Publisher: Polirom
Eduard și Charlotte formează un cuplu deschis la libere alegeri. În viața lor intră tânăra Ottilie, cu farmecul inocenței, al armoniei în toate, dar și un prieten al lui Eduard, un căpitan în retragere, un spirit al exactității clasice, al ordinii derutante. Atunci fanteziile celor doi soți capătă substanță, fără ca vreunul dintre ei să bănuiască ce-i unește sau ce îi va despărți.
Giacomo este un fermier pe care naratorul îl întâlnește în timpul unei plimbări în zona rurală din Friuli și care îi spune povestea lui. De fiecare dată când Giacomo își găsește un loc de muncă protestează și ajunge să se lanseze în propagandă și dezbateri pentru a-și convinge colegii să ceară condiții optime de muncă, punând mereu mari probleme angajatorilor săi. Negăsind locuri de muncă, devine nomad, în zadar caută un loc de muncă bine organizat. Prin urmare, practic inexistent. Până când într-o zi este chemat înapoi în orașul natal pentru o anumită slujbă...Show book
George Co?buc a fost întâiul mare poet român pe care ni l-a dat Ardealul. Supranumit ?i „poet al ??r?nimii”, „poetul satului” sau „poetul neamului” – „Co?buc este nu numai un des?vâr?it tehnician, dar nu rareori ?i un mare poet, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mi?c?rilor suflete?ti sempiterne” (George C?linescu).Dintre poeziile incluse in volumul de fata amintim:Bradul * Doina * Dragoste invrajbita * Hafis * Iarna pe ulita * In miezul verii * Ispita * La pasti * Lupta Vietii * Mama * Minciuna crestinilor * Noi vrem pamant * Prutul * Scara * Seara * Stefanita Voda * Sub Patrafir * Unul ca o suta * Voichita lui StefanShow book
Cel ce a scris această cărticică și al cărui nume s-a tot pitit până acuma sub modestul titlul de Culegătorul tipograf până când în sfârșit meritele sale literare de toți recunoscute ne-au făcut să-l silim acum pentru întâiași dată a se da în vileagul publicității cel ce a scris această cărticică zic mi-a făcut onoarea și plăcerea de a mă consulta adesea asupra alegerii faptelor pe care voia să le povestească într-însa. I-a dat în minte d-lui P. Ispirescu bunul gând de a lămuri pe cei din cititori români care nu sunt tocmai cărtutari adânci asupra unei mulțimi de nume de cuvinte și de zicători străine pe cari în timpul de acum le întrebuințează mereu scriitorii noștri prin gazete și prin felurite cărți. [...] Apoi pentru un așa bun serviciu nu se cade oare să mulțumim domnului P. Ispirescu culegătorul și scriitorul atâtor Basme Snoave și Zicători românești conștiinciosul și merituosul lor editor? Ba zău foarte mult și eu unul mă simt acum fericit că mi-a dat însuși prilejul de a-i aduce prin aceste rânduri cel dintâi prinos de mulțumire.Sunt încredințat că în urmă-mi are să se adune gloată mare. A. I. ODOBESCUShow book
Ironia joacă în satira socială a lui Caragiale rolul sugestiei în poezie. Analogia poate fi împinsă mai departe. Dacă este adevărat că una din sursele adânci și nesecate ale împrospătării talentelor lirice este naivitatea; acea facultate genuină; proprie copiilor și adolescenților; de a se minuna de fiecare dată de ineditul aspectelor multiple ale naturii; de miracolul veșnic nou al mediului cosmic; al galaxiilor și al boitei înstelate; atunci este și în natura comicului de a se dovedi inepuizabil acelora ce știu să-și mitocosească cu luciditate și prin disciplină voluntară un soi de candoare. Acesta este secretul celor mai bune din schițele lui Caragiale; precum și al publicisticii sale, în care criticul social se transformă în critic teatral, muzical, sau în estetician; precum și, ocazional, în ziarist politic.Show book
Personalitatea lui Miron Costin se dovedește a fi total deosebită de a lui Ureche. Nu are principii de stat nu face filosofie politică nu se gândește la relațiile care există sau care trebuie să existe între suveran și supușii lui și nici nu a meditat asupra misiunii pe care o are în societatea contemporană clasa nobilă căreia îi aparține. Toate acestea sunt lucruri pe care el le simte dar nu le spune pentru că pe dânsul nu-l interesează istoria în sensul Renașterii celeilalte care târziu pătrunsese în Polonia și mai târziu încă la noi; pe dânsul îl preocupă ceea ce se întâmplă cu el și cu familia lui. [...] Nicolae IORGA Istoria literaturi româneștiShow book
Proza literară a lui Eminescu reprezintă, cercetând-o mai adânc și în toată întinderea ei, expresia unui moment important din dezvoltarea romantismului romanesc: momentul structuralizării estetice, al dimensionării lui spirituale. Eminescu lasă deschise, prin epica sa, cel puțin două drumuri în literatura română: drumul prozei fantastice și cel al epicii filozofice, dând el însuși modele în aceasta privință. "Sărmanul Dionis" și "Avatarii faraonului Tla" rămân două prototipuri de literatură, în care se întâlnesc și se unifică reprezentările unui liric vizionar și incertitudinile unei firi meditative, dârze în aspirația ei de a găsi, cu prețul unor dureroase înfrângeri, soluții în problemele esențiale ale existenței.Show book
