Un caftan pentru Don Quijote
Victor Ivanovici
Publisher: Ideea Europeana
Summary
Drept cadru general al discuției noastre propun o poetică a traducerii. După părerea mea, această disciplină – al cărei teritoriu încălca (ba chiar „încăleca“) domeniile lingvisticii teoretice și aplicate, teoriei literaturii și creației literare – se pliază pe modelul actului comunicării. După cum se știe, actul respectiv implică un producător de mesaje, mesajul sau textul produs și un receptor sau lector (care arareori e unul cu totul pasiv; cel mai adesea el exercită funcția de interpret al mesajului ori textului).Să observăm acum că procesul traducerii este compus de fapt din două acte de comunicare înlănțuite, dintre care primul se desfășoara în spațiul limbii și culturii de plecare, adica al Limbii sursa, iar celălalt în sfera limbii și culturii de destinație, altfel spus a Limbii țintă. Traducătorul reprezintă veriga de legătura dintre cele două segmente, căci lui îi incumbă atât lectura și interpretarea textului sursă, cât și producerea textului țintă.