar de el însuși. Alteori, evitând jocurile copiilor, își trasa primele desene în nisip. Această exprimare timpurie a sinelui promitea un dar rar. Malaga trebuie menționată, deoarece acolo, la 25 octombrie 1881, s-a născut Pablo Ruiz Picasso și acolo și-a petrecut primii zece ani din viață. Tatăl lui Picasso a fost pictor și profesor la Școala de Arte Frumoase și Meserii. Picasso a învățat de la acesta elementele de bază ale formării artistice academice formale. Apoi a studiat la Academia de Arte din Madrid, dar nu și-a terminat niciodată studiile. Picasso, care nu împlinise încă optsprezece ani, ajunsese în punctul său de maximă rebeliune; a respins estetica anemică a academiei împreună cu proza pedestră a realismului și, în mod firesc, s-a alăturat celor care se numeau moderniști, artiștilor și scriitorilor nonconformiști, cei pe care Sabartés îi numea "elita gândirii catalane" și care erau grupați în jurul cafenelei artiștilor Els Quatre Gats. În anii 1899 și 1900, singurele subiecte pe care Picasso le considera demne de a fi pictate erau cele care reflectau "adevărul final"; caracterul trecător al vieții umane și inevitabilitatea morții. Primele sale lucrări, încadrate sub numele de "Perioada albastră" (1901-1904), constau în picturi cu nuanțe albastre, influențate de o călătorie prin Spania și de moartea prietenului său, Casagemas. Chiar dacă Picasso însuși a insistat în repetate rânduri asupra naturii interioare, subiective a Perioadei Albastre, geneza acesteia și, mai ales, albastrul monocromatic au fost explicate timp de mulți ani ca fiind doar rezultatele diferitelor influențe estetice...

Mostra libro

1000 de capodopere ale artei...

Victoria Charles, Hans-Jürgen...

Istoria ne-a demonstrat că imaginile erotice, fie ele acceptate sau respinse, au scos în evidenţă idei noi ale erotismului, aşa cum se poate observa şi în reproducerile din această carte. De la statuetele antice reprezentând fertilitatea la gravurile Renaşterii menite să încurajeze procreerea în cadrul căsătoriei, arta erotică a avut mereu un loc important în societate. Aici, pentru prima dată, 1000 de imagini autentice ale artei erotice au fost adunate de peste secole şi civilizaţii pentru a demonstra evoluţia acestui gen. Într-o eră ca cea în care trăim acum, când erotismul abundă atât în publicitate cât şi în întreaga media, această carte oferă o abordare nouă în istoria reprezentărilor erotice, subliniind valoarea artistică a lucrărilor erotice executate cu mare stil şi talent.

Mostra libro