Other books that might interest you

• 

  James (Giacomo) - Varianta...

  Italo Svevo

  • 0
  • 0
  • 0

  Giacomo este un fermier pe care naratorul îl întâlnește în timpul unei plimbări în zona rurală din Friuli și care îi spune povestea lui. De fiecare dată când Giacomo își găsește un loc de muncă protestează și ajunge să se lanseze în propagandă și dezbateri pentru a-și convinge colegii să ceară condiții optime de muncă, punând mereu mari probleme angajatorilor săi. Negăsind locuri de muncă, devine nomad, în zadar caută un loc de muncă bine organizat. Prin urmare, practic inexistent. Până când într-o zi este chemat înapoi în orașul natal pentru o anumită slujbă...

  Show book

• 

  Poezii de George Cosbuc

  George Cosbuc

  • 0
  • 0
  • 0

  George Co?buc a fost întâiul mare poet român pe care ni l-a dat Ardealul. Supranumit ?i „poet al ??r?nimii”, „poetul satului” sau „poetul neamului” – „Co?buc este nu numai un des?vâr?it tehnician, dar nu rareori ?i un mare poet, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mi?c?rilor suflete?ti sempiterne” (George C?linescu).Dintre poeziile incluse in volumul de fata amintim:Bradul * Doina * Dragoste invrajbita * Hafis * Iarna pe ulita * In miezul verii * Ispita * La pasti * Lupta Vietii * Mama * Minciuna crestinilor * Noi vrem pamant * Prutul * Scara * Seara * Stefanita Voda * Sub Patrafir * Unul ca o suta * Voichita lui Stefan

  Show book

• 

  Dragoste de viaţă şi alte povestiri

  Jack Williamson

  • 0
  • 0
  • 0

  „Răbdarea lupului era înfricoșătoare. Răbdarea bărbatului era la fel de înfricoșătoare. Omul rămase întins și nemișcat o jumătate de zi, străduindu-se să nu leșine, pândind creatura care voia să-l mănânce și pe care voia s-o mănânce. Câteodată, marea toropitoare năvălea peste el și bărbatul visa îndelung, dar, fie că era treaz, fie că visa, aștepta necontenit răsuflarea hârâită și mângâierea aspră a limbii aceleia. Nu mai auzi răsuflarea și se smulse încetișor din cine știe ce vis, când simți limba pe mână. Așteptă. Colții strânseră slab. Strânsoarea spori. Lupul își folosea ultimele fărâme de putere încercând să-și înfigă dinții în hrana după care aștepta de atâta vreme. Dar și bărbatul așteptase mult, iar brațul lui rănit apucă strâns falca lupului. În timp ce lupul se zbătea slab, iar brațul se strângea fără vlagă, cealaltă mână alunecă încet și apucă și ea fiara.“

  Show book

• 

  Povestirile unui vânător

  I.S. Turgheniev

  • 0
  • 0
  • 0

  Povestitorul lui Turgheniev vânează prea puțin, iar atunci când vânează, atenția i se îndreaptă mai tot timpul spre oameni, spre cei care-l însoțesc sau pe care-i întâlnește în lungile lui plimbări. Fie ca înnoptează în podul unei mori bântuite, că-l prinde ploaia într-o pădure necunoscută, că păzește caii alături de copiii guralivi ai unor țărani, el folosește orice prilej să iscodească povești de viață, să scoată la iveală întâmplări cu stafii sau personaje incredibile, să istorisească viața și aventurile vreunei fete frumoase pe care-o întâlnește întâmplător.

  Show book

• 

  Pe drumuri de munte

  Calistrat Hogaș

  • 0
  • 0
  • 0

  Adevărat mare poet al naturii, Hogaș a găsit, în sufletul său plin de credință, cuvintele calde și vii care să-i exprime adorația. Are descrieri ale firii care sunt imnuri de slavă. Dar e blând și jovial îndeobște, ca bunul drumeț, căruia îi place călătoria cu tovarăși. E un povestitor isteț care, tot spunându-ți snoave, amintiri, te face să nu simți greutățile drumului. In tovărășia lui hoinărești cu drag, în munții Neamțului, pe poteci neumblate, pe piscuri înfășurate în raze de soare, prin văi umbroase cu ape gâlcevitoare, prin chiliuța părintelui Ghermanuta de la mănăstirea Nichitului, apoi la Agapia, prin valea Sabasei, pe Sestina. Nu ți se urăște nici o clipă, ba, la sfârșit îți pare rău că s-a sfârșit.

  Show book

• 

  Scrisori către Vasile Alecsandri

  Ion Ghica

  • 0
  • 0
  • 0

  „Aceste confesiuni au un caracter istoric și politic. S-ar părea deci că ele nu prezintă decât un interes pentru specialiști cu menirea de a rămâne simple documente de fapte pentru istoricii viitorului.
   
  Scrisorile domnului Ghica însă au un farmec literar și psihologic. Dacă le urmărești cu atenție te simți împrietenit cu interesul faptelor și evenimentelor felurite ce se desfășoară între ele ca niște tablouri triste și mărețe din panorama unei mari epoci sociale. Ca contimporan și ca unul din actorii principali ai acestei epoci domnul Ion Ghica desigur acum când ne povestește «aminitirile sale din pribegie» revarsă peste ele o emoțiune personală care se trădează adeseori în unele pagini de o rară frumusețe stilistică.
   
  Și apoi vedeți: chiar titlul Amintiri din pribegia de la 1848 are nu știu ce aer de melancolie duioasă ca o poveste din bătrâni.
   
  Cetirea acestor confesiuni mi-au produs o profundă și fermecătoare impresie. Ele mi-au îmbogățit mintea cu multe cunoștințe și mi-au alintat inima ca o poveste lungă și frumoasă rostită de un moșneag înțelept și ilustru.“ – Traian Demetrescu

  Show book