Altri libri che potrebbero interessarti

• 

  Asasinul din Tokio Țintele

  Barry Eisler

  • 0
  • 0
  • 0

  Dacă vrei să supraviețuiești atât de mult ca mine în lumea în care trăiesc, trebuie să gândești ca inamicul. Am învățat lecția asta de la bandele care m-au urmărit când eram puști și am șlefuit-o în Cambodgia. Trebuie să-ți pui întrebarea: Dacă eu aș încerca să-mi fac rău, cum aș proceda?
  
  Predictibilitatea este cheia – geografică și temporală. Trebuie să știi unde va fi un individ și la ce oră. Afli asta prin filaj, analizându-i rutele spre job, orele la care vine și pleacă, până când identifici un tipar, un șablon, ca și "locuri înguste" prin care este aproape sigur că ținta va trece de fiecare dată la aceeași oră. Îl alegi apoi pe cel mai convenabil și acolo îți pregătești ambuscada.
  
  Iar în timp ce faci asta, este bine să nu uiți că permanent altcineva rulează o operațiune similară care te are chiar pe tine în vizor.

  Mostra libro

• 

  Semnătura indiană

  Radu Sergiu Ruba

  • 0
  • 0
  • 0

  „Dacă Holden Caulfield ar fi fost un adolescent orb cu veleități literare, pasionat de Panciatantra și de Europa Liberă, în anul de grație 1971, al României Tezelor din iulie? Dacă lumea lui s-­ar fi văzut redusă la percepțiile tuturor simțurilor cu excepția celui al vederii, amplificând astfel nu doar acuitatea lor, cât și un puternic sentiment al revoltei? Semnătura indiană, probabil romanul cel mai autobiografic al lui Radu Sergiu Ruba, aduce în scenă un personaj­narator fascinant și devoalează, totodată, clarobscurul unei lumi stranii și deopotrivă familiare. Într-­un stil ce alternează «nivelul zero» cu poezia unei vârste ingrate, ce sondează atât educația politică, cât și cea sexuală, și lumea umbrelor cu cea a exploziei senzoriale a adolescenței, Semnătura indiană e un roman menit să provoace și să readucă atenția asupra unei generații care a trăit din plin «marea dezamăgire» post­-68." Bogdan-Alexandru Stanescu

  Mostra libro

• 

  Mâna Diavolului - (Autobiografia...

  B. Mich. Grosch

  • 0
  • 0
  • 0

  Despre aceasta carte: 
  „Mâna diavolului” descrie viața lui Andreas Gabriel Klein, care se transformă din „copilul afișului” din orașul său natal într-un terorist și criminal multiplu. 
  Nemulțumit de nedreptatea societății prospere, Andreas Gabriel Klein pleacă în India pentru a găsi acolo un mediu mai bun și mai echitabil, dar este dezamăgit și acolo, se întoarce în Germania, pentru a vizita din nou India acum și neiubită, unde întâlnește a treia vizită se gândește. si-a gasit in sfarsit scopul dorit.... 
  Dar încă o dată politicile greșite ale Indiei și nedreptatea indienilor față de „nativii săi” nu-i lasă odihnă. Andreas Gabriel Klein este implicat în armată 
  Andreas Gabriel Klein s-a implicat în luptă armată, nu numai în India, ci și în Germania, a fost în cele din urmă arestat și a petrecut câțiva ani în închisorile germane, după ce a comis atacuri nemotivate. 
  După eliberarea din închisoare, Klein se întoarce în India, doar pentru a realiza că poporul său natal nu este acum diferit de urâții indieni de culoare. Omul amărât începe o campanie privată de răzbunare în care scopul său final este să „elimine” cât mai mulți indieni urâți. 
  Numai moartea accidentală a unui copil japonez, de care Klein este responsabil, îl aduce în fire și se confruntă cu autoritățile..... (Tradus din germană folosind I.A.) 
  Vorbite de: Emil Constantinescu, Alina Constantinescu. (I.A.)

  Mostra libro

• 

  Fragil

  Simona Gosu

  • 0
  • 0
  • 0

  Premiul revistei "Observator cultural" pentru Debut, ediția 2021
  
  Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte, Filit 2021
  
  Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2021, la secțiunea Debut-Proză
  
  Volum nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România și la Premiul Național de proză "Ziarul de Iași", ediția 2021
  
  "Cu aceste remarcabile proze de debut, Simona Goşu nu datorează nimic tradiţiei literare de la noi. Subiectele ei sunt pe cât de actuale, pe atât de inedite, subsumate temei vulnerabilităţii fără să facă vreo concesie aşteptărilor sau sensibilităţii cititorilor: familii monoparentale depăşite de situaţie, maternitate nedorită sau frici neînţelese, copii lăsaţi la cheremul instinctelor sau al hazardului... Dramatismul situaţiilor fiind egalat doar de fineţea cu care se desfăşoară, căci sunt mult calm în aşteptarea cruzimii şi multă subtilitate în preajma răului. Cât despre limbaj, rareori cineva a reuşit să «taie» atât de adânc, lăsând urme atât de puţin vizibile. Uimire, plăcere şi admiraţie – asta am simţit citind, recitind şi povestind şi altora aceste povestiri, printre cele mai bune scrise la noi în ultimii ani. Un debut memorabil, care – cred – va marca proza scurtă românească." (Marius Chivu)

  Mostra libro

• 

  Până când mă voi vindeca de tine

  Corina Ozon

  • 0
  • 0
  • 0

  "Oare de ce, atunci când ne regăsim, suntem năpădiți de regrete!? Cum este posibil să ne întâlnim sufletul pereche, să-l lăsăm apoi să plece-n lume!? Oare chiar suntem condamnați la eterna reîntoarcere, la Uroboros!? Întrebări clocotitoare de viață, un volum al regăsirii de sine într-o lume a adaptării dificile, a ritmului tot mai alert, în care reperele se estompează. Iubirea și suferința par a fi una și aceeași stare trăită, dar mai ales simțită. Corina Ozon scrie despre oglinzile din noi, despre alegeri dificile și fugi, la capătul cărora de multe ori ne așteaptă fericirea îmbrățisării calde."
  (Cristian Munteanu, psiholog)
  
  "Te întrebi de unde vine succesul Corinei Ozon?
  Într-o lume în care vorbim foarte rar despre viața noastră secretă, cel mai adesea confidențial, cu unul-doi prieteni, la cafea sau la bere, și doar atunci când simțim că explodăm psihic, Corina a avut îndemânarea, îndrăzneala și talentul să tragă cortina de pe tabuurile pe care societatea, ipocrită, ni le impune. Să ne pună o oglindă în față și să ne îndemne să ne privim, cu curaj, călăuziți de personajelor ei.
  
  Corina Ozon face mai degrabă reportaj (a fost ani întregi jurnalistă de presă scrisă și TV) decât scrie romane. Reportaje despre nefericiri și clipe de extaz, despre supunere și revoltă, despre viață ternă și viață spumoasă. De ce reportaj? Pentru că și-a construit în timp niște comunități solide de cititori, având ca locuri de întâlnire Facebook-ul și Internetul. Nu a fost deloc simplu să stea serile și nopțile în discuții online cu membrii acestor comunități (e o povară totuși să te încarci cu nefericirile, angoasele și problemele pe care miile de cititorii ți le dau spre rezolvare, cerându-ți sfatul sau măcar să-i asculți). Astfel că cele mai multe dintre întâmplările povestite în cărțile Corinei sunt întâmplări autentice.
  
  Desigur că întâlnim și persoane, literați sau nu, care privesc superior cărțile Corinei Ozon. Mă întreb totuși – și sunt sigur că răspunsul este da – dacă nu cumva acești "critici" (cu ceva excepții, de pildă norocoșii care trăiesc o dragoste fantastică pentru un singur om, o viață întreagă) nu sunt ei înșiși niște ipocriți triști care salivează la unele pagini."
  (Victor Kapra, jurnalist)
  
  "Cuvintele Corinei Ozon nu iartă. Apasă, din nou și din nou, acolo unde avem oricare dintre noi miezul sufletului, și te obligă să trăiești fiecare pas alături de amintirile și de stările care ne sunt cele mai proprii, dar pe care de multe ori încercăm să le ignorăm pentru a ne apăra și pentru a putea merge mai departe. Asta reușește Corina Ozon: să fie lângă tine cu dulcele și cu amarul, cu clipele de fericire și de adâncă tristețe, cu începutul și cu sfârșitul. În definitiv, povestește însăși Viața."
  (Alexandru Voicescu, scriitor)

  Mostra libro

• 

  Baumgartner

  Paul Auster

  • 0
  • 0
  • 0

  „Unul dintre marii stiliști ai prozei americane contemporane.“ - The New York Times„O frescă istorică însuflețită de un lirism eclatant.“ Le ParisienViața lui Baumgartner, fenomenolog, scriitor și în curând profesor pensionar a fost definită de dragostea pentru soția lui, Anna, care a murit în urmă cu nouă ani. În vârstă de 71 de ani, Baumgartner continuă să trăiască prins într-o spirală a rememorării, care începe în anii 1968, când el și Anna s-au cunoscut, doi studenți săraci lipiți, apoi urcă în timp de-a lungul a patru decenii de iubire, reîntorcându-se la final în anii tinereții lui Baumgartner din Newark și la relația cu tatăl lui, un anarhist ratat, transformat în proprietar de magazin de rochii. În primul lui roman de la 4321 și, din păcate, ultimul scris, Paul Auster își pune, cu seninătate emoționantă, întrebări precum „De ce ne rămân în memorie anumite episoade ale propriei vieți? De ce uităm ceea ce uităm? De ce ne amintim ce ne amintim?“. Un ultim roman austerian despre pierdere, doliu, iubire și împăcarea cu sine.

  Mostra libro